Familia (politica) traditionala sau un referendum pentru rebranduirea PSD si PNL

COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO):

PNL și PSD au făcut parte la nivel european din ALDE și PSE, două grupuri stîngiste care au promovat puternic în UE dreptul homosexualilor de a se căsători, de a adopta copii, de a-și face schimbări de sex din bani publici, de a nu permite interzicerea avorturilor, obligativitatea educației sexuale începînd cu ciclul primar etc, dacă e să ne reamintim celebrele rapoarte Estrela, Zuber sau Lunacek de acum cîțiva ani. Acum, ambele partide au declanșat o cursă în sens invers: care să-și asume mai plenar decizia de interzicere pe termen lung a familiilor gay. De ce? Simplu: manevra nu le servește electoral, ci ca repoziționare politică.

De ce nu le servește electoral, în ciuda multor speculații din ultima perioadă, cum că politicienii care susțin referendumul aleargă după voturi?
Răspunsul s-a dat la modul pragmatic de multă vreme.
În România, dacă sprijinul și deschiderea către învățăturile biblice, către tradiții și către Biserică ar fi dus la acumularea de voturi, regele scenei politice ar fi fost PNȚCD.
A fost și rămîne, de fapt, PSD, continuatorul partidului comunist care a prigonit biserica, a interzis majoritatea tradițiilor, a dărîmat biserici și a numit în conducerea BOR prelați care lingeau tălpile cuplului Ceaușescu. PSD, un partid condus de un ateu declarat.
PNȚCD a pariat greșit, spre exemplu, pe cîștigarea de simpatie electorală cînd s-a aflat la putere și a blocat patru ani, în ciuda presiunilor externe, dezincriminarea homosexualității.
Nu a cîștigat nimic, ci a fost eliminat din parlament fără a mai putea reveni.

La cîteva luni după alegerile din 2000, cînd au început să vină analizele sociologice, PSD a înțeles că interzicerea drepturilor unor minorități nu aduce voturi automat din partea majorității satisfăcute, dar duce la pierderea sigură a respectivilor minoritari, așa că a dezincriminat urgent homosexualitatea prin OUG.
Nu a fost, desigur, singurul motiv al eșecului PNȚCD, dar a fost unul care l-a lăsat fără extrem de multe voturi.

În campania din 2004, a venit o nouă confirmare că mesajele pro-minorități aduc mai multe voturi decît cele de ordin general, atunci cînd Băsescu a lansat celebrele afirmații cu 20% dintre români care ar fi gay, cu sprijinirea căsătoriilor acestora și a adopțiilor de copii. Studiile făcute de echipa americano-israeliană de campanie relevau că asta îi va aduce nu pierderi, ci un plus masiv de voturi.

O altă mostră de pragmatism politic a fost cînd același Băsescu și al său partid, PD, au cultivat puternic cultele protestante minoritare, ceea ce iarăși le-a adus voturi consistente, mai ales în Ardeal, deși asta enerva cumplit Biserica Ortodoxă.
(Azi, cînd nu mai are nicio miză, Băsescu s-a răsucit și anunță că va vota ”Da” la referendum.)
Una peste alta, convingerile creștin-ortodoxe nu se convertesc deloc, la noi, în voturi, și politicienii experimentați știu asta de mult.
De ce, în acest caz, PNL și PSD se dezic de propriile lor convingeri de dată recentă și se bat să-și atribuie referendumul de săptămîna viitoare?

În ambele cazuri funcționează același mecanism.

