Există ceva mai rău decât cancerul? Da, cancer osos la 11 ani. Si apoi recidivă la 13. În pandemie

Una este blondă cu ochi albaștri, alta șatenă cu ochi verzi. Frumoase, vesele și optimiste amândouă. Sunt mini-me. Te uiți la Diana, o vezi pe Alexandra peste nouă ani, o privești pe Alexandra, e Diana în copilărie. Diana are 23 de ani și este studentă la medicină în anul patru. Sora ei, Alexandra, are 13 ani și își dorește să poată continua clasa a opta și să ajungă la un liceu bun. Dacă ar fi să meargă la furat cireșe, Alexandra ar fi în vârful pomului și Diana ar ține de șase.

Ajutor pentru Alexandra RusFoto: freepik.com

Dintotdeauna au fost apropiate, Diana a avut grijă de cea mică, iar aceasta și-a privit sora mai mare cu admirație. Ultimii doi ani petrecuți în spitale, în proceduri și terapii, le-au sudat iremediabil. Legătura dintre ele este palpabilă în micile ironii urmate de râsete și priviri complice. Un lucru răzbate clar: respectul reciproc. Al surorii mari pentru mica luptătoare, care nu s-a plâns niciodată de nimic și care mai găsea energie să îi încurajeze pe cei din jur. Al surorii mici pentru cea mare, care a dăruit ani din viața ei fragedă, și-a pus întreaga energie și toată dragostea pentru a salva viața celei mici.

Pe Alexandra a început să o doară piciorul stâng în ianuarie 2020, iar la scurt timp nu a mai putut merge. Inițial medicii au spus că sunt dureri asociate creșterii și au recomandat medicamente antiinflamatorii. Dar durerile persistau, așa că părinții au insistat, au investigat, au căutat răspunsuri. Diagnosticul a căzut din senin. Cancer osos, inoperabil. În același timp cu boala, debuta pandemia.

Tratamentul în România a fost o experiență proastă și nu a dat rezultate, așa că familia a căutat cu disperare mijloace de a o transfera în străinătate. În cele din urmă, au reușit să ajungă la Stuttgart, unde au stat din mai 2020 până în ianuarie 2021.

Alexandra și Diana sunt doi copii care s-au maturizat forțat. Diana a intrat la facultatea de medicină la debutul pandemiei iar în primii doi ani cursurile s-au ținut online. Odată cu șocul diagnosticului Alexandrei în februarie 2020, întreaga familie s-a mobilizat urgent: mama fetelor, de profesie asistentă medicală, a intrat în concediu de îngrijitor, iar tatăl lor a fost nevoit să meargă în continuare la serviciu, pentru a asigura traiul familiei, indiferent că aceasta se afla acasă, sau în Germania la tratament. Dianei i-a revenit partea medicală. De doi ani discută cu medici din mai multe țări, trimite documente medicale, citește, se informează, analizează. Înțelege limbajul medical și, în cele din urmă, decide împreună cu familia și cu specialiștii, ce drum este de urmat, ce proceduri sunt cele mai eficiente pentru sora ei, ce spitale pot prelua cazul. Responsabilitatea și povara sunt uriașe, Diana este conștientă, dar din familie este cea mai în măsură să se ocupe de aceste aspecte. Și o face cu seriozitate și cu dăruire la doar 23 de ani.

Alexandra a suferit proceduri de chimio- și radioterapie în paralel in acești ani. I-a căzut părul, a slăbit, a fost țintuită la pat și în scaun cu rotile. În tot acest timp a încurajat copiii din salon, a învățat să cânte la chitară de la voluntarii-animatori care lucrează cu copiii pacienți oncologici. Zâmbetul ei luminos și optimismul nu au părăsit-o niciodată. Părinții și sora ei au fost mereu alături, mama a fost internată cu ea în spital, tatăl le-a vizitat cât de des i-au permis pandemia și slujba. Apoi, treptat, părul a început să crească, la fel și puterile. Alexandra a reușit să se ridice din scaunul cu rotile și s-a întremat. Reluarea vieții sociale a fost o dublă provocare dată de pandemie și de imunitatea aproape inexistentă.

Un control de rutină făcut în octombrie 2022 a semnalat faptul că Alexandra trebuie să reia lupta. Familia Rus a reușit să susțină doi ani, din 2020 până în 2022, tratamentul Alexandrei din economii proprii, cu ajutorul familiei și al prietenilor apropiați. Recidiva bolii, în octombrie 2022 și urgența începerii unui tratament adecvat i-au forțat să facă public cazul Alexandrei pentru a strânge cei 200.000 euro necesari.

Am întrebat-o pe Alexandra ce și-ar dori cel mai mult. Așteptam să își dorească ultimul model de telefon, un obiect sau poate o călătorie. Răspunsul a fost cel al unui copil matur, care a trecut prin prea multe în cei 13 ani ai săi:

„Mi-aș dori să existe sprijin terapeutic pentru copii pacienți oncologici, cum sunt eu. Simt nevoia unui grup de suport, unde să ne întâlnim regulat, să vorbim despre experiențele noastre. Să ne asculte și să ne ghideze un specialist. La mine au mai venit terapeuți în vizită în spital. Dacă doream să vorbesc deschis cu ei, despre fricile și gândurile mele, ei duceau repede vorba spre subiecte pozitive. Unii îmi dădeau fișe să colorez. Nu era nicio diferență în felul în care mă abordau pe mine, sau un copil de cinci ani iar pentru mine acest lucru nu a fost ok. De multe ori m-am simțit ca un obiect. În Germania am fost tratată ca un om și chestia asta m-a făcut fericită. Mă uit în jurul meu, cât de norocoși sunt copiii de vârsta mea care pot merge la școală și pot face activități extracuriculare, iar eu sunt fie acasă din cauza lipsei imunității, fie în spital la tratament, mă simt blocată, limitată.”

Sunt gândurile unui copil de 13 ani.

Alexandrei îi place să citească literatură SF, e fan Harry Potter. De o vreme o interesează tot ce ține de makeup si beauty și e pasionată de muzică.

Alexandra are nevoie de sprijin financiar ACUM. Nu de Crăciun, nici de Paște. Are dreptul moral la tratament de ultimă generație, stabilit de specialiști, care să îi salveze viața. Alexandra, Diana și părinții lor au luptat împreună și au învins o dată boala. Acum trebuie să învingă din nou.

Ajuți și tu? Gândește-te la cineva drag care NU este bolnav și donează din dragoste pentru acesta. Alexandra îți trimite un zâmbet senin.

Donațiile se pot face în conturile:

RAIFFEISEN BANK

EURO

IBAN: RO36 RZBR 0000 0600 2162 3664

TITULAR: RUS ALIN

COD SWIFT: RZBRROBU

RAIFFEISEN BANK

RON