Regizorul Lucian Pintilie a murit

Pintilie, unul dintre cei mai subtili regizori europeni, a intrat in legenda ca cineastul si omul de teatru care a inspirat generatii de regizori – Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Andrei Serban – si care a lucrat cu actori emblematici, printre care: Victor Rebengiuc, Mariana Mihut, George Mihaita, Vladimir Gaitan, Maia Morgenstern, Dorina Chiriac, Kristin Scott Thomas.

Colegul de facultate si prietenul sau de-o viata Victor Rebengiuc spunea anul trecut, la evenimentul de lansare a cartii „Bricabrac”: „Am fost colegi in facultate. Am fost adolescenti impreuna. Norocul meu si al generatiei mele de actori este ca a avut parte de niste regizori de talia lui Pintilie, Ciulei, a lui Vlad Mugur si ca am avut de unde invata. Am lucrat cu Pintilie si in televiziune, cand se juca pe viu. Am facut o dramatizare dupa ‘1 Aprilie’, de Caragiale, care a iesit foarte bine. Cotescu ii spunea: Bai, Pintilie, uite, toata lumea te lauda, zice ca esti al doilea Ciulei. Iar el: Dar primul cine e?”.

Dimensiunea operei lui Pintilie poate fi masurata prin caracterizarile facute de critica de specialitate. „Reconstituirea” (1968) este considerat de criticii romani cel mai bun film din istoria cinematografiei noastre.

„O vara de neuitat” (1994) si „Prea tarziu” (1996) – au fost selectate in competitia oficiala a Festivalului de la Cannes, iar „Terminus Paradis” i-a adus lui Lucian Pintilie marele premiu al juriului la Festivalul de Film de la Venetia, in 1998.

Lucian Pintilie s-a nascut in 1933 la Tarutino, in Basarabia. Dupa absolvirea Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucuresti, dar si lungmetrajele „Duminica la ora 6” si „Reconstituirea”.

La Teatrul Bulandra a montat „Copiii soarelui” (1961), „Prostii sub clar de luna” (1962), „Cezar si Cleopatra” (1963), „Biedermann si incendiatorii” (1964), „Inima mea e pe inaltimi” (1964), „D’ale carnavalului” (1966), „Livada cu visini” (1967), „Revizorul” (1972, spectacol interzis de cenzura dupa a treia reprezentatie), precum si doua filme de lungmetraj: „Duminica la ora 6” si „Reconstituirea”.

„Am avut nenumarate spectacole interzise – dar nici unul ratat din pricina compromisurilor politice. Pentru cele ratate sunt singurul vinovat. Nu impart cu nimeni responsabilitatea”, spunea Pintilie intr-un interviu pentru Yorick.

Interdictia de a mai lucra in Romania il determina sa se expatrieze in 1973. A montat in Statele Unite si mai ales in Franta.

Si-a dorit intotdeauna sa faca film. „Dupa mine si-n ceea ce ma priveste, cinemaul si teatrul tin de o aceeasi credinta si deseori, uneori in mod abuziv, de aceeasi logica artistica. Aceasta bizarerie are la origine o imensa frustrare. Am dorit intotdeauna sa fac film, inca de pe vremea cand eram un adolescent monstruos de complicat”, marturisea in acelasi interviu.

A continuat in strainatate seria spectacolelor de teatru montate pe cateva din scenele importante ale lumii: Theatre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974); Theatre de la Ville din Paris: „Pescarusul” (1975), „Biedermann si incendiatorii” (1976), „Jacques sau Supunerea” si „Viitorul e in oua” (1977), „Cei din urma” (1978), „Trei surori” (1979), „Rata salbatica” (1981), „Azilul de noapte” (1983), „Arden din Kent” (1984), „Asta seara se improvizeaza” (1987), „Trebuie sa trecem prin nori” (1988), „Dansul mortii” (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: „Pescarusul” (1983), „Tartuffe” (1984), „Rata salbatica” (1988); Arena Stage din Washington: „Tartuffe” (1985), „Rata salbatica” (1986), „Livada cu visini” (1988).

