Hibele deciziei CCR prin care Tudorel Toader ajunge jupan peste procurori si Justitia intra sub papucul politicului

Nu mai este o separatie a puterilor in stat si se incalca independenta procurorilor, spune si un specialist in Drept constitutional, consultat de Ziare.com. Motivul: un exponent eminamente politic, ce se afla in raport de subordonare fata de prim ministru, si controlat de legislativ prin motiuni de cenzura, precum ministrul Justitiei, are o putere decizionala asupra activitatii procurorilor.

CCR a motivat cu argumentele lui Toader

Articolul 132 din Constitutie, cel pe care ministrul Tudorel Toader il amintea la inceputul acestui an, de fiecare data cand cand ii contra pe magistratii care semnau memorii impotriva modificarii legilor Justitiei, sta la baza deciziei date miercuri de Curtea Constitutionala, privind revocarea sefei DNA.

„Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei„, suna articolul 132 din Constitutie.

„Este un text cu caracter special, care stabileste o putere de decizie a ministrului justitiei asupra activitatii desfasurate de procurori si indica faptul ca in aceasta procedura ministrul are un rol central [a se vedea Decizia nr.45/2018], aspect care se reflecta si asupra carierei procurorilor”, a consfintit, miercuri, Curtea Constitutionala.

O modificare substantiala – trecerea de la isi desfasoara activitatea sub autoritatea ministrului Justitiei la „putere de decizie a ministrului Justitiei asupra activitatii desfasurate de procurori”.

O mutare exact pe asteptarile manifestate insistent de Tudorel Toader. Care, de exemplu, declara in mai 2018, ca procurori au uitat de aceasta prevedere. „Am facut de multe ori referire la articolul 132 din Constitutie care spune ca procurorii isi desfasoara activitatea sub autoritatea ministrului Justitiei. Procurorii au uitat de acest articol 132 si nu prea au fost sub autoritatea ministrului Justitiei. Ce fac legile justitiei acum prin modificarile aduse… nu fac decat sa puna in legea infraconstitutionala prevederea de la 132. Dupa aceea, echilibrul dintre puterii nu il apreciez eu, il apreciaza CCR”.

Magistrat: CCR se comporta ca un legiuitor

In plus, decizia CCR de astazi pur si simplu adauga la lege, incalcandu-se astfel atributiile CCR si transformand-o in legiuitor pozitiv, a explicat un magistrat pentru Ziare.com.

„Practic decizia Curtii Constitutionale modifica Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. Or, decizia CCR un are dreptul de a modifica o lege, ci cel mult sa declare neconstitutionale parti din aceasta lege, dar CCR nu a facut-o. Este ilegal ca o decizie CCR sa modifice implicit legi care nu au fost declarate neconstitutionale. Curtea modifica practic intregul sistem judiciar roman, procurorii fiind trecuti in randul functionarilor publici aflati in subordinea Executivului, pierzand statutul de independenta conferit de articolul 3 din Legea 303/2004″, arata magistratul citat.

Articolul 3 din Legea 303/2004 arata ca: „Procurorii numiti de Presedintele Romaniei se bucura de stabilitate si sunt independenti, in conditiile legii.”

Specialist: „Nu mai este separatia puterilor”

Pe de alta parte, un specialist in Drept constitutional a aratat pentru Ziare.com ca articolul 132 din Constitutie, invocat de Toader si CCR, nu stabileste o putere de decizie a ministrului Justitiei asupra activitatii desfasurate de procurori.

„In cazul in care s-ar admite acest lucru ar insemna ca prin aceasta afirmatie se incalca in mod vadit dispozitiile articolul 3 din Legea 303 /2004 care prevad ca procurorii sunt independenti in conditiile legii.

Or, daca un exponent eminamente politic, ce se afla in raport de subordonare fata de primul ministru si controlat de legislativ prin motiuni de cenzura, precum ministrul Justitiei, are o putere decizionala asupra activitatii procurorilor, inseamna ca acestia implicit se vor supune acelorasi rigori precum decidentul, aspect ce pune in discutie principiul separatiei puterilor in stat sau cel putin a independentei procurorului„, arata specialistul citat.

Despre suprematia legilor

Acest arata ca in conditiile in care un factor politic din cadrul Executivului decide asupra activitatii procurorului, acesta nu mai poate asigura in mod independent suprematia legii, ci suprematia majoritatii parlamentare, aspect ce contravine articolului 4 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor.

„Judecatorii si procurorii sunt obligati ca, prin intreaga lor activitate, sa asigure suprematia legii, sa respecte drepturile si libertatile persoanelor, precum si egalitatea lor in fata legii si sa asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participantilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, sa respecte Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor si sa participe la formarea profesionala continua„, este articolul 4 din Legea 303/2004.

Miscarea a fost premeditata din ianuarie 2018?

CCR face trimitere in comunicatul de presa la faptul ca ministrul are un rol central in baza articolulu 132, dar si a Deciziei CCR numarul 45 din 30 ianuarie 2018. Curtea a dat decizia in contextul in care a avut pe masa modificarile facute de Comisia Iordache la Legea 303/2004.

CCR a publicat motivarea la aceasta exceptie, in ziua in care Kovesi era audiata la CSM, in procedura de revocare a sefei DNA.

Ce spunea CCR in decizia 45/2018

„Avand in vedere caracterul bicefal al autoritatii executive, legiuitorul a optat pentru o procedura in cadrul careia Guvernul si Presedintele sa conlucreze. Rolul central in aceasta ecuatie il are, insa, ministrul justitiei, sub autoritatea acestuia functionand procurorii constituiti in parchete. Presedintele Romaniei nu are nicio atributie constitutionala expresa care sa justifice un drept de veto in aceasta materie.

