În ce să ne plasăm banii când totul pare riscant? Șeful unui fond de investiții: La mijlocul lunii martie, am asistat la o goană aproape iraționala către cash, către conturi curente, iar pe valute către dolarii SUA – Finante & Banci

​​Se face aproape o lună de când președintele a instituit starea de urgență iar românii care nu au fost trimiși în șomaj și-au mutat ”biroul” acasă. În contrapondere la liniștea care s-a așezat peste străzile și bună parte peste sediile firmelor, pe piețele financiare panica a făcut ravagii. Prețul petrolului s-a dus în cap, economiile lumii sunt în blocaj economic, bursele trec prin cea mai proastă perioadă. Întrebarea care stă pe buzele tuturor este : cum îmi pot proteja banii? În ce să investesc într-o lume în care nimic nu mai pare sigur. HotNews.ro a stat de vorbă cu Horia Braun, CEO-ul Erste Asset Management, cel mai mare fond de investiții de la noi, despre panica din piețe, despre posibile investiții și despre ce le recomandă micilor investitori.

Pe scurt:

Cum arată o zi de muncă a unui administrator de fonduri în perioada pandemiei de coronavirus?

Majoritatea colegilor mei lucreaza de acasa, ceea ce de multe ori inseamna o zi de munca prelungita. Suntem totusi prezenti in numar redus si la sediu, pentru a deservi clientii care mai vor sa faca operatiuni in aceasta perioada, pentru ca, asemeni sistemului bancar si restul sistemului financiar ramane deschis si functional din punct de vedere operational.

Întrebarea care e pe buzele tuturor acum: în ce să ne plasăm banii când toate activele au devenit riscante?

Va referiti probabil la faptul ca inclusiv unele active considerate in mod traditional sigure si lichide cum ar fi titlurile de stat au cunoscut in aceasta perioada fluctuatii de pret ceva mai iesite din comun.

E o logica de substitutie aici: astfel de active devin „riscante” in masura in care lumea se indreapta spre altceva considerat cu risc si mai scazut. In perioada de varf a volatilitatii de pe piete, la mijlocul lunii martie, am asistat la ceva de genul acesta, respectiv la o goana aproape irationala catre cash, catre detineri in conturi curente, iar in universul valutelor, catre dolarii SUA. A fost o perioada atunci cand si cele mai sigure si mai lichide titluri de stat, cele emise de Trezoreria SUA, s-au confruntat cu un val semnificativ de vanzari care le-a afectat pretul de piata si lichiditatea (capacitatea de a le tranzactiona liber in orice cantitati).

Din fericire, interventia masiva si rapida a bancii centrale americane a readus piata la un nivel mai aproape de normalitate in perioada actuala, iar astfel de interventii din partea autoritatilor monetare au stabilizat si alte piete de titluri, inclusiv in Europa si chiar si in Romania.

Mulți investitori la bursă sau care au cumpărat unități de fond trec printr-o perioadă de confuzie. Ce-i sfătuiți să facă: să vândă, să cumpere? Cum ar trebui să ne comportăm?

In general intr-o perioada de volatilitate ridicata si de corectie de piata, miscarile agresive risca sa devina distrugatoare de valoare. Ca sa va dau un exemplu: chiar daca sa spunem ca printr-o oarecare minune sau inspiratie geniala anticipam o corectie a pietei precum cea din luna martie, cine ne spune ca vom fi la fel de inspirati sa reintram cand piata va fi intr-adevar la minime?

Genul acesta de timing de piata iese de foarte putine ori si profesionistilor, iar statistic, investitorii individuali de obicei se panicheaza si vand pe minime si pana isi fac curaj sa inveseteasca se ajunge la preturi maxime in piata. Nu e vorba de neintelegere, ci de natura umana, de faptul lucram cu oameni care au emotii, temeri, care psihologic vorbind sunt mult mai speriati de pierderi decat sunt inspirati de castiguri de acelasi nivel. Si atunci care e solutia? Solutia e sa delegam aceasta misiune, dar nu altor oameni, care vor avea alte emotii si alte interese, ci tot noua insine.

