În plin Regim autoritar Ion Antonescu, miniștrii, deși militari, își permit să-l contrazică pe premier, în timp ce azi, în plin regim democratic, miniștrii civili se lasă beșteliți ca niște slugi
Ședința Consiliului de miniștri din 23 octombrie 1941 de sub conducerea lui Mihai Antonescu.
Mihai Antonescu lasă brusc deoparte chestiunile de administrare a țării pentru a i se adresa lui Mircea Vulcănescu, subsecretar de Stat la Ministerul de Finanțe, 27 ianuarie 1941 – 23 august 1944:
- Antonescu: (…) Rog pe dl Vulcănescu să rezolve problema tipografiei „Curentul”.
Mi s-a plîns tipografia „Curentul” că Ministerul Finanţelor a dat ziarului „Universul” lucrări importante şi acestei tipografii nu i-a dat.
G-ral N. Stoenescu (Ministrul Finanțelor în Guvernul Antonescu, din 27 ianuarie 1941 pînă în 1 noiembrie 1942, mort în 1958, în colonia de muncă Culmea n. n.) : Tipografia „Curentul” a ştiut să beneficieze destul de mult deşi nu este în situaţia să facă lucrările cerute.
M. Antonescu: Sub regimul politic vechi au profitat toţi. Ceea ce mă preocupă este să nu se creeze un tratament defavorabil unei tipografii.
Mi s-a spus, odată, datorită faptului că Romulus Dianu, primul redactor la „Curentul”, fost coleg al meu la „Sf. Sava”, a scris la adresa mea articole de calde aprecieri, că ziarul „Curentul” ar beneficia de anumite avantagii. Dacă dl Pamfil Şeicaru face călătorii în străinătate, nici Ministerul Afacerilor Străine, nici Propaganda nu i-a dat nimic. Eu nu am dat nici un ban ziarului „Curentul”, de cînd sînt în Guvern, şi nici vreodată Guvernul nu a dat cinci bani ziarului „Curentul”, afară de plata pe care a făcut-o Ministerul Afacerilor Interne pentru unele proclamaţii, sau convocarea plebiscitară, care au fost date tuturor ziarelor din Bucureşti în măsură egală şi pe un preţ foarte mic. Iar recent, cu ocazia Împrumutului şi cu ocazia publicaţiilor unui an de înfăptuiri, s-a dat tipografiilor „Universul”, „Curentul” şi „Timpul” costul broşurilor şi publicaţiilor făcute.
Prin urmare, nu am nici un fel de înclinaţiune pentru ziarul „Curentul”, dar cînd a venit dl Şeicaru la mine mi-a spus: „Nu am cerut niciodată sprijin Guvernului…”
G-ral N. Stoenescu: De ce nu a protestat că i s-a dat prea mult sub guvernele precedente?Antonescu: Nu vom face astăzi bilanţul tuturor acelora care au încasat în trecut. Vă rog să aplicaţi acelaşi tratament tuturor.
M. Antonescu: Eu nu pot uita un lucru, care este o realitate, că ziarul „Curentul” a avut faţă de Mareşalul Antonescu, personal – pentru că pe mine ceea ce mă preocupă este dl Mareşal Antonescu şi atitudinea faţă de d-sa – „Curentul” a avut faţă de dl Mareşal Antonescu, din primele ceasuri din septembrie anul trecut şi pînă astăzi, o atitudine de perfectă lealitate, şi în împrejurările din ianuarie, dle ministru de Interne, cînd alte ziare mi-au refuzat comunicatul dlului Mareşal Antonescu, ziarele „Universul” şi „Curentul” au apărut cu aceste comunicate.
Şi atunci, cînd cunosc această atitudine, care nu este a dlui Şeicaru, personal, pentru că multă vreme d-sa nici nu a fost în ţară, dar ziarul în sine a avut această atitudine, fireşte că nu pot să nu iau o prezentare obiectivă drept o solicitare.
G-ral N. Stoenescu: Alta este explicaţiunea. Dl Şeicaru compară două cifre. De exemplu, d-sa spune că, între anii 1938-1941, „Universul” a avut comenzi de 2 milioane lei, pe cînd ziarul „Curentul” n-a atins această cifră. Fatal, că noi niciodată nu am putut să-l satisfacem pe dl Şeicaru.
M. Antonescu: Pe mine mă preocupă ca o tipografie, care are un utilaj bun şi modern, să poată funcţiona potrivit randamentului pe care este măsură să-l dea.
Se vede lesne că Mihai Antonescu ia partea lui Pamfil Șeicaru, chiar dacă nu fățiș, în fața generalului N. Stoenescu, ministrul Finanțelor, care știe că directorul Curentului se dorea favorit al comenzilor de stat.
Ca și în alte cazuri rămîn surprins de independența manifestată de miniștrii guvernului Antonescu în plină dictatură militară, cu un Conducător sever. Generalul N. Stoenescu știa că Pamfil Șeicaru se bucură de simpatia Mareșalului pentru contribuția la propaganda regimului. Și cu toate acestea, o ține pe a lui în chestiunea lăcomiei lui Pamfil Șeicaru.
În ultimul timp, televiziunile de știri transmit în direct secvențe în care premierul PSD-ist trage de urechi pe cîte un ministru, scenete menite a demonstra ce bărbat e Mihai Tudose.
Cel puțin pînă acum nici unul dintre cei muștruluiți n-a făcut altceva decît să-se lase beștelit, deși, așa cum am mai scris, toți miniștrii Guvernului Tudose sunt oameni în toată firea.
Lesne de observat că Mihai Antonescu e de o politețe exemplară în acest dialog cu un ministru, în timp ce în scenetele transmise în direct Mihai Tudose e bădăran pur și simplu.
Cum de în plin Regim autoritar Ion Antonescu, miniștrii, deși militari, își permit să-l contrazică fățiș pe premier în timp ce în plin regim democratic, miniștrii civili tac mîlc? (Ion Cristoiu).