Vârsta economică de aur dintre Londra și Beijing proclamată în 2015 pare de domeniul trecutului, pe fondul criticilor din Regat față de acțiunile Chinei în Hong Kong și excluderea echipamentelor Huawei din rețeaua 5G.
China pare să păstreze pentru moment tăcerea în privința unor represalii iar sectorul nuclear reprezintă de acum un nou front pentru numeroși deputați îngrijorați de influența celei de-a doua puteri economice mondiale.
Beijingul, prin intermediul grupului CGN, este o componentă esențială în renașterea sectorului nuclear dorită de mai mulți ani de guvernele conservatoare succesive din Regat.
„Politica noastră energetică a intrat în mâinile chinezilor (…) și trebuie să ne revizuim strategia în materie”, afirma la începutul lui iulie deputatul conservator Iain Duncan Smith.
CGN este prezent alături de grupul EDF în dezvoltarea Hinkley Point, singura centrală nucleară în curs de construcție a țării, și care ar trebui definitivată la sfârșitul lui 2025.
Chinezii nu sunt decât un partener minoritar alături de francezi, care furnizează reactoarele de nouă generație EPR.
Modelul este același pentru proiectul centralei din Sizewell, în Suffolk, pe coasta engleză, pentru care EDF și CGN așteaptă unda verde din partea guvernului.
Hitachi așteaptă să vadă ce planuri are guvernul
În fața criticilor, grupul chinez se laudă că a investit deja 3,8 miliarde de lire în Regat și a angajat mii de oameni.
„Tot ce așteaptă CGN de la Marea Britanie este prestigiul și susținerea pentru tehnologia lor – pe care le consideră importante pentru a o putea exporta spre alte țări”, explică Steve Thomas, profesor la Universitatea din Greenwich și specialist în chestiuni energetice.
Deoarece participarea grupului chinez la Hinkley și Sizewell este o contrapartidă la dezvoltarea propriei sale centrale, cu EDF ca partener minoritar, la Bradwell în Essex (sud-est).
Chinezii încearcă să-și valideze tehnologia în fața autorității de reglementare în sectorul nuclear, care se află în ultima fază de examinare, înainte de o decizie așteptată la sfârșitul lui 2021 sau începutul lui 2022.
Bradwell „va fi o decizie politică”, subliniază Thomas. „Dacă Bradwell este blocat, nu văd de ce chinezii nu s-ar retrage de la Hinkley și Sizewell”, arată acesta.
În acest caz, guvernul nu va avea altă alegere decât să intre cu o participare la Hinkley.
Convingerea altor parteneri reprezintă o sabie cu dublu tăiș, în condițiile în care investițiile necesare sunt mari, la fel ca și riscurile de întârziere sau de costuri suplimentare.
Costurile la Hinkley Point, spre exemplu, au fost deja depășite și sunt estimate acum la 22,5 miliarde de lire.
Japonezii de la Toshiba au renunțat în 2018 la construcția unei centrale nucleare în nord-vestul Angliei.
Hitachi, care a înghețat proiectul unei centrale nucleare în Țara Galilor la începutul lui 2019, pare pregătit să-l relanseze, dar condiționat.
Niponii așteaptă în următoarele luni publicarea noii strategii energetice a guvernului britanic, care ar putea include un nou model de finanțare pentru sectorul nuclear.
„Ultima speranță”
Aceasta ar putea arunca încă de la început o parte a costurilor asupra consumatorilor, cu o contribuție care se va adăuga la facturile de electricitate.
Thomas reamintește că guvernul nu se simte foarte confortabil cu această soluție „dar este ultima speranță pentru programul nuclear”.
Guvernul britanic mizează pe energiile regenerabile precum cea eoliană și prevede renunțarea la cărbune, dar nuclearul rămâne esențial pentru atingerea obiectivului de neutralitate fixat pentru anul 2050.
