Un copil in lumea satului tranziteaza fel de fel de medii sociale, mai ales daca este copil de taran. Cu intelectualii doar isi intersecteaza destinele. Dar mama a vrut altfel si a reusit! Ca mama lui Creanga, ea si-a dorit sa ne infiltreze pe noi, copiii ei, copii de taran printre intelectuali. Cu mine, primul copil, a facut-o cam brutal ce-i drept si de aici vine repulsia mea fata de scoala (vesnica as putea spune, fiindca sunt profesoara).
Cand luam o nota de 8 ma astepta o sapuneala zdravana si cateva nuiele pe spinare, ca deh, asa era pe-atunci. In vremea aceea copiii aveau dreptul de a nu avea niciun drept. Daca vreun profesor ii spunea mamei ceva rau despre mine cobora iadul pe pamant. O nota scazuta la purtare te urmarea nefast toata viata, dar nu despre asta vreau sa va povestesc, cidespre femeia ce ar fi putut fi protagonista in sedinta foto videochat de Andreescu Gabriel.

Eram copil, cand pe langa noi, spre statia de autobuz trecea mandra farmacista din comuna careia i se spunea Floarea-soarelui din cauza parului blond platinat, tuns pana la umeri. As putea spune ca era o vedeta la noi in sat prin functia pe care o avea (absolventii de facultate erau rari pe-atunci), prin eleganta pe care o afisa si prin culoarea parului, care drept sa va spun m-a atras dintotdeauna.
Inaltuta, lata in spate, cu buze rosii, cu tinute care de regula contrastau cu parul si cu niste ochi incredibil de albastri treacea la statie la aceeasi ora, adica in momentul in care noi ieseam de la scoala. Lucra cam o jumatate de zi, plus ca avea un loc de munca sigur in institutia aceea impunatoare construita in stil rustic, careia ii spuneam dispensar.
Oamenii o priveau cu respect, dar si ca pe un fel de legenda vie, in timp ce unii se inchinau demonstrativ in spatele ei si murmurau usor: “Piei, Satana!”
La inceput m-am gandit ca este repulsia aceea pe care o are taranul fata de intelectualul care nu munceste ca el, dar are maini catifelate si venituri mult mai mari ca ale lui.
-O vezi, mi-a soptit o fetita intr-o zi? Stii ce mi-a spus mama ieri despre ea? Din cauza ei s-a sinucis sotia medicului veterinar, fiindca era geloasa pe ea. Mama spune ca era mult mai frumoasa cealalta decat “Spalacita” asta!
Multa vreme, cand o vedeam, imi rasunam in minte acuzator cuvintele:”A murit o femeie din cauza ei si i-au ramas copiii!”
Cu timpul am uitat faima ei de piaza rea si eram incantata sa o intalnesc fiindca imi placea parul ei, avea haine bune si scumpe, geanta si pantofi din piele si ceas de mana. Vorbele pe care le-am schimbat au fost putine si intr-o zi, in locul ei a venit alta farmacista, care te repezea de nu te vedeai, dar cu care m-am avut foarte bine. Ma iubea, imi vorbea frumos, era o placere sa ma duc la ea la farmacie. Avea un par rar blond-roscat si o memorie de elefant.
Ieri veneam de la orasul resedinta de judet (eram tentata sa ii scriu numele intreg, dar m-am gandit ca niciodata Caragiale nu ar fi facut o asemenea greseala), cand am vazut o batrana de aproape 80 de ani, destul de dreapta la anii ei, imbracata in negru cu blondul acela fascinant din copilaria mea, pentru care se omorase alta femeie.
Calatorea cu una dintre nepoatele ei si avea ca pe vremuri geanta uriasa din piele neagra si pantofi eleganti cu toc, tot din piele. I se rarise putin parul din varful capului, iar cand si-a intors fata catre insotitoarea ei, am simtit un gust amar: era asemenea unui mar uscat si patat. Ochii incredibil de albastri ramasesera la fel, dar fata era patata si botita.
Si totusi femeia fatala se afla in fata mea in carne si oase. Traia. Era umbra celei de odinioara, dar era vie.
Sunt femei pe care le cunosti in deplina lor glorie si despre care crezi ca niciodata nu ar putea sa imbatraneasca, dar timpul iti demonstreaza contrariul.
Timpul este neindurator si stinge patimi si legende. Poate ca lumea care ii stie trecutul ar ierta-o sa vada petele mari si maronii si zbarciturile de pe fata ei neteda si alba ca o coala de hartie din tinerete…