Moștenirea economică a Guvernului Ciucă în câteva grafice. De la costul vieții, la șomaj, creștere economică și politica fiscală

​Rotativa guvernamentală vine într-un moment în care incertitudinile din economie sunt foarte accentuate inflația e ridicată, creșterea economică frânează destul de brusc, cererile de creșteri salariale se înmulțesc, iar în 2024 ne așteaptă alegeri locale, parlamentare și prezidențiale.

Marcel Ciolacu si Nicolae CiucaFoto: Inquam Photos / Octav Ganea

În plus, principalii parteneri comerciali ai României se confruntă la rândul lor cu o încetinire a economiilor, ceea ce ne va afecta printr-un recul al cererii la export.

Guvernul Nicolae Ciucă a preluat puterea executivă în urmă cu circa un an și 7 luni, la 25 noiembrie 2021. Condus de generalul în rezervă Nicolae Ciucă, guvernul este girat de Coaliția Națională pentru România (CNR), alcătuită din partidele politice Partidul Social Democrat (PSD) și Partidul Național Liberal (PNL) și din organizația politică Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR/RMDSZ), susținut în Parlament de către Grupul parlamentar al Minorităților Naționale

Vezi aici programul de guvernare cu care Ciucă și-a asumat conducerea Executivului.

Unde suntem: Inflația

Deși stăm bine relativ cu inflația (față de alte state europene), scumpirile din România sunt cele mai mari din ultimii 20 de ani. La instalarea Guvernului Ciucă, inflația era de 7,8%. Acum e 11,23%, după ce fusese mult mai ridicată.

Partea proastă e că scumpirile îți taie consistent din puterea de cumpărare, iar Executivul nu are bani pentru a pune în practică măsuri pe care alte state și-au permis să le ia (vezi cazul „primelor de inflație” date de unele țări vest-europene; bani dați familiilor cu venituri lunare sub 2.166 euro brut, dar și altor categorii profesionale, pentru a face față creșterilor de prețuri). La noi nu se pot lua asemenea măsuri întrucât stăm foarte rău cu banii.

Unde suntem: Politica fiscală

Oricine îi va urma lui Nicolae Ciucă și mai ales locul lui Adrian Câciu de la cârma Finanțelor publice, va avea de gestionat complicata problemă a revendicărilor salariale venite din partea greviștilor. Problema e complicată întrucât nu sunt bani. Și nu sunt bani din două motive: proasta colectare și rigiditatea cheltuielilor bugetare. 90 % din ce încasăm din taxe și impozite cheltuim pe salarii și transferuri sociale care înseamnă primul rând pensii. Un asemenea buget nu ai cum să îl susții pe termen mediu.

Unde suntem: Populația ocupată și șomajul

Numărul persoanelor ocupate (cele care au lucrat cel puțin o oră plătită sau care au un job) a scăzut cu aproape 200.000 (de la aproape 8,6 milioane la puțin peste 8,4 milioane)

Populatia ocupata cuprinde, conform metodologiei Anchetei statistice asupra fortei de munca in gospodarii, persoanele cu varste cuprinse intre 15 si 89 de ani (in ani impliniti, la sfarsitul saptamanii de referinta) care, in cursul saptamanii de referinta, se incadrau in una dintre urmatoarele categorii:

(a) persoane care, in cursul saptamanii de referinta, au lucrat cel putin 1 ora contra plata sau pentru obtinerea unui profit, inclusiv lucratorii familiali care colaboreaza la intreprinderea familiala ;

(b) persoane care au un loc de munca sau o intreprindere si care au fost temporar absente de la lucru in cursul saptamanii de referinta, dar au avut o legatura formala cu locul de munca;

(c) persoane care produc bunuri agricole destinate in cea mai mare parte vanzarii sau schimbului in natura.

Incepand cu anul 2021, persoanele care produc bunuri agricole destinate exclusiv sau majoritar auto-consumului nu mai fac parte din populatia ocupata

Cât privește șomajul, acesta a scăzut foarte ușor în mandatul Guvernului Ciucă, după ce atinsese un vârf în primăvara acestui an (de 6%)

Unde suntem: Creșterea economică

În ultimul trimestru din 2021, când Executivul condus de Ciucă se instala la butoane, economia a crescut cu 2,4% (ritm anual). La schimbarea gărzii lasă o economie care frânează destul de brutal (practic își reduce la jumătate creșterea economică față de trimestrul anterior), cu perspectiva unei încetiniri și în statele europene cu care avem comerț, ceea ce ne va afecta pe relația comenzilor la export.

Ce își mai propunea programul de Guvernare prezentat de Nicolae Ciucă:

• Simplificarea și modernizarea legislației specifice unor sectoare de activitate economică;

• Standardizarea, modernizarea și reducerea suprapunerii capacității și regulilor de control ale autorităților statului;

• Crearea unor mecanisme care să limiteze creșterea viitoare a birocrației;

• Crearea unor modalități de evaluare a birocrației existente și a efectelor directe și indirecte ale acesteia asupra societății românești;

• Formarea funcționarilor publici la nivelul administrației centrale, în vederea adaptării acestora la o viziune procontribuabil.

• Promovarea unei culturi a eticii și integrității (sic!)