In paralel, a montat si spectacole de opera: Festivalul de la Avignon: „Orestia” (1979); Festivalul de la Aix-en-Provence: „Flautul fermecat” (1980, spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa, Teatro Reggio de la Torino); Welsh National Opera din Cardiff: „Rigoletto” (1985); „Carmen” (1986, spectacol reluat la Opera din Vancouver).

In 1973, a realizat la Televiziunea iugoslava filmul „Salonul nr. 6” dupa nuvela omonima a lui Cehov.

In 1979, a filmat in Romania „De ce trag clopotele, Mitica?„, dupa un scenariu propriu pornind de la piesa „D’ale carnavalului”, film interzis vreme de zece ani.

Dupa 1990 se repatriaza si face o serie de filme in Romania: „Balanta” (1992), „O vara de neuitat” (1994), „Prea tarziu” (1996), „Terminus Paradis” (1998), „Dupa-amiaza unui tortionar” (2000), „Niki Ardelean, colonel in rezerva” (Niki et Flo) (2003), „Tertium non datur” (2006).

In 1990 a fost numit director al Studioului de Creatie Cinematografica al Ministerului Culturii, pozitie din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori romani. In 1992 a publicat la editura Albatros volumul „Patru scenarii”.

Filmul „Stare de fapt” (1995) al lui Stere Gulea a pornit de la o idee a sa, iar Lucian Pintilie a produs documentarul „Piata Universitatii – Romania” (1991), de Stere Gulea, Sorin Iliesiu si Vivi Dragan Vasile, si lungemtrajul „Balanta” (1992″, pe care l-a si regizat, si a fost coproducator al peliculelor „Undeva la Palilula” (2012), de Silviu Purcarete, si „Sieranevada” (2016), de Cristi Puiu.

Primul sau film, „Duminica la ora 6” i-a adus doua premii la Festivalul de la Mar del Plata – mentiune speciala si trofeul FIPRESCI.

„Terminus Paradis” i-a adus lui Lucian Pintilie marele premiu al juriului la Festivalul de Film de la Venetia, in 1998, unde a mai fost prezent cu „Dupa-amiaza unui tortionar” (2001) . Doua dintre filmele sale – „O vara de neuitat” (1994) si „Prea tarziu” (1996) – au fost selectate in competitia oficiala a Festivalului de la Cannes.

Anul trecut, la lansarea cartii sale „Bricabrac”, Victor Rebengiuc, Andrei Serban, Cristi Puiu si Corneliu Porumboiu si-au amintit momente importante din viata lui Lucian Pintilie.

„Toate amintirile striga dupa mine sa nu le uit”, scrie autorul in cartea „Bricabrac”.

„Cand eram in liceu, stiam ca un singur lucru imi doresc pe lumea asta – sa fiu in teatru. Nu stiam exact ce, dar stiam ca vreau sa fiu acolo. Aveam trei idoli: Liviu Ciulei, Clody Bertola si Lucian Pintilie. (…) Prima data cand i-am vazut pe Ciulei si Pintilie, regizau amandoi. A fost singura data cand au facut o regie comuna. Ciulei era foarte lent in miscari. Era un tip asezat, calm. Pintilie era apucat, avea ceva de copil genial. Era o chimie intre ei foarte interesanta. Am avut noroc – scena pe care am vazut-o cand o repetau era una cu Rebengiuc. Chimia dintre Pintilie si Rebengiuc e ceva de neuitat – exemplul unui magnetism de cum lucreaza un actor cu un regizor”, a povestit Andrei Serban.

Tot Andrei Serban spunea: „Tu esti primul care mi-a dat curaj de la inceput, curajul ca in teatru poti face orice”.

Corneliu Porumboiu a numit intalnirea cu Lucian Pintilie „esentiala”. „Am avut sansa sa discut despre toate scenariile mele cu el, despre toate filmele mele, desi uneori am fost foarte incapatanat si acum regret, cel putin cand revad un film, ca nu l-am ascultat si de fiecare data cand termin cate un scenariu, abia astept sa ma vad cu domnia sa”.

„Am fost sub soc. La ora aia faceam pictura, nu voiam sa fac film. Am fost extraordinar de impresionat. Apoi am vazut ‘Reconstituirea’ . Dintr-o data, a aparut un autor in viata mea”, povestea Cristi Puiu de intalnirea cu creatia cineastului, declarandu-se „omul lui Pintilie”.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.