Prin urmare, daca legiuitorul organic a ales o asemenea procedura de numire, mentinand un veto prezidential limitat la refuzarea unei singure propuneri de numire in functiile de conducere prevazute la art.54 alin. (1) din lege, el a respectat rolul constitutional al ministrului justitiei in raport cu procurorii, Presedintelui conferindu-i-se atributia de numire in considerarea solemnitatii actului si a necesitatii existentei unei conlucrari si consultari permanente in cadrul executivului bicefal.”

Stanciu, despre drepturile Presedintelui

Judecatoarea Livia Stanciu a facut opinie separata, fata de restul membrilor CCR din acet caz. Magistratul a arataT ca Presedintele Romaniei este ales democratic, prin vot popular si prin urmare este singurul exponent al vointei populare in raporturile cu autoritatea judecatoreasca.

„Aceasta ultima calitate justifica instituirea, in favoarea Presedintelui a dreptului sau de refuz in numirea judecatorilor si procurorilor, in cazul in care apreciaza ca propunerea CSM privind numirea unui judecator sau procuror, inclusiv in functiile de conducere de rang inalt de la nivelul ICCJ, PICCJ, DNA si DIICOT, nu ar fi justificata si s-ar impune a fi reanalizata tot de catre CSM. Esential este faptul ca, intr-o astfel de disputa, Consiliul Superior al Magistraturii are ultimul cuvant, deci isi pastreaza integral si nestirbit dreptul de a decide asupra chestiunii mentionate”, motiva Stanciu.

In termeni constitutionali acest tip de raport juridic dintre Presedinte si CSM constituie o perfecta punere in practica legislativa a principiului constitutional al „separatiei si echilibrului puterilor”, mai arata judecatoarea.

„Semnatura Presedintelui de numire a unui judecator nu poate fi doar una formala, ci este una de substanta, neputandu-se sustine ca semnatura Presedintelui ar fi de fapt o simpla formalitate, inclusiv atunci cand se fac numirile pe functiile de conducere, fie de la nivelul instantei supreme in stat, fie de la nivelul PICCJ, DNA si DIICOT”, a conchis judecatoarea.

„Legiuitorul trebuie sa decida”

Un magistrat a declarat pentru Ziare.com ca Decizia 45/2018 data de CCR arata ca factorul politic este si decident unic in ceea ce priveste revocarea din functia de conducere a unui procuror.

„Si acest lucru este evident deoarece in caz contrar legiuitorul ar fi avut o alta abordare si Presedintele sau CSM nu ar mai fi fost implicati in procesul decizional.

Pur si simplu prin acesta decizie, Presedintele face un simplu act redundant, fara relevanta juridica astfel incat la fel de bine, daca nu are abilitatea de a se opune revocarii – conform principiului simetriei actelor juridice – nici un ar trebui sa aiba obligatia de a confirma printr-un act al sau un act decizional discretionar al unui exponent al Executivului, asupra caruia nu are atributii de control (Ministrul justitiei-n.red) „, arata magistratul.

Potrivit acestuia, in acest moment, autoritatea ministrului Justitiei, la care se refera dispozitiile constitutionale, nu are corespondent in activitatea de revocare din functiile de conducere a procurorilor si nici in coordonarea activitatii profesionale a procurorilor.

„Este atributul legiuitorului cel mult de a detalia formele acestei autoritati si una a Curtii Constitutionale, deoarece in caz contrar aceasta devine legiuitor pozitiv. Legiuitorul trebuie sa detalieze pe acest aspect si abia apoi Curtea Constitutionala va putea analiza daca legiuitorul a edictat sau nu conform cu constitutia. Prin intermediul conflictului constitutional, CCR un are abilitatea de a trasa linii diriguitoare legiuitorului cu privire la viitoarele acte normative”, a conchis magistratul.

Avram: CCR minte prin omisiune

Jurnalistul Liviu Avram a sesizat o alta nuanta in comunicatul CCR. „Curtea Constitutionala minte crunt, prin omisiune, in comunicatul prin care a stabilit ca exista conflict intre presedinte si ministrul Justitiei. Au judecat ca si cum presedintele a contestat doar OPORTUNITATEA revocarii, nu si LEGALITATEA ei. Or adresa de refuz al revocarii insira pe 2 pagini motive de nelegalitate a cererii ministrului, si abia in ultima fraza scrie ca aceasta nu e oportuna”, scrie jurnalistul.

Avram se intreaba ce s-ar intampla daca presedintele trimite iar o scrisoare in care ii spune limpede ministrului ca cererea sa nu intruneste conditiile LEGALE (nu de oportunitate) de revocare, asa cum scrie de altminteri si in avizul CSM. „Cred ca nu incalca decizia Curtii Constitutionale”, arata Avram.

„Contravine ideii de conflict juridic”

Pe de alta parte, un specialist in Drept Constitutional arata pentru Ziare.com ca in mod principial, decizia CCR este gresita deoarece ea contravine ideii de conflict juridic de natura constitutionala asa cum aceasta a fost dealtfel clarificata chiar prin decizia 285/2014 la care se face trimitere in comunicat.

„Pentru a se stabili, insa, existenta unui conflict in sensul art. 146 lit. e) din Constitutie, Curtea trebuie mai intai sa determine daca autoritatile publice implicate in acest diferend Presedintele Romaniei sau prim-ministrul – au incalcat vreun text constitutional, pentru ca numai o atare conduita poate sta la baza generarii conflictului”.

„Se observa din comunicatul CCR ca un exista vreo norma constitutionala incalcata de presedinte pentru a se putea constata existente unui conflict”, a explicat specialistul in Drept Constitutional.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.