• Introducerea unui management al performanței, bazat pe un cadru de competențe în funcția publică și un proces continuu de formare profesională bazat pe orientarea spre performanță și analiza nevoilor de formare pe bază de date

Problemele rămase nerezolvate de Guvernul Ciucă și care sunt adevărate vulnerabilități pentru economie

• Fragilitatea modelului de creștere economică din ultimii ani, bazat pe consum, reflectată inclusiv de reacția indicatorilor macroeconomici la măsurile promovate în sfera creșterii veniturilor populației

• Lipsa de predictibilitate a cadrului macroeconomic și fiscal-bugetar, legislativ, instituțional și administrativ. Deteriorarea guvernanței economice și a serviciilor publice fundamentale;

• Nivel scăzut al competitivității internaționale. Deși România a consemnat creșteri importante ale indicelui competitivității, aceasta se situează încă pe o poziție slabă în anul 2022, respectiv pe locul 26 din cele 27 state membre în clasamentul World Economic Forum ;

• Tendință de creștere a gradului de îndatorare, majorarea necesarului brut de finanțare a deficitului bugetar și de refinanțare a datoriei. În anul 2022, datoria publică a ajuns să reprezinte aproape 50% din PIB conform metodologiei UE, așteptându-se ca tendința de creștere să continue, în contextul majorării costurilor împrumuturilor, interne și externe;

• Deficite de cont curent și comercial în creștere. În anul 2022, deficitul de cont curent contabiliza 8,8% din PIB, plasând România pe locul 25 în ierarhia statelor membre UE27 din punct de vedere al acestui indicator. În același an, deficitul balanței comerciale a României a atins nivelul record de 34,1 mld. euro, o pondere importantă din acesta fiind aferent relațiilor comerciale cu statele membre UE27.

• Grad ridicat de concentrare geografică a exporturilor și exporturilor, cu risc de vulnerabilitate: trei state membre UE concentrează 50-60% din totalul fluxurilor comerciale, reflectând un grad ridicat de expunere și o sensibilitate ridicată a exporturilor României la fluctuațiile ce apar pe aceste piețe;

• Poziția investițională internațională netă (PIIN) este unul dintre cei mai importanți indicatori macroeconomici. PIIN reprezintă diferența între activele financiare externe și pasivele financiare externe, exprimând poziția financiară a unei țări în raport cu restul lumii și reflectând în mod agregat competitivitatea sa externă. Acest indicator este atent monitorizat de instituțiile internaționale, mai ales după criza globală din 2008-2009. În valori absolute, România a înregistrat o deteriorare a poziției sale de debitor net, deficitul balanței active-pasive financiare externe dublându-se practic în 2022 față de 2007, ceea ce a determinat coborârea de pe locul 18 pe locul 22 în 2022 în ierarhia UE din acest punct de vedere. Dacă PIIN se analizează în termeni relativi (ca pondere în PIB), se constată că, în condițiile creșterii gradului de îndatorare externă și a stocului ISD, principalii factori de influență a acestui indicator în cazul României, indicator ce se situa la nivelul de -47,1% din PIB în 2007 și -40,8% din PIB în 2022, se constată că țara noastră a regresat de pe locul 18 pe locul 22 în ierarhia europeană din acest punct de vedere, înregistrându-se o deteriorare semnificativă a poziției sale financiare de debitor net în raport cu restul lumii. De remarcat că, în 2022, pe prima poziție se situa Olanda, cu excedent al balanței reprezentând 75% din PIB, în timp ce pe ultima poziție se găsea Grecia cu un deficit reprezentând 141% din PIB;

• Fragmentarea terenurilor agricole: conform datelor Eurostat, în România, în anul 2020, existau 2.887.870 exploatații agricole (31,8% din numărul total de exploatații din Uniunea Europeană), cu o dimensiune medie de 4,4 ha/exploatație, comparativ cu 17,4 ha/exploatație media la nivelul UE 27, cu impact din perspectiva valorificării eficiente a suprafeței agricole;

• Progres lent al productivității reale a muncii. Deși a înregistrat creșteri importante, productivitatea muncii din România pe oră lucrată se situa în anul 2022 la nivelul de 71,7% din media UE 27 (comparativ cu 40,7% în anul 2007);

• Progres social lent comparativ cu celelalte state membre. În clasamentul ”Indicele progresului social 2022” , indicator care măsoară calitatea vieții și bunăstarea socială a locuitorilor din 146 țări, pe baza a trei dimensiuni, respectiv nevoile de bază ale omului, fundamentele bunăstării și oportunitățile oferite, România se situa pe penultimul loc în rândul statelor membre ale UE 27, înregistrând penultimul punctaj din categoria altor 15 state care înregistrează un PIB pe locuitor similar;

• Infrastructura fizică și socială (educație, cercetare-dezvoltare-inovare, sănătate, asistență socială, etc.) slab dezvoltată și distribuită inegal în profil teritorial se constituie într-o frână pentru dezvoltare. Un rol decisiv l-au avut alocările bugetare extrem de scăzute pentru aceste sectoare, care situează România pe ultimele locuri în rândul statelor membre din punct de vedere al ponderii acestora în PIB. Subfinanțarea cronică a învățământului, de exemplu. Sau subfinanțarea cronică a cercetării-dezvoltării-inovării (ultimul loc în rândul statelor membre din punct de vedere al cheltuielilor pentru CDI medii pe locuitor) cu impact negativ, inclusiv prin reducerea substanțială a numărului de cercetători, precum și slaba relație între cercetare-industrie-piață. Nivelul extrem de redus de absorbție a fondurilor europene alocate pentru cercetare-dezvoltare-inovare (sursa)