Daniel Kahneman, psihologul despre care se poate spune ca e „parintele economiei comportamentale”, spunea ca oamenii au doua creiere: unul care lucreaza rapid, bazandu-se pe inspiratie, pe „fler” si unul mai lent, mai analitic, care proceseaza si gandeste mult pana sa ia o decizie. Ar trebui sa delegam decizia de investire/dezinvestire de la creierul rapid si susceptibil la reactii emotionale necugetate catre creierul lent, rational si putem face asta creandu-ne de la inceputul investitiei un plan pe termen lung pe care sa il respectam sfinteste si in perioade de tumult si sa il rediscutam periodic, dar strict la rece.

O alta varianta este crearea unui plan de investitii regulate, de sume egale, stabilite eventual proportional cu venitul lunar recurent. Si bineinteles sa ne tinem de acest plan mai ales in perioade de scadere a pietei, pentru ca atunci sunt momentele cand putem sa ne cumparam marfa preferata mai ieftin, la discount cum s-ar spune.

Avem cu adevărat de ce să ne panicăm sau e mai degrabă de o reacție emoțională la această pandemie?

In luna martie cred ca mare parte din tranzactionarea pe pietele financiare s-a facut sub imperiul panicii, iar asta a facut ca prima de tranzactionare (cum ii spunem noi prima de ilichiditate), respectiv diferentele dintre pretul de cumparare si pretul de vanzare, sa creasca foarte mult pentru multe active financiare.

Sa iti vinzi investitia in aceste conditii e ca si cum ti-ai vinde bijuteriile la amanet. Din fericire, lucrurile s-au calmat de prin ultima saptamana a lunii martie, pietele au devenit ceva mai frecventabile si aceasta prima a mai scazut. Ea ramane totusi una mai ridicata decat in vremuri normale pentru multe instrumente financiare si din pacate piata romaneasca nu sta prea bine, in special daca vorbim de instrumentele cu venit fix (titluri de stat, obligatiuni corporative).

Pe langa acest aspect al lichiditatii si tranzactionabilitatii, sigur ca trebuie luat in calcul si impactul economic al pandemiei, care va fi unul dureros, cel putin pe termen scurt. In plus, trebuie tinut cont de faptul ca aversiunea fata de risc a investitorilor ramane crescuta, chiar daca nu mai e la culmi ca in luna martie. In aceste conditii, emitentii de instrumente financiare care au vulnerabilitati mai mari isi vor reveni mai tarziu si vor avea nevoie de sprijin extern.

Răspunsul autorităților române la impactul coronavirusului? a liniștit investitorii sau doar i-a ”anesteziat”?

Cred ca putem spune ca anvergura masurilor luate de autoritatile romane a fost mai mica decat cele anuntate de alte tari, inclusiv din regiunea noastra, a Europei Centrale si de Est, unde multe guverne au anuntat pachete in valoare de peste 10% din PIB. Romania insa din pacate nu isi permite astfel de stimulente, rezervele noastre financiare interne fiind limitate.

Din perspectiva pietelor financiare, cu siguranta ca interventia Bancii Nationale pe piata titlurilor de stat in lei a avut un rol de stabilizare a randamentelor, iar prezenta sa discreta pe piata valutara probabil ca a contribuit la faptul ca leul romanesc a fost cea mai stabila moneda din regiune in aceasta perioada.

Cel mai bun exemplu al rolului stabilizator al BNR si al altor banci centrale il avem daca ne uitam la evolutia in paralel a titlurilor de stat emise in lei, piata pe care BNR e prezenta, fata de evolutia titlurilor emise in EUR tot de statul roman (asa-numitele Euroobligatiuni), piata pe care insa nici BNR si nici Banca Centrala Europeana nu sunt prezente. In cazul celor din urma, o stabilizare durabila a randamentelor si preturilor pe care am vazut-o la titlurile in lei intarzie insa sa apara, chiar daca si in cazul lor volatilitatea e in scadere.

Dar răspunsul venit din partea autorităților din UE (Guverne și bănci centrale)?

Raspunsul autoritatilor UE cred ca la finalul zilei va fi pe masura provocarilor, desi europenii ajung la ele mai greu, dupa mai multe consultari si tatonari, dovada fiind si ultimul acord realizat intre ministri de finante din Eurogrup privind pachetul de stimuli de 750 miliarde euro.

