Jumatate dintre tinerii romani vor sa plece din tara. Se schimba destinatiile, media de varsta, euronavetismul este in crestere Interviu (I)

„Unde se duc tinerii romani cand se duc?” l-am intrebat pe sociologul Dumitru Sandu, invitandu-l sa ne prezinte principalele date statistice pe care le detine, dar si concluziile sale pe aceasta tema care pare sa fi intrat brusc in atentia guvernantilor de la Bucuresti.

Este bine sau este rau ca ne pleaca tinerii in lume?

E si bine, e si rau. E normal sa plece pentru ca Europa e un spatiu de circulatie (din fericire). Daca nu ar fi existat posibilitatea de a circula in spatiul european (nu doar pentru tineri, ci pentru toata populatia din Romania apta de munca), saracia ar fi fost mult mai mare in Romania.

Fundamental, este un lucru bun nu numai din punct de vedere economic, ci si cultural si asta din simplul motiv ca se consolideaza gandirea critica in Romania in legatura cu functionarea institutiilor. Ideea ca poti sa ai o societate cu dinamica pozitiva fara sa ai segmente de populatie cu abilitatea de a fi critice (pe baza informata, uitandu-se la ce se intampla in alte parti) e utopica.

Este rau, insa, pentru ca fara ei nu poate fi vorba de creativitate si durabilitate in dezvoltare. Este mult mai scump sa importi inteligenta neadaptata specificului cultural al locului. Si oricum conditii pentru a importa inteligenta, calificare nu prea avem deocamdata.

Ce arata statisticile, pleaca multi tineri din Romania?

Nu exista mult sau putin la modul absolut, ci doar relativ in raport cu alte tari, iar raspunsul pe scurt este: „Da!”. De unde stiu? Dintr-un sondaj relativ putin circulat in spatiul romanesc. Intamplarea face ca ma aflu la sfarsitul unui ciclu de cercetare pe mobilitatea tinerilor din Europa si o parte din informatiile pe care le am provin din intervievarea a 30.000 de tineri, in 9 tari ale UE, Romania fiind una dintre ele. Subesantionul pentru Romania a fost de circa 2.000 de tineri intre 16 si 35 de ani.

In acest sondaj, din estul Europei au mai fost incluse, alaturi de Romania, Slovacia si Letonia, tari de emigrare, adica tari din care lumea pleaca mai mult decat vine. La celalalt pol au fost trei tari de imigrare, in care sosirile sunt mai puternice decat plecarile – Germania, Suedia si Marea Britanie. In fine, au mai fost prinse in sondaj inca trei tari care au si emigrare, si imigrare puternica – Italia, Spania si Irlanda.

Cu aceste date, raspunsul la intrebarea „Pleaca multi tineri din Romania?” este simplu: Pleaca foarte multi. Majoritar cei care pleaca din Romania sunt tineri. In clipa de fata, ca detaliu, principalul segment de varsta al celor care migreaza a urcat de la 21-24 de ani la 25-29 de ani.

Concret, daca ii intrebi pe tinerii romani ce intentie au pentru urmatorul an, 23% iti vor spune ca au de gand sa plece. Daca ii intrebi ce au de gand pentru urmatorii 5 ani, aproape jumatate (47%) iti vor spune ca au de gand sa plece. Imens!

Am in fata tabloul complet cu toate cifrele, aproape de noi se mai afla ca intentie de plecare tineretul din Italia si cel din Irlanda.

Citeste studiul „Romanian migration fields on the move” prezentat la Bruxelles de sociologul Dumitru Sandu.

As mai face o precizare. Datele de migratie, in genere, sunt foarte slabe si singura solutie e sa lucrezi cu mai multe „unelte”: date ale OECD, ale Diviziei de populatie a ONU, ale EUROSTAT, ale INS etc. Uitandu-ma la aceste date, opinia mea este ca dorinta de plecare e foarte puternica, insa plecarile efective din Romania sunt in descrestere dupa 2012-2013, din mai multe motive, iar unul dintre ele trimite la solutii.

Realitatea sociala e de multe ori mai inteligenta decat oamenii politici si gaseste solutii. Oamenii nu asteapta corpuri institutionale care se misca greu, iar una dintre solutiile gasite este migratia circulara – un gen de euronavetism, un du-te/vino intre Romania si alte tari – care este in crestere, in opinia mea, insa datele sunt neestimate oficial. Ca sa dau un exemplu: medicul care isi ia cateva luni concediu si merge sa lucreze in strainatate pentru a-si completa veniturile.

