„Există răspunderi diferențiate în lanțul decizional al unui vaccin, se subliniază în Nota doctrinară, iar cei care doresc să se vaccineze nu au, de cele mai multe ori, nicio putere de decizie în ce privește partea de producție a unui produs farmaceutic”, potrivit Notei emise de Congregația pentru doctrina credinței și aprobată de papa Francisc în 17 decembrie 2020.
În cazul actualei pandemii, se mai afirmă în Nota doctrinară, ”se pot folosi toate vaccinările recunoscute ca sigure și eficace din punct de vedere clinic cu o conștiință sigură că recursul la atare vaccin nu înseamnă o cooperare formală la avortul din care provin celulele cu ajutorul cărora au fost produse vaccinurile”.
Care este argumentația Vaticanului, potrivit explicației publicate de Adrian Dancă pe site-ul oficial al Vaticanului:
„Nota ”asupra moralității folosirii unor vaccinuri anti-Covid-19” amintește trei documente prin care Biserica catolică s-a pronunțat în această privință: ”Reflecții morale cu privire la vaccinurile preparate pornind de la celule ce provin din fetuși umani avortați” (Academia pentru Viață, 5 iunie 2005), instrucțiunea ”Dignitas Personae” (Congregația pentru doctrina credinței, 8 septembrie 2008) și, în fine, Nota Academiei pentru Viață asupra acestei chestiuni (2017).
Desigur, Congregația pentru doctrina credinței ”nu își propune să evalueze siguranța și eficacitatea” vaccinurilor anti-Covid-19, fapt care revine cercetătorilor și agențiilor farmaceutice. Actuala Notă doctrinară intenționează să se pronunțe asupra aspectelor morale privind folosirea vaccinurilor dezvoltate cu linii de celule provenind din țesuturi umane obținute din doi fetuși avortați de o manieră non spontană în anii Șaizeci ai secolului trecut.
Instrucțiunea ”Dignitas Personae” aprobată de Benedict XVI precizează că în această situație ”există responsabilități diferențiate” din moment ce ”în cadrul întreprinderilor care folosesc linii de celule de origine ilicită nu este identică responsabilitatea celor care decid dirijarea producției comparativ cu răspundere celor care nu au nicio putere de decizie”. Prin urmare, se argumentează în Nota doctrinară publicată astăzi pe baza Instrucțiunii din 2008, atunci când din diferite motive nu sunt disponibile vaccinuri anti-Covid-19 ”indubitabile din punct de vedere etic” este ”acceptabil din punct de vedere moral” a se vaccina cu cele care au folosit linii de celule provenind din fetuși avortați.
Motivul pentru care poate fi acceptată această situație este că o cooperare la răul avortului, în cazul celui care se vaccinează, este ”îndepărtată” iar datoria morală de a o evita ”nu este obligatorie” dacă suntem în prezența unui ”pericol grav, precum difuzarea, altfel imposibil de controlat, a unui agent patogen grav” precum virusul care duce la Covid-19. Se poate considera, de aceea, că ”în atare situație se pot folosi toate vaccinurile recunoscute ca sigure și eficace din punct de vedere clinic cu conștiința certă că recursul la aceste vaccinuri nu înseamnă o cooperare formală la avortul din care provin celulele cu ajutorul cărora au fost produse vaccinurile”.
Congregația pentru doctrina credinței clarifică, de asemenea, că ”utilizarea moralmente licită a acestor feluri de vaccinuri, datorită condițiilor particulare care îl fac astfel, nu poate constitui în sine o legitimare, nici chiar indirectă, a practicii avortului și presupune împotrivirea la această practică din partea celor care recurg la vaccin”. În același timp, nu trebuie să comporte o aprobare morală a folosirii secvențelor de celule provenind din fetuși avortați.
Nota doctrinară cere, totodată, caselor farmaceutice și agențiilor sanitare guvernamentale ”să producă, să aprobe, să distribuie și să ofere vaccinuri acceptabile din punct de vedere etic care să nu creeze probleme de conștiință”.
Congregația pentru doctrina credinței amintește, totuși, că ”vaccinare nu este, în mod normal, o obligație morală și, de aceea, trebuie să fie voluntară”, dar aceeași Congregație subliniază și obligația de a căuta binele comun. ”În absența altor mijloace capabile să oprească sau chiar numai să prevină epidemia”, binele comun ”poate să recomande vaccinare, mai ales pentru a-i proteja pe cei mai slabi și pe cei mai expuși”.
Cei care, din motive de conștiință, refuză vaccinurile produse din secvențe de celule care provin din fetuși avortați, trebuie ”să facă în așa fel încât să evite, prin alte mijloace de profilaxie și prin comportamente apropriate, a deveni vehicule de transmisiune a agentului infectiv”, căutând îndepărtarea ”oricărui pericol pentru sănătatea persoanelor mai vulnerabile”.
În fine, Congregația pentru doctrina credinței definește ”un imperativ moral” garantarea accesului la ”vaccinuri eficace, dar și acceptabile sub profil etic” pentru țările mai sărace și de o manieră nu oneroasă pentru acestea, din moment ce lipsa accesului la vaccinare ”ar deveni un ulterior motiv de discriminare și de injustiție”.”