Din pacate, UE s-a concentrat mai mult pe „miezul” Europei, respectiv zona euro, care beneficiaza extrem de mult de prezenta si actiunile Bancii Centrale Europene. In astfel de perioade se vede de fapt forta proiectului monedei unice, de ce merita sa adoptam euro si noi si alte tari din regiunea noastra.

Un exemplu bun ar putea fi cel al Sloveniei, care e parte din zona euro si care nu a avut probleme mari pe pietele financiare si respectiv al Croatiei, care nu e parte din zona euro si s-a confruntat cu volatilitati mult mai insemnate pe piete.

SUA a anunțat recent un pachet de sprijin extrem de consistent. Poate face Europa la fel?

Europa (mai precis Eurogrupul) tocmai a aprobat un program de 750 miliarde EUR pentru tarile din zona euro, angrenand institutii precum Mecanismul de Stabilitate Europeana sau Banca Europeana de Investitii. Cred ca totusi eficacitatea si celeritatea implementarii masurilor vor fi mai puternice in SUA, unde de asemenea sunt discutii pentru suplimentarea pachetului fiscal cu alte cateva sute de miliarde dolari.

Pe de alta parte nu trebuie uitat ca acest an e unul electoral in SUA, de aceea probabil ca generozitatea stimulilor e cumva logic sa fie mai mare.

Când considerați că piețele vor reveni la normal? Și de ce ar avea nevoie ca să-și revină?

Depinde ce consideram ca e normal pe piete. Din perspectiva lichiditatii, a tranzactionabilitatii activelor, lucrurile au inceput deja sa se normalizeze, dar acest proces va mai dura pentru unele clase de active, mai ales pentru cele mai riscante provenind din universul pietelor asa-numit emergente sau de frontiera (univers din care face parte si Romania).

Capitalurile au iesit masiv de pe aceste piete – potrivit unor estimari ale Institutului de Finante Internationale, au iesit sume record de peste 800 de miliarde de dolari in doar o luna de zile. Pentru ca aceste capitaluri sa revina e nevoie de recastigarea increderii investitorilor, inclusiv a investitorilor mici, respectiv cel mai probabil va fi nevoie si de reforme in multe din tarile emergente, ambele procese fiind de durata.

Romania se afla undeva mai in avangarda, beneficiind de ancora europeana si de o situatie mai confortabila din perspectiva indatorarii, a inflatiei. Pe de alta parte avem probleme de sustenabilitate a deficitelor bugetar si extern, care daca nu sunt adresate sau nu sunt compensate printr-o crestere economica alerta bazata pe acumulari de productivitate ne poate intarzia „revenirea la normal” din perspectiva pietelor financiare.

În ce fel v-ați ajustat strategia investițională în ultima lună ca reacție la coronavirus?

Lucrurile s-au desfasurat extrem de rapid pe pietele financiare si lichiditatea, tranzactionabilitatea multor active a suferit deprecieri aproape instantanee. Din acest motiv ne-ar fi fost extrem de dificil daca nu chiar imposibil sa ne ajustam strategiile in mod radical, mai ales ca fondurile pe care le administram nu sunt deloc mici.

Ce am facut e probabil ceea ce fac toti administratorii de investitii in astfel de perioade, isi mentin o strategie mai defensiva, cu o pondere mai mare a lichiditatilor in fonduri si cu o alocare ceva mai mica catre diversele categorii de risc. Nu am devenit totusi total negativi fata de piata, mai degraba ne-am aliniat mai aproape de alocarea strategica, pe termen lung.

Ce recomandări ați transmis clienților?

Asa cum am mai mentionat, clientilor le recomandam sa gandeasca strategic, in perspectiva, sa vada ambele fete ale medaliei, sa nu fie dominati doar de teama de pierderi ci sa lase loc si pentru valorificarea oportunitatilor pe care corectiile de piata cum a fost cea din luna martie le ofera.

Astfel, investitorilor existenti le recomadam sa se tina practic de planul initial, pe care l-au gandit atunci cand au facut investitia, cei mai multi avand desigur in vedere un termen mediu si lung pentru aceasta.

Pentru investitori noi sau pentru cei care au iesit, le recomandam investitiile esalonate, fie sub forma planurilor de investitii regulate (la noi se numesc Capital Plan), fie sub forma unui plan pe termen scurt de a intra in piata in mai multe etape (in 3 sau 6 luni).