Cum se explică scurgerile de gaze din Nord Stream. Diferitele ipoteze ale sabotajului

Teza „sabotajului” este puternic privilegiată pentru a explica scurgerile spectaculoase de gaze din gazoductele Nord Stream în Marea Baltică, o operaţiune cu siguranță complexă dar nicidecum imposibilă pentru o armată competentă. Iar acestea sunt numeroase în zonă, notează miercuri agenția France-Presse.

Bule de gaze naturale formate la suprafata Marii Baltice dupa exploziile la gazoductele Nord StreamFoto: Handout / AFP / Profimedia

Ipoteza unor defecțiuni accidentale simultane părea a fi exclusă miercuri. Dar metoda folosită în acţiunea de sabotaj rămâne necunoscută, la fel şi presupusul autor, ceea ce dă naștere multor teorii.

O zonă supravegheată

Cele trei scurgeri identificate începând de luni în Marea Baltică sunt localizate în largul insulei daneze Bornholm, între sudul Suediei şi Polonia. O zonă intens supravegheată de decenii.

„În trecut, URSS îşi amplasa pe fundul mării submarine spion cu capacităţi speciale de inginerie”, aminteşte într-o postare pe Twitter analistul naval independent HI Sutton.

Dar între timp statele baltice au trecut de partea NATO. Dar scurgerile s-au produs în apele internaţionale unde fiecare poate circula.

„În prezent, marina rusă dispune de cea mai mare flotă de submarine spion din lume. Ele au baza în Arctica. Acestea ar fi capabile să avarieze o conductă în Marea Baltică”, dă asigurări HI Sutton.

Dar tot el consideră această ipoteză ca fiind „improbabilă”.

Un sabotaj complex

Operaţiunea necesită o intervenţie la o adâncime de 70 de metri. „E ceva greu. Deteriorarea a două gazoducte pe fundul mării este un eveniment important, aşadar un actor statal este probabil” implicat, spune Lion Hirth, profesor la Hertie School din Berlin, excluzând implicit posibilitatea unui simplu act terorist.

Însă o armată competentă ştie cum să-l facă. Zona este „perfect adaptată submarinelor de buzunar”, explică pentru AFP un înalt responsabil militar francez, evocând folosirea fie a unor scafandri de luptă trimişi să plaseze încărcături explozive, fie a unei mine mobile sau a unei drone submarine.

„Drona pleacă dintr-un submarin care poate sta la mai multe mile marine de punctul ţintit. El lansează drona-mină, care navighează cu o viteză de circa zece noduri, aproape de fundul mării”, explică el. „Deci ţinta este fixă şi nu este foarte complicat (să fie lovită)”.

În schimb, ipoteza folosirii unei torpile, armă utilă mai degrabă pentru o ţintă aflată în mişcare, este în opinia sa mai puţin plauzibilă.

Explozia „echivalează cu cea a sute de kilograme de TNT”, precizează responsabilul francez. Institutul norvegian de seismologie NORSAR, specializat în detectarea cutremurelor și exploziilor nucleare, a estimat energia celei de-a doua deflagraţii cu cea produsă de circa 700 de kilograme de TNT.

Operaţiune nerevendicată

Cancelariile occidentale arată cu degetul spre Moscova, care la rândul ei nu exclude „nicio ipoteză” și amintește că gazul care se scurge din conducte îi aparține.

„Marea Baltică este o mare închisă şi nu foarte adâncă, unde aproape fiecare mişcare este observată şi monitorizată de statele riverane şi de navele lor”, afirmă Julian Pawlak, de la Universitatea Helmut Schmidt din Hamburg.

Dar sunt „nave şi submarine ce sunt capabile să desfășoare pe ascuns scafandri de luptă ” şi alte vehicule submarine ghidate de la distanţă. Aşadar, nimic nu este imposibil pentru o armată experimentată în arta operaţiunilor clandestine.

„Aceasta se numeşte o operaţiune navală specială. Nu este ceva simplu, dar se face”, confirmă sursa militară franceză. „Pare a fi ceva bine coordonat şi bine pregătit”.

Ar putea dura ceva timp până când adevărul va ieși la iveală în mod credibil. Unii analiști observă în acest sens că mai mulţi actori profită de pe urma ambiguităţii.

________