Procurorul „Portocală”, MAESTRUL PREJUDICIILOR FABRICATE

Fostul procuror al DNA, Mircea Negulescu, va rămâne în istorie Justiţiei pentru modul incredibil în care şi-a permis să afecteze vieţile unor oameni printr-o simplă fractură de pix.

Conform luju.ro, Negulescu, cunoscut şi ca „procurorul Portocală” au fabricat prejudiciile în trei mari dosare: Lukoil, Chiliman şi Cosma. Primul dintre acestea a fost restituit de instanţă pentru „nedescrierea modului de calcul al prejudiciului”. Cel mai ghinionist a fost  Andrei Chiliman, fostul primar al Sectorului 1, căruia i s-au adăugat patru zerouri în prejudiciul calculat în dosarul său. Astfel, cifra imputată acestuia a ajuns la incredibila sumă de 670 milioane euro.

„La Mircea Cosma invenţia se vede din avion, Curtea de Conturi şi experţii au stabilit „0” prejudiciu.

Fostul procuror DNA Ploieşti, Mircea Negulescu (foto) vestit pentru instrumentarea dosarelor penale ale unor personalităţi de prim rang (Victor Ponta, Vasile Blaga, Sebastian Ghiţă, Andrei Chiliman, Mircea Cosma şi alţii) a jonglat cu prejudiciile în dosarele pe care le-a instrumentat într-o manieră greu de înţeles. Nu singur, ci împreună cu specialiştii din parchet, sau alţi procurori care i-au preluat dosarele capacităţii în stabilirea arbitrară a prejudiciilor fără de care infracţiunilor le-ar fi lipsit unul din elementele esenţiale pentru a putea exista.

Lumeajustitiei.ro va prezintă trei cazuri etalon din activitatea vestitului Mircea Negulescu (apreciat în mod deosebit de Laura Kovesi, care a intervenit pentru apărarea reputaţiei lui la CSM), care a fost izgonit anul acesta din DNA la presiunea opiniei publice (că altfel nu l-ar fi dat nimeni afară), şi care în prezent face obiectul mai multor acţiuni disciplinare şi plângeri penale. Mircea Negulescu stă azi la fereală, ca procuror la Parchetul Câmpina, sperând că lumea îl va uita. Faptele sale de bravadă sunt însă de neuitat. Mai ales felul în care în dosarele sale de răsunet a folosit arma prejudiciului pentru a-şi justifica inculpările.

Iată trei cazuri etalon din activitatea procurorului Mircea Negulescu, de la PCA Ploieşti şi DNA Ploieşti, care demonstrează că modul de calcul al prejudiciilor la nivelul parchetelor este unul mai mult decât îndoielnic şi că, în lipsa unei răspunderi profesionale, prejudiciul poate fi întins oricât de către procurori, că nu mai contează. Totul e să iasă bine la palmares indiferent dacă distrugi destine şi activităţi comerciale. Nu întâmplător se caracteriza singur Mircea Negulescu în confesiunile către apropiaţii săi: „Am ajuns un vânător de oameni!”… „Sunt periculos!”

Cazul Lukoil – prejudiciu neargumentat de 1,8 miliarde euro. Un caz care a zguduit România şi în special comunitatea petrolieră din judeţul Prahova a fost cel al Petrotel – Lukoil, în care directorii companiei au fost trimişi în judecată de procurorul Mircea Negulescu de la PCA Ploieşti sub acuzaţia că au produs statului un prejudiciu fabulos, de aproximativ 1,8 miliarde de euro.

(…) Astfel, în ianuarie 2016, Tribunalul Prahova a dispus restituirea cauzei la parchet cu următoarea morivatie:

Parchetul nu a remediat în termen legal neregularităţile constatate şi nici nu a comunicat judecătorului de camera preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei, ultima zi a termenului (…) fiind 22.12.2015 (…) judecătorul de camera preliminară constată că ne regăsim în mod evident în situaţia prevăzută de art. 346 alin. 3 lit. c teza a II-a, faţă de împrejurarea că procurorul nu a răspuns în termenul legal de 5 zile, neprecizând nici dacă îşi menţine dispoziţia de trimitere în judecată, impunându-se astfel restituirea cauzei la parchet (…)

Ipoteza prezentată la litera ‘c’ are în vedere situaţia în care procurorul nu răspunde în termenul de 5 zile (pasivitate) – nu remediază neregularităţile constatate şi nici nu comunică dacă înţelege să menţină dispoziţia de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei (…) Necomunicându-se judecătorului de camera preliminară faptul că acuzarea înţelege să menţină dispoziţia de trimitere în judecată, se impune automat restituirea cauzei la parchet, această fiind ipoteza prezentei cauze”, se arată în documentul citat (…) În cazul inculpatei persoană juridică Lukoil Europe Holdings BV Olanda, neindicarea unei anumite persoane fizice care să fi acţionat în numele sau; neindicarea societăţilor comerciale favorizate de acţiunile inculpaţilor şi a interesului direct sau indirect al celor doi autori (Bogdanov Andrey şi Rata Andrei) în cadrul societăţilor favorizate”, se arată în decizia postată la acel moment pe portalul instanţelor (…)

Neregularitatea vizează neconcordanţe în prezentarea actelor materiale ale infracţiunilor, în sensul că actele materiale prezentate au fost dublate sau chiar triplate, dar şi nelămurirea laturii civile prin nedescrierea modului de calcul al prejudiciului pentru fiecare inculpat şi pentru fiecare an în parte şi nelămurirea categoriilor de persoane vătămate în cauză.”

Cazul Andrei Chiliman — prejudiciu demenţial, umflat cu patru „0”-ouri

Un alt dosar instrumentat de procurorul Mircea Negulescu, care în vara lui 2015 a fost promovat de la PCA Ploieşti, la DNA Ploieşti (individul a pasat continuu dosare de la parchetul curţii de apel, la DNA Ploieşti) a fost cel privind pe fostul primar al Sectorului 1 Andrei Chiliman, pe Vlad Moisescu (fiul fostului preşedinte al ICCJ) şi alţii, care au fost acuzaţi de producerea unor pretinse prejudicii rezultate din atribuirea de-a lungul anilor unor contracte locale. Culmea, DNA Ploieşti a pus sechestru pe averea acuzaţilor până la concurenţa sumei de 670 milioane euro, pe care anchetatorii au calculat-o că prejudiciu pornind de la un contract de împrumut între soacra şi soţia lui Vlad Moisescu, care cică ar fi ascuns banii „furaţi”. Era evident că acuzaţii nu puteau să aibă o asemenea sumă, nici nu aveau cum să-i deţină fizic întrucât ar însemna să fi umplut un camion de bancnote pentru transportul lor, însă presa a fost intoxicată cu această informaţie fantasmagorică”, arată jurnaliştii site-ului luju.ro. (evz.ro).