Cu cat euronavetismul va fi mai puternic, cu atat probabilitatea de plecare definitiva sau pe termen lung va fi mai mica.

Ce au spus tinerii chestionati, care sunt principalele motive pentru care pleaca din tara?

Motivele sunt diferite. Toti cei 30.000 de tineri au fost intrebati de firma specializata care a facut sondajul care sunt motivele lor. Le-am grupat si am aflat ca Romania are aproape un profil unic de motivatie a plecarilor.

In primul rand, tanarul din Romania pleaca dintr-un cumul de motive (de la locul de munca, la oportunitati etc), pe locul doi – romanii pleaca acolo unde au prieteni, familie si oportunitati de educatie si pe locul trei (ceea ce ne intereseaza foarte tare atunci cand ne gandim la solutii) este motivatia legata de cum functioneaza institutiile publice din Romania.

In momentul in care compari motivatia romanilor cu cea a celor din celelalte 8 tari, constati ca aceasta ierarhie e specifica Romaniei.

De ce e pe primul loc motivatia cumulativa? E normal, pentru ca Romania este o tara extrem de bogata in probleme. Motivatia cumulativa vine din faptul ca nu avem numai probleme economice, avem simultan si probleme institutionale, nici nu le mai zic sociale. Semanam foarte tare ca profil de motivatie a plecarilor cu Italia.

S-a format in spatiul public romanesc ideea ca aproape singura motivatie a plecarii este legata de loc de munca, salariu mai mare, venituri mai mari. Nu e corect. Sigur, este principala motivatie, dar tot din sondaj stiu ca exista o semnificativa parte din tineretul Romaniei care migreaza nu numai pentru job, ci si pentru stil de viata, se duce acolo unde gaseste loc de munca si mediu de viata cu institutii care functioneaza asa cum el si-ar dori, dar si cu clima potrivita.

As mai adauga ceva. Conteaza nu numai intentia de a pleca si motivatia, mai conteaza si un aspect aproape tot timpul neglijat de mass-media romaneasca: modul in care pleaca romanii, acele canale de plecare.

Ce arata datele statistice, care sunt principalele canale de emigratie folosite de tinerii romani?

Am analizat si modalitatile de plecare temporara, am stat de vorba si cu tineri care n-au plecat niciodata si mai ales cu tineri care s-au intors in tara, o data sau de mai multe ori. Am aflat ca Romania mai are un specific: frecventa foarte mare a plecarilor pe canale personal-familiale – „pleaca la rude si prieteni”.

E normal, dar sa comparam cu Polonia, un caz pe care il stiu foarte bine: tanarul obisnuit din Polonia pleaca in strainatate mai ales cu ajutorul agentiilor de recrutare a fortei de munca, adica este vorba despre o plecare informata, realizata pe canale institutionale, eventual in baza unui contract. Situatia din Romania contrasteaza.

Cititorul se poate intreba: „Ei si? Nu e bine ca plec eu in strainatate pentru ca vecinul, ruda, prietenul imi spun ca as putea lucra ceva nu stiu unde?” Poate sa fie bine, dar mai ales rau. Tot din sondajul mentionat, Youth Mobility, am aflat ca drumul pe care pleci ajunge sa fie asociat cu problemele pe care le ai la destinatie si cu gradul de satisfactie, acolo si la intoarcerea in tara.

Simplu spus: daca pleci neinformat si fara cadrul institutional de lucru aranjat, ai mai mult de suferit. Costurile umane ale plecarii dezorganizate aduc mai multa suferinta.

As insista putin pe aceasta ultima sintagma. Din pacate, ne tot uitam la migratia in strainatate (tineri sau netineri) mai mult ca economisti, foarte putin ca oameni si ca sociologi. Exista o fateta a plecarii in strainatate legata de costurile umane, de suferinta, despre care nu vorbim.

Citeste si: A muri de dor – Munca parintilor peste granite lasa in urma 250.000 de copii. Ce se intampla cu ei si in ce tara raman

Spuneti-ne cate ceva si despre tarile de destinatie preferate de tinerii romani.

Ca orice alta tara, si Romania are destinatii pe care noi le numim „campuri de migratie” si care sunt in miscare. S-a pornit intr-un fel, in anii ’90. Un prim prag de schimbare majora a aparut la 1 ianuarie 2002, odata cu suprimarea obligativitatii vizelor pentru romani in spatiul Schengen, apoi a venit momentul 2007, aderarea la UE, si criza globala 2008-2013. Toate acestea au constituit momente de reorientare a campurilor de migratie.

