Centenarul tras pe sfoară

Povestea cu statuia lui Ioan Bolborea dedicată  Centenarului spune multe despre aiureala cu care marcăm 100 de ani de la Marea Unire din 1918. Ba că lucrarea lui Bolborea nu este reprezentativă, ba că Ioan Bolborea a îmbunătățit proiectul, ba că a cîștigat prea multe lucrări, ba că sunt din alamă, nu de bronz, de parcă ar fi cine știe ce diferență de preț sau de rezistența materialului. Ba, că zic adepții, estetic nu reprezintă gusturile Gabrielei Firea sau ale lui Mircea Toma și ale celor de la Ziare.com. Mai circulă și zvonul că  Gabriela Firea și Robert Negoiță ar avea în plan să construiască în Piața Alba Iulia un  bloc de birouri sau un mall. Și, de aceea, l-ar fi întrebat pe Bolborea dacă nu cumva  monumentul său ar merge amplasat și pe o clădire. Criticii de artă și de urbanism Robert Negoiță și Gabriela Firea au încercat să anuleze amplasarea statuii lui Ioan Bolborea în Piața Alba Iulia și în orice alt loc al Bucureștilor, de parcă Bucureștii ar fi plin de monumente închinate Marii Uniri de la 1918.

Sărbătorim Centenarul ca moment istoric pentru întregirea României iar în capitala țării  noastre nu avem nici un monument închinat Reginei Maria, nici o statuie a Marthei Bibescu, nici un bulevard cu numele lor și nici altele care să poarte numele cardinalului Hossu și al celor care au contribuit la acest mare moment din istoria României. Cu un primar de cultura Gabrielei Firea, care a încercat să anuleze proiectul statuii din Piața Alba Iulia pentru a  folosi fondurile la răsplătirea televiziunilor care îi cîntă în strună cu tot soiul de rememorări, nu avem a ne aștepta la altceva. Nu vom avea, cel puțin la ceas aniversar, nici un monument dedicat Unirii din 1918. Ioan Bolborea a cîștigat definitiv procesul cu  instituția care reprezintă Primăria Capitalei și monumentul din Piața Alba Iulia va fi  construit. Dar, peste un an, peste doi, cînd va fi gata lucrarea și cînd Gabriela Firea va fi departe.

Nu ne rămîne decît să aniversăm Centenarul așa cum suntem și cu o populație împărțită în tabere chioare, care nu pot vedea ceva mai departe. Ne înecăm în sărbătorirea unui Centenar al suspiciunilor, al acuzelor de tot felul, al protestelor, la care o adunătură de zăltați socoate că este mai important să numească România Penalistan decît să se angajeze și ei undeva și să se bucure, alături de ceilalți, de o sărbătoare națională.

Dacă adunăm pe o listă toate evenimentele, acțiunile și materialele produse cu ocazia  Centenarului, obținem un tablou al slăbiciunilor noastre, al superficialității, al mediocrității, al aranjamentelor ieftine, al lipsei de seriozitate. Suma tuturor evenimentelor este tabloul complet al modului în care România de azi a tras pe sfoară comemorarea unuia dintre cele mai importante evenimente ale istoriei sale. (Cornel Nistorescu Editorial  Cotidianul).