Însă mamiferele gigantice, cunoscute și sub numele de orci și care se află în vârful lanțului trofic, riscă să creeze un „dezechilibru ecologic” în Arctica prin afectarea speciilor pe cale de dispariție, a avertizat luna aceasta un studiu al Universității din Washington.
Balena ucigașă, a cărei versatilitate îi permite să meargă în aproape toate mările globului, a descoperit noi surse de hrană arctică precum beluga și probabil anumite specii de foci care trăiesc pe gheață, subliniază specialistul.
Noile terenuri de vânătoare ale orcilor ducla un conflict fără precedent cu oamenii
Fenomenul se leagă și de faptul că și heringul, delicatețea balenei ucigașe, migrează din ce în ce mai spre nord, din motive încă ipotetice.
„Sunt prădători care au o mare capacitate de adaptare, așa că sunt oportuniști”, a declarat pentru AFP Marie-Anne Blanchet, profesor la Institutul Polar Norvegian din Tromsø.
Aceste noi terenuri de vânătoare creează, de asemenea, noi conflicte între animale (populația mondială estimată la 50.000) și oameni, în locuri în care nu au fost observate aproape niciodată.
În fiordul din capitala groenlandeză Nuuk, patru orci, considerate un concurent nedorit de pescarii și vânătorii locali, au fost ucise la sfârșitul lunii noiembrie – ceea ce nu este ilegal în Groenlanda.
Potrivit unui studiu de la Universitatea din Washington prezentat la începutul lunii decembrie, această migrație crescută a superprădătorilor este consecința sezonului din ce în ce mai lung în care Oceanul Arctic este liber de gheață.
„Nu este vorba neapărat că orcile nu au fost raportate în aceste locuri în trecut, dar par să rămână acolo mai mult”, a spus unul dintre autorii studiului, Brynn Kimber.
Orcile sunt văzute mai des în Marea Chukchi, între Alaska și coasta Rusiei, potrivit studiului, bazat pe opt ani de ascultare acustică.
În această zonă, balenele ucigașe ocupă și teritoriul altei specii de balene care este mai expusă retragerii gheții marine.
Aceste atacuri „probabil să crească din cauza sezoanelor mai lungi ale oceanului fără gheață”, spun cercetătorii americani.
Cea mai ridicată temperatură înregistrată în regiunea arctică, confirmată oficial: 38 de grade
Arctica se încălzește de trei ori mai repede decât restul planetei, cântărind foarte mult în dimensiunea gheții marine și ecosistemele care depind de ea.
În medie, întinderea gheții mării arctice, care se micșorează, a scăzut cu peste 13% pe deceniu în ultimii 40 de ani.
Până la sfârșitul verii anului 2012, a atins cel mai scăzut nivel înregistrat, la 3,4 milioane de kilometri pătrați, față de aproape dublu în anii 1980.
Perioada dintre octombrie și decembrie 2020 a fost cea mai caldă înregistrată în zon arctică, spun oamenii de știință.
Temperatura a fost cu 18C mai mare decât media zilnică a zonei pentru luna iunie. Agenţia a transmis că temperatura a fost „mai potrivită zonei mediteraneene decât celei arctice”. Este prima dată când WMO a inclus Cercul Arctic în arhiva sa de rapoarte de vreme extremă.
