Stanciu, Tarcea și Binomul

Între primele vizite pe care președintele Klaus Iohannis le-a făcut după alegerea sa ca președinte (evident, după vacanța la Miami, unde s-a întîlnit și cu o înaltă oficialitate americană) a fost cea de la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde, ca din întîmplare, avea și el un dosar.

Vizita s-a desfășurat fără tărăboi (mediatizare), cu o simplă declarație de ochii lumii. Președintele a fost să vadă de ce mai au nevoie cei din justiție pentru ca treburile să meargă strună. Nu știu dacă ați călcat prin clădirea ÎCCJ, fostă cîndva sediul centralei SIE, de pe strada Batiștei. Este o clădire celebră, veche, căzută în desuetitudine, unde judecătorii și grefierii, polițiștii și avocații se înghesuie pe holuri, printre dulapurile încărcate cu dosare și printre cărucioarele care cară sute de pagini cu pricini și destine. Vă imaginați că în această Înaltă Curte, atît de grijuliu vizitată de președintele Klaus Iohannis, s-a schimbat ceva de cînd omul nostru a rostit „punct și de la capăt“ și s-a mutat pentru cîteva zile pe săptămînă în București? Absolut nimic, nici în zugrăveală, nici în mobilier, nici în modul de funcționare! Livia Stanciu a vegheat ca Înalta Curte să funcționeze ca o mașină de executat răufăcătorii și corupții, cu singura precizare că enorme îndoieli s-au instalat prin societate.

Cine și cum decide vinovații și pedepsele? Cazul Rarinca a fost mai degrabă un țipăt decît o alarmă. Și condamnarea lui Mircia Gutău a făcut parte din aceeași categorie de semnale. Și executarea deputatului Ion Stan. Și multe alte cazuri în care pedepsele nu se potrivesc cu vinovații. Plecarea Liviei Stanciu la CCR a adus cu sine o schimbare de nume în fruntea ÎCCJ. Nu și de practici. Cel puțin așa arată strădania doamnei Cristina Tarcea de a înțelege și moderniza aplicarea legilor în vigoare. Pentru toate tribunalele, componența completului de judecată se trage la sorți. Pentru ÎCCJ, prevederea legală nu mai este valabilă. Se trage la dorința doamnei Tarcea. Cum vreți să scăpăm de Dragnea și de Tăriceanu cu tragerea la sorți? – pare să spună dînsa. Ieri, toate radiourile fremătau de decizia care urma să vină de la CCR ca o soluție salvatoare pentru Dragnea și Tăriceanu.

Cu o nesimțire logică demnă de cauze mai penibile, jurnaliștii Binomului de la radiouri și televiziuni susțineau că decizia CCR îi avantajează pe Dragnea și pe Tăriceanu și pe toți cei corupți. După mintea lor, ca și după cea a doamnei Cristina Tarcea, condamnarea adversarilor și a dușmanilor politici nu se poate face decît în complete conduse de oameni cu nașul în suflet și cu gradele în seif. Din cîte am aflat (din greșeală), doamna Tarcea vine, ca și Livia Stanciu, tot de la Galați. Și pe aceleași urme și cu aceeași experiență. Nu ne mai rămîne decît concluzia. Că fără procurorul general care arestează și întocmește dosarul și fără ÎCCJ care desemnează președintele completului, adică pe cel care stabilește sentința definitivă, dușamanii poporului nu pot fi striviți.

Abia mai apoi vom desăvîrși socialismul și după victoria sa definitivă vom vedea ce mai putem face cu democrația și cu ce mai rămîne din dînsa. Oricum, democrația românească și statul de drept trebuie să aibă comanda în Palatul Cotroceni. Acolo este cel mai sigur ca lista condamnaților și numărul anilor să fie bătute în cuie și de acolo să fie distribuite spre tribunalele României. (Cornel Nistorescu Editorial Cotidianul).