Textul mesajului transmis de președintele Klaus Iohannis:
”Pe 27 ianuarie 1945, puținii supraviețuitori ai Holocaustului trăiau miracolul eliberării din iadul lagărelor de concentrare de la Auschwitz-Birkenau. Pentru alte aproximativ 6 milioane de copii, bătrâni, femei și bărbați, din nefericire, acest moment nu a mai venit. Holocaustul a lăsat cel mai negru bilanț din istorie și a deschis o rană care nu se va vindeca niciodată.
Încărcați de povara grea că și România are partea sa de responsabilitate pentru vina teribilă de a-și fi asasinat proprii cetățeni evrei și romi, aducem astăzi un pios omagiu tuturor celor care au pierit cunoscând infernul pe pământ, alimentat de ură, dar și puținilor supraviețuitori care, cu neclintită verticalitate în fața morții, motivați de speranța în ziua eliberării, au reușit să rămână în viață ca să transmită lecțiile dureroase din lagărele de concentrare.
Cu acest prilej, reafirmăm angajamentul de a le onora memoria și de a nu uita. Amintirea tuturor celor cărora li s-a răpit, injust, dreptul de a exista, printre care foarte mulți copii, bătrâni și femei, este țesută pentru eternitate în fibra istoriei noastre. Aducerea-aminte nu doar ne retrezește durerea, ci, în același timp, are rolul esențial de a ne învăța să ne ferim de capcanele inerente generate de ștergerea memoriei. Generațiile viitoare trebuie să cunoască adevărul ca să înțeleagă dimensiunea atrocităților petrecute în acei ani.
Uitarea și dezinteresul față de cunoașterea exactă a faptelor istorice aruncă tragismul acelor vremuri într-un malaxor menit să dilueze suferințele victimelor, să atenueze vinovăția criminalilor, să relativizeze calvarul. La fel ca atunci, ura se răspândește și în prezent cu repeziciune, iar semnele nedreptății, ale intoleranței radicale și ale discriminării ajung să nu mai fie recunoscute sau să fie cunoscute prea târziu.
Societățile se confruntă cu tendințe în creștere de radicalizare și antagonizare. Prea adesea lipsiți de morală, unii dintre actorii vieții noastre publice modelează malițios elementele sensibile și vulnerabile, învrăjbesc, cultivă și îngrijesc semințele urii, intoleranței și minciunii, ignoră Holocaustul, îi glorifică pe criminali, minimizează suferința victimelor.
Astăzi, pericolul revenirii atitudinilor xenofobe și antisemite este prezent mai mult decât ieri. De aceea, cu toții trebuie să fim alarmați de aceste tendințe și să stăm, mai mult ca oricând, uniți de aceeași parte a baricadei, să luptăm energic și ferm împotriva tuturor încercărilor de a face din neîncredere și deznădejde sentimente cotidiene, care duc la culpabilizarea și persecutarea altora.
Indiferența alimentează uitarea și face ca amintirea milioanelor de victime să se șteargă încetul cu încetul. De aceea trebuie să rămânem vigilenți și să conștientizăm că pericolul urii reînnoite încă pândește perfid și își croiește, subtil, dar sigur, drum în societățile noastre.
Europa se confruntă astăzi cu pericole majore – extremismul, populismul, antisemitismul – pericole care se hrănesc inclusiv cu ignoranță și indiferență. Să nu facem greșeala să credem că, dacă alegem să asistăm pasivi la dezvoltarea acestor tendințe toxice pentru sănătatea democrației, acestea nu ne vor afecta și pe noi. Să nu trăim cu iluzia că răul ne poate ocoli.
Pentru a stopa aceste porniri, avem nevoie de măsuri concrete și de un efort comun, al cetățenilor, al autorităților statului, al societății civile. Nimeni nu poate lupta cu răul de unul singur. Drepturile și libertățile fundamentale, valorile democratice, statul de drept se fragilizează cu fiecare întârziere a condamnării discursului negaționist, cu fiecare teorie a conspirației permisă a se rostogoli în spațiul public, cu fiecare abdicare în fața avalanșei de curente extremiste.
În ultimele decenii, România a dezvoltat o serie de politici și instrumente vitale pentru a câștiga această luptă. An de an, elitele românești sunt chemate să vorbească și să respingă orice caz de intoleranță și distorsionare a adevărului istoric. Însă instituțiile publice au nevoie de ghidaj și coordonare. Pentru a putea face față acestor provocări, încurajez Guvernul să adopte cât mai curând Strategia națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură.
În aceste vremuri dificile pe care le traversăm, să ne amintim de Elie Wiesel și de idealul său moral: „Întotdeauna trebuie să luăm partea cuiva. Neutralitatea ajută pe opresor, niciodată pe victime. Tăcerea îl încurajează pe torţionar, niciodată pe cel chinuit”. Cu mintea și sufletul la această călăuză, îndemn toți actorii politici responsabili să acționeze cu mai multă hotărâre în direcția prezervării memoriei Holocaustului, ocrotirii amintirii victimelor și, nu în ultimul rând, să promoveze cunoașterea adevărului despre acest genocid prin educație, ca instrument fundamental pentru combaterea minciunii, ignoranței și distorsiunii.”