PSD a intrat în dispozitiv, dacă putem spune astfel, în vederea unei rebranduiri politice pe fondul marilor schimbări care se așteaptă în PE după alegerile din mai și cînd nimic nu va mai fi la fel ca azi, se spune.
Se pregătește o virare a social-democraților spre conservatorism progresist, nouă vedetă a doctrinelor europene.
Stînga este în prăbușire dramatică, PSE nu va mai fi multă vreme ce a fost, iar PSD va aplica, foarte probabil strategia cinică a PD din 2005. Ne amintim cum, după ce se luptase ani de zile să fie primit în Internaționala Socialistă, partidul lui Băsescu a realizat că integrarea europeană va face ca organizația amintită să nu mai conteze așa mult, pe cînd grupul PPE, da. Și au trecut, efectiv peste noapte, de la stînga la dreapta, fără remușcări ori explicații.
PSD are nevoie, în consecință, de mesaje contrare celor impuse de actuala sa doctrină, de aici, spre exemplu, copierea strategiilor lui Viktor Orban, cu tot cu atacurile la Soros, recursul la naționalism șamd; referendumul pentru familia tradițională ajută și el la abandonarea stîngii spectrului politic și la deplasarea spre conservatorismul care i-ar putea permite să se alipească în viitorul PE partidelor eurosceptice.

PNL, pe de altă parte, e blocat în proiectul PPE din cauza lui Klaus Iohannis, întors cu cheița la Berlin. Revendicarea referendumului pentru familie va ajuta liberalii să se fixeze în zona creștin-democrației în pofida chiar a denumirii partidului: liberal înseamnă deschis către reforme curajoase, nu apărător al vechilor mentalități.

Partidului lui Orban pare să-i fi picat ideea cu întîrziere, dar speră să recupereze; ieri, liderii au primit o circulară cu mesajele pe care trebuie să le dea în perioada rămasă pînă la vot.
La loc de cinste între punctaje figurează bătălia pentru a-și atribui lor organizarea referendumului, în dauna PSD:

”PSD și ALDE au tergiversat de mai mult de 1 an de zile organizarea referendumului, întrucât în virtutea majorității pe care o dețin în Parlament NU au supus votului revizuirea inițiată de cetățeni.
PSD și ALDE NU și-au dorit în realitate să se ajungă la referendum, întrucât a avut senatori absenți la votul din Senat. Doar votul senatorilor PNL a făcut diferența pentru a fi obținut votul necesar de 2/3!
PSD este duplicitar în legătură cu tema referendumului! Asta deoarece, în 2013, când parlamentari ai PNL au propus la proiectul de revizuire exact aceeași sintagmă, liderul PSD de la acea vreme, Victor Ponta, secondat de Liviu Dragnea, au impus reluarea votului din Comisia de revizuire și respingerea amendamentului(…) Tocmai PSD/Dragnea sunt cei care au întârziat aproape 1 an de zile organizarea referendumului, în timp ce votul senatorilor PNL a fost esențial și decisiv în a putea fi organizat acest scrutin.” se arată în documentul de uz intern.

Și se mai cere să se transmită public că:

”PPE, familie politică europeană căruia îi aparține PNL, este principala forță politică de la nivelul UE, care deține cele mai influente poziții în arhitectura instituțiilor europene. PPE susține în mod tradițional familia, întrucât în doctrina sa un curent important este cel creștin-democrat și conservator. A susține această teză (că referendumul e anti-european n.n.) înseamnă a susține că liderii europeni, care provin din PPE, sunt anti-europeni, în frunte cu cancelarul german Angela Merkel. Ori, acest lucru este în mod evident fals”.

E clar, deci, că PNL – ca și PSD – folosește politic referendumul pentru a se așeza cît mai bine în noua sa familie politică europeană, deși se face că uită că Bundestagul a dat încă de anul trecut undă verde căsătoriilor gay.
Și pentru asta, nu va precupeți niciun efort: conform indicațiilor din circulară, liberalii urmează să dea atacul inclusiv la consoartele liderilor puterii:

”PSD și ALDE sunt conduse de lideri care sunt contra-modele în raport cu ceea ce se numește „familie tradițională” sau conduita creștină” vor trebui să afirme vectorii de imagine.
Nu sunt decît patru ani, reamintim, de cînd aceiași liberali erau revoltați de criticile la adresa absenței copiilor din familia candidatului lor prezidențial.

Ipocrizie dublată de interes politic, la urma-urmei o rețetă de succes pe plaiurile mioritice. (Bogdan Tiberiu IACOB)