Acum avem de-a face cu o pondere majora a plecarilor spre tarile bogate din nordul Europei, tarile scandinave – Suedia, Danemarca, Norvegia -, dar si spre Marea Britanie, Germania si Irlanda. Cea mai recenta ruta de migratie din multiple motive este predominant Marea Britanie si au aparut numeroase discutii in spatiul public romanesc, argumentate cu date foarte bune ale INS.

As adauga precizarea ca o buna parte din migratia romaneasca nu mai e pe ruta Romania-Germania sau Austria, ci direct dintr-o alta tara de destinatie anterioara, spre exemplu din Italia – din sud – spre nord. Avem si acest gen de circuit. Practic, romanul nu mai vine acasa, ci pleaca direct intr-o alta tara, unde gaseste un loc de munca mai bun.

Cum se explica reorientarea catre tarile nordice, cu care nu avem nimic in comun, nici limba, nici cultura, nici traditiile, tari care au un alt stil de viata?

Si Germania este in aceasta serie. Motivul e simplu: migratia romaneasca devine tot mai selectiva. Vorbim din ce in ce mai greu de un profil unitar. Diferentele intre cei cu un nivel redus de calificare, cei cu nivel mediu si cei cu nivel ridicat sunt din ce in ce mai mari.

Nu tot romanul pleaca din Spania, Italia sau Grecia (din sud) in Germania, Suedia sau Norvegia (nord), ci mai ales cei care stiu fie limba tarii, fie engleza sau o limba de circulatie internationala si care au competente de nivel ridicat. Nu e nimic complicat, economic vorbind este vorba despre adaptarea ofertei la cererea de forta de munca din diferite tari, care se face mult mai usor, o data prin intermediul Internetului, iar in al doilea rand din simplul fapt ca Romania are in clipa de fata o retea extinsa de migranti in strainatate care se informeaza intre ei.

Stim din studiile facute in tara ca aceasta alegere a celei mai potrivite destinatii se face nu numai cu ajutorul Internetului, ci in foarte mare masura prin comunicare interpersonala la nivelul localitatilor si microregiunilor. In clipa de fata, comunele, dar mai ales orasele mari din Romania functioneaza ca medii de invatare/descoperire a celor mai bune destinatii posibile in strainatate.

Poate discutam altadata si despre modernizarea Romaniei prin migratie. Avem harti, avem date, informatii.

Va spun sincer, pentru un sociolog, Romania este o tara fascinanta. Sunt atat de multe probleme! Mare lucru nu reusim sa facem, dar e important ca macar sa reusim sa intelegem problemele…

Ati mentionat tinerii care revin in tara. Care este profilul lor? Este vorba despre cei care nu se pot adapta la o alta cultura, care nu pot „trai intr-o alta limba”?

Motivatia este diversa si de aceasta data. Avem si o motivatie cumulativa, dar ceea ce scoate in evidenta profilul tanarului obisnuit, mediu, care a revenit in Romania (din cei 2.000 cu care a discutat GFK, institutul care a cules datele sondajului) este ca acest tanar se intoarce mai ales pentru ca se intampla ceva in functionarea familiei. Fie e cineva bolnav, fie trebuie sa fie urmat un ciclu scolar de catre unul dintre copii aici, fie apar probleme de sanatate. As adauga si situatii de divort, sunt si alte asemenea cauze.

Apoi, mai sunt si reveniri cu coloratura pozitiva: vin inapoi ca sa faca afaceri. Exista un segment ingust, care ar merita toata atentia, de migranti care revin din dorinta de a face afaceri.

Stiu din cercetarile de teren facute, cantitative si calitative, ca o buna parte dintre cei care se intorc revin in tara pe ideea de a folosi banii castigati afara pentru a face afaceri aici, dar pleaca inapoi.

In urma cu cativa ani, am cunoscut in Teleorman un tanar care venea din Spania. Stransese niste bani acolo, s-a intors si dupa doi ani a plecat din nou in Spania. Si mi-a explicat de ce: E prea scump. E prea corupt mediul de lucru. Toate institutiile lucreaza mult mai greoi decat in strainatate.

Numarul revenitilor din Romania este mic, majoritar sunt oameni care se intorc aproape obligat – probleme familiale, sanatate personala etc, dar sunt si cazuri de revenire pozitiva, optimista, dar atat de putine incat aproape nu dam de ele in sondaje.

Citeste in partea a doua a interviului acordat Ziare.com de sociologul Dumitru Sandu despre solutiile posibile si masurile urgente pe care ar trebui sa le luam daca vrem ca tinerii nostri sa se intoarca acasa.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.