Science Report: Germania va lansa pe piață roboții care au grijă de bătrâni. Ce legătură există între un creier mare și un căscat prelung. Ne pierdem pădurile montane, și asta nu e bine deloc

​Germania va lansa pe piață roboții care au grijă de bătrâni ● Ce legătură există între un creier mare și un căscat prelung ● Ne pierdem pădurile montane, și asta nu e bine deloc

robot GarmiFoto: CHRISTOF STACHE / AFP / Profimedia

Germania va lansa pe piață roboții care au grijă de bătrâni

Cu cea mai mare populație din europa, dar și cu cel mai mare segment al unei populații îmbătrânite, Germania se pregătește pentru momentul în care nu vor mai suficient de mulți oameni care să aibă grijă de ce vârstnici. Și momentul ăsta nu este departe, zic specialiștii. Cam undeva prin 2050.

Mai exact, atunci vor exista cel puțin 670.000 de posturi de îngrijitori de bătrâni, și nimeni care să le ocupe. Aici, zic specialiștii de la Universitatea Tehnică din München, va fi o nevoie acută de roboți. Iar ei sunt deja aproape finalizați. Câteva retușuri și, gata, în anul 2030 ar putea intra în casele vârstnicilor.

Și ce fac roboții cu pricina? În cazul de față, prototipul dezvoltat de cercetătorii de la universitatea amintită (botezat Garmi) poate servi masa, poate desface sticlele de apă, poate suna după ajutor în caz de ceva și, cel mai important, se lucrează acum la partea în care robotul va putea diagnostica pacientul de acasă.

Ca să evite drumurile lungi, cozile și altele asemenea, persoanele în vârstă vor fi diagnosticate în propria locuință, iar doctorii vor primi instant datele obținute de robot. El va mai fi setat ca să poată fi folosit și ca un smartphone. Va putea fi folosit pentru a apela video membrii familiei, cunoscuții șamd.

După cum v-ați dat seama, și după cum știu și cercetătorii implicați în proiect, mai sunt multe aspecte pe cre un robot din ăsta nu le poate face încă. Aici tot va fi nevoie de oameni. În plus, va trebui lucrat și la partea în care persoanele vârstnice să accepte așa mașinării în casă. Dar, cel puțin pentru început, va fi un pas important înainte.

Ce legătură există între un creier mare și un căscat prelung

Căscatul este un gest reflex puțin înțeles. Și mai este și contagios, după cum bine știți, fapt care încă nu a fost explicat pe deplin. Ce este însă și mai interesant este că, observând circa 55 de specii de mamifere și 46 de specii de păsări, niște cercetători olandezi de la Universitatea din Utrecht au descoperit că este o corelație între creierul animalului și durata căscatului.

Spre exemplu, cel mai scurt căscat a fost înregistrat la șoareci (0,8 secunde), în timp ce cel mai lung (6,5 secunde) s-a înregistrat la oameni. E adevărat că studiul publicat în revista Communications Biology nu ne lămurește prea mult cu privire la corelațiile astea dintre durata gestului cu pricina și mărimea creierului. Nu punctează nici vreo posibilă legătură cu nivelul de inteligență.

Pur și simplu, ne spune doar că, posibil, gestul a apărut ca un mecanism evolutiv de răcire și relaxare a creierului. Cu cât este un creier mai mare și cu cât are mai mulți neuroni, cu atât mai multă nevoie are de astfel de gesturi. Pur și simplu, ar fi o funcție de termoreglare a creierului, prin transmiterea de sânge rece către acest organ. Nu e 100% sigur, dar asta este cea mai plauzibilă explicație.

Cât despre faptul că este contagios, asta poate ține de empatie sau de cine știe ce gesturi din trecut, în care comunitățile animale își sincronizau ceasul biologic. Evident, și asta este tot o ipoteză. Până se va demonstra ceva cert, aveți însă o explicație bună pentru șefi, dacă vă prind căscând la ședințe sau la orele de lucru. Pur și simplu, ați lucrat atât de intens încât corpul a simțit nevoie să vă mai ofere și un scurt moment de relaș, ca un cooler la calculator. Deci nu moțăiați, ba din contră, vă pregăteați să deveniți mai atenți și mai eficienți.

Ne pierdem pădurile montane, și asta nu e bine deloc

Peste 85% dintre speciile de păsări, mamifere și amfibieni care mai există astăzi trăiesc în păduri. În cele montane în special, că despre ele era vorba azi. Și fix pădurile astea sunt cele mai lovite de către acțiunile oamenilor, ne arată un studiu realizat de o echipă anglo-chineză de specialiști, studiu publicat în revista One Earth.

Anual, Terra pierde circa 78,1 milioane de hectare de pădure din zonele montane. E vorba de o suprafață mai mare decât cea a Franței. Iar fenomenul este înregistrat peste tot, din Australia și Oceania, până în Asia, America de Nord și de Sud, Africa sau Europa. Practic, în ultimii 20 de ani, nu doar că nu s-au înregistrat scăderi ale defrișărilor, ba au mai și crescut cu 50%.

La astea se adaugă și incendiile de pădure din ultimii ani, transformarea teraselor în zone agricole (în special prin Asia) șamd. Chiar și astfel, defrișările sunt pe primul loc în topul factorilor distructivi, cu 42% din pierderile totale.

Lasă că unora o să le vină viitura și muntele în cap, pe modele care s-au mai observat. Dar toate pierderile astea se traduc și prin pierderea biodiversității. Că doar pe acolo ce a mai rezistat. Acum, e bine că o știm în teorie. Măsurile de protecție despre care vorbesc autorii studiului dau foarte bine pe hârtie. Când și dacă se vor lua măsuri drastice de protecție a pădurilor, asta nu se mai știe. Tot pe modele care s-au mai observat.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro