Avocatul poporului propune schimbarea definiției accidentului de muncă / Avem o problemă de sub-raportare a accidentelor / Cazuri cu români accidentați în străinătate

Sănătatea și siguranță în muncă rămân pentru România un subiect periferic, care este adus în discuție doar când un grav accident s-a întâmplat. În urmă cu 5 luni trei lucrători din cadrul Complexului Energetic Oltenia și-au pierdut viața după ce o mașina care-i transporta s-a răsturnat. Pentru câteva zile s-au căutat vinovați, s-au arătat cu degetul între ei de la lideri locali, la politicieni, până la conducerea companiei sau a sindicatului.

Conditiile precare de munca favorizeaza producerea accidentelorFoto: Lucas Aguayo Araos / AFP / Profimedia

Totuși, accidentul a rămas în imaginația colectivă ca încă un alt eveniment neplăcut, iar de atunci până în prezent schimbări semnificative nu s-au produs.

Numărul de accidente în muncă a scăzut de la 4953 de cazuri identificate în 2008 până la 4116 în 2021

Numărul de accidente în muncă a scăzut de la 4953 de cazuri identificate în 2008 până la 4116 în 2021. Numărul accidentelor mortale s-a micșorat de aproape trei ori de la 419 cazuri în 2008 până la 148 în 2021. La nivel de accidente fatale raportat la 100.000 de lucrători, România este pe locul 5 în Uniunea Europeană, cu 3 accidente fatale.

Statisticile par îmbunătoare, doar că dacă ne uităm comparativ la Germania sau Franța, observăm că au înregistrat 760.000 și 620.000 de accidente non-fatale la locul de muncă. Bulgaria și România se află la coada clasamentului, cu aproximativ 1800, respectiv 4000, conform Eurostat.

În imaginația colectivă, accidentele de la locul de muncă reprezintă un fenomen grav, precum ar fi un membru retezat sau o hemoragie de lungă durată. Restul accidentărilor sunt adesea tratate ca fiind normalități, incidente care au loc, dar peste care fiecare dintre noi trebuie să trecem în mod individual. O vânătaie provocată de un ciocan care a căzut peste piciorul angajatului reprezintă un aspect normal al meseriei față de un accident, precum ar trebui să fie legal. În lipsa unor studii asupra percepției oamenilor asupra sănătății la locul de muncă, ne putem baza doar pe discuțiile pe care le avem cu ceilalți referitor la ce constă un accident.

Ce înseamnă de fapt un accident de muncă?

Hotnews a vorbit cu Ramona Iocșa Pora, psiholog specializat în relațiile de muncă:

“Definiția accidentului de muncă înseamnă vătămare corporală, iar în această definiție acele accidente minore, precum ar fi întoarcerea mâinii, luxațiile, vânătăi. nu vor fi niciodată declarate, deoarece pentru un angajator înseamnă bătăi de cap legat de documentația ce trebuie făcută.”

În luna martie, Avocatul Poporului publica un raport al sănătății și securității la locul de muncă, iar printre recomandări era și cea legată de schimbarea definiției accidentului de muncă:

“Modificarea definiției accidentului de muncă prevăzută în art. 5 lit. g) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, cu modificările și completările ulterioare, astfel: prin accident de muncă se înțelege orice eveniment care se produce la locul de muncă, în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ori în legătură cu munca/locul de muncă din prima zi şi care provoacă incapacitate temporară de muncă, invaliditate ori deces;”

În 2021 angajații STB au intrat în grevă și se plângeau de durerile de spate de care suferă, de accidentele la care sunt supuși atunci când se ridică brusc de pe scaun, când un mușchi li se întinde sau când rămân, efectiv, blocați într-o poziție. Afecțiunile sunt reale, ne întâlnim fiecare dintre noi cu acestea în viața de zi cu zi, iar legea Securității și sănătății în muncă (319/2006) recunoaște aceste evenimente de mai sus ca accidente.

Cazul de la Mina Livezeni

Dosarul nr. 604/2022 – Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu și a dispus efectuarea unor demersuri la Casa Județeană de Pensii Hunedoara, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Hunedoara, Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara și Spitalul de Urgență Petroșani în vederea clarificării informațiilor apărute în spațiul media, unde se relata despre un accident de muncă petrecut la Mina Livezeni, din județul Hunedoara, în care a fost implicat un bărbat care muncea în subteran suferind de fractură la picior. Din răspunsurile primite, au reieșit următoarele:

– accidentul de muncă petrecut la Societatea Complexul Energetic Hunedoara – Sucursala Exploatarea Minieră Livezeni, a fost comunicat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, angajatorul îndeplinindu-și în acest sens prevederile art. 27 alin. (1) și Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006;

– după finalizarea cercetării, angajatorul are obligația să depună la Casa Județeană de Pensii Hunedoara – Compartiment Accidente de Muncă și Boli Profesionale, un exemplar cu Avizul în care este prevăzut caracterul accidentului, Procesul verbal de cercetare și Formularul de Înregistrare a Accidentului de Muncă (FIAM);

– până la data formulării demersului, Casa Județeană de Pensii Hunedoara – Compartimentul Accidente de Muncă și Boli Profesionale nu a putut acorda prestații și servicii de asigurare din cauza nefinalizării cercetării și încadrării acestuia ca și accident de muncă;

– victimei i-a fost acordat primul ajutor de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență Hunedoara și a fost transportată la Unitatea de Primiri Urgențe Petroșani, întocmindu-se fișa de urgență prespitalicească; a fost internat la Spitalul de Urgență Petroșani – Secția Ortopedie, fiind supus inclusiv unei intervenții operatorii;

– pe parcursul spitalizării starea de sănătate a pacientului a evoluat în mod favorabil, plaga operatorie fiind în curs de vindecare, fiind externat cu mențiunea „ameliorat” (sursa: Avocatul Poporului)

Situația accidentelor de muncă din afară

Ambasada României la Viena s-a autosesizat în luna octombrie 2019 cu privire la accidentele în domeniul forestier având în vedere că, din februarie 2018 și până în septembrie 2019, au decedat în urma unor accidente de muncă, nouă cetățeni români, muncitori forestieri la diferite firme din Austria (decese despre care misiunea diplomatică a primit informații prin intermediul poliției austriece).

Ambasada României la Viena a fost contactată de aparținătorii victimelor doar într-un singur caz, în luna noiembrie 2019, acordând asistență consulară în cazul respectivului cetățean român, nefiind primite alte sesizări despre încălcarea legislației muncii sau cereri de asistență consulară din partea altor cetățeni români, angajați în sectorul forestier.

Având în vedere numărul mare de decese (dintr-un total de 12 accidente de muncă soldate cu deces, 9 au fost suferite de cetățeni români), Ambasada României la Viena a efectuat din proprie inițiativă demersuri pe lângă autoritățile austriece competente, în octombrie 2019, însă ministrul austriac al muncii, afacerilor sociale, sănătății și protecției consumatorului, a invocat faptul că toți funcționarii statului au obligația de confidențialitate privind stările de fapt de care iau cunoștință în cadrul desfășurării activităților profesionale.

Pe cale de consecință, ministrul austriac al muncii, afacerilor sociale, sănătății și protecției consumatorului a recomandat părții române să contacteze Inspecției Muncii din Austria de către Inspecția Muncii din România, prin intermediul Sistemului de Informare al Pieței Interne al Comisiei Europene (Internal Market Information System).

Ministerul austriac a precizat că în perioada 01.01.2018-31.12.2019, din cele 1677 de accidente de muncă survenite în decursul acestor ani, 213 au fost suferite de cetățeni români. Totodată, s-a menționat că la nivelul Ambasadei României la Viena nu a fost primită de la autoritățile austriece competente nicio informare referitoare la 535 de accidente de muncă cu cetățeni români în perioada anilor 2015-2019.

Problema accidentelor mortale de muncă ale cetățenilor români din domeniul forestier din Austria a fost pentru prima dată sesizată MAE și Ministerului Muncii și Protecției Sociale în noiembrie 2019 de către Ambasada României la Viena, pe baza monitorizării consecvente a situației cetățenilor români aflați în situații de dificultate (despre care misiunea diplomatică este informată direct sau indirect) și a demersurilor făcute pe lângă autoritățile austriece relevante.

Ombudsmanul Austriac a precizat că nu a primit nicio petiție de la victime sau rude. Totodată, a menționat că potrivit competențelor sale, Consiliul Ombudsmanului Austriac poate investiga doar petiții împotriva presupuselor cazuri de administrare defectuoase de către organele administrației publice. Orice probleme de drept privat (ex. contractele de muncă încheiate cu companii private sau angajatori privați) nu se încadrează în mandatul Ombudsmanului Austriac, astfel de cazuri sunt soluționate conform procedurilor civile sau penale de către instanțele austriece, potrivit Avocatului Poporului.

Totuși atunci când ne gândim la accidentări și la riscuri, imaginea ce ne vine în minte este a minerului sau a lucrătorului industrial care lucrează în fabrică. În 2022, România avea 56.000 de oameni ce lucrau în industria extractivă, comparativ cu Franța care avea aproape 40.000 sau Germania cu 70.000. În ciuda numărului relativ apropiat de lucrători din industria extractivă, în România sunt de aproape 150 de ori mai puține accidente nefatale la locul de muncă față de Franța și de aproape 200 de ori mai puține față de Germania.

În manufactură, lucrurile stau puțin diferit, deoarece România are doar 1.5 milioane de lucrători comparativ cu 3 milioane în Franța sau 8 milioane în Germania. Totuși, creșterea exponențială de accidentele la locul de muncă, diferența de 150 sau 200 de ori nu poate fi explicată de un mediu mai sigur de lucru în România comparativ cu Vestul Europei.

Problema constă în raportarea slabă a accidentelor la locul de muncă, dar și lipsa identificării acestora atunci când se produ

Problema constă în raportarea slabă a accidentelor la locul de muncă, dar și lipsa identificării acestora atunci când se produc. Spre exemplu, un accident care se produce în timpul deplasării spre locul de muncă constituie un accident la locul de muncă, iar gravitatea acestuia depinde de factori precum ar fi durata de incapacitate de-a performa sarcinile normale: “accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers.”

Pe lângă accidentele din fabrică sau de pe drumul spre locul de muncă, cei ce realizează muncă în regim online/remote au aceleași drepturi precum cei ce se prezintă fizic. Doar pentru că o persoană lucrează de acasă din propriul dormitor nu înseamnă că nu poate fi supusă la accidente la locul de muncă. Din contră, la nivel european, se recunoaște ca probleme de sănătate și siguranță la locul de muncă, comunicarea prin mesaje sau apel cu angajații după încheierea programului de lucru.

Raportarea accidentelor de muncă produse la domiciliu de către cei ce lucrează în regim de telemuncă în statele europene este încă într-un stadiu incipient. Potrivit Eurostat, aproape 1.9% dintre angajați au raportat un accident de muncă în timp ce lucrau de acasă în 2020. În Finlanda, 7% dintre angajații în regim telemuncă au raportat un accident, în Elveția 4.9%, iar în Franța 3.4%. Pentru România nu există date.

La nivel european au început demersurile stabiliri dreptului la deconectare, de-a oferi angajatului o delimitare clară între viața privată și viața de la locul de muncă. Teoretic, Codul Muncii oferă îndeajuns protecții, limitează săptămână de lucru la un anumit număr de ore, iar apoi prin contractul de muncă se stabilește programul zilnic de lucru. Orice sarcină în afara programului ar trebui remunerată corespunzător.

Problema sănătății și siguranței la locul de muncă nu este abordată în programa școlară, iar chiar dacă angajatorii au obligativitatea de-a-și informa angajații referitor la drepturi și îndatoriri, adesea în spațiul public, se aud povești legate de lipsa acestor discuții. La nivel politic, România se mișcă lent, deoarece Convențiile Organizației Internaționale a Muncii 155 și 187 care se referă la siguranța și sănătatea în muncă, nu au fost încă ratificate. Hotnews a întrebat Ministerul Muncii și Solidarității Sociale care a confirmat că s-au demarat procedurile de ratificare și că în curând se va consolida un grup de lucru la nivelul ministerului.

Psiholog: Comisia ne oferă recomandări, dar la noi legislația este din 2006. Nu sunt cooptați îndeajuns experți în proiectele legislative

Ioana Pora spune că “România nu doar că nu integrează legislația europeană, dar e restantă și ratificarea legislației privind factorii de risc psiho-social la locul de muncă. Comisia ne oferă recomandări, dar la noi legislația este din 2006. Nu sunt cooptați îndeajuns experți în proiectele legislative. Știm că în Parlamentul României aleșii nu au întotdeauna competențe în domeniul de activitate, chiar dacă inițiază o lege. În România se face cercetare pe siguranța și sănătatea în muncă. Există un domeniu al psihologiei ocupaționale, totuși nu există o nișă de comunicare între legiuitor și expert.”

Pe lângă lipsa de colaborare cu experții, numărul de inspecții și inspectori în muncă a scăzut de-a lungul timpului. Atât Ioana Pora, cât și experții din domeniu consideră că nu neapărat munca a devenit mai sigură, ci că problemele s-au diversificat, dar oamenii le subraportează. O analiză a Confederației Europene a Sindicatelor arată că în România numărul inspectorilor s-a diminuat cu 45% din 2010 până în 2020. Nu au scăzut doar numărul inspectorilor, dar și numărul de inspecții cu 37%. Conform Raportului anual de activitate al Inspecției Teritoriale a Muncii, reiese că în 2022 numărul de petiții a scăzut de la 4243 în 2020, la 3653. Cea mai bună parte dintre aceste petiții, aproape 15% au fost legate de salarii, iar doar 122 din total au fost despre siguranța și sănătatea la locul de muncă.

Dacă în 2010, ITM-ul efectua aproape 194.000 de controale pe an, în 2016 acel număr ajungea la 76.000, doar ca până în 2020 să se reducă la 66.000. Numărul inspectorilor a scăzut de asemenea de la 1948 în 2010 până la 1499 în 2022.

Într-adevăr munca a devenit mai sigură, mai puțini oameni lucrează în mină, iar lucrul în prelucrarea oțelului este astăzi reglementat de măsuri clare menite să asigure siguranța lucrătorilor. Totuși, schimbările din domeniul muncii, dezvoltarea unor alte profesii, dar și ascensiunea muncii în regim digital oferă alte probleme ce afectează sănătatea lucrătorilor.

Anul trecut un muncitor din Harghita a murit după ce a căzut de pe un schelă de la șapte metri înălțime, în timp ce în urmă cu câteva luni un altul a murit la Constanța după ce o cărămidă i-a picat în cap. Aceste cazuri ar fi putut evitate dacă s-ar fi respectat normele elaborate de Inspecția Muncii privind lucrul la înălțime, dar și purtarea căștii de protecție. Imaginea lucrătorului de pe șantier fără casă, fără vestă, fără bocanci corespunzători dar și fără hamuri reprezintă realitatea pe care încă o întâlnim în anumite zone de construcții.

Literatura din domeniu recomandă soluția ce este valabilă pentru oricare alt domeniu de activitate al statului, o finanțare adecvată, dar și o reformă care să aducă serviciile mai aproape de oameni. Slaba raportare a cazurilor nu este produsă doar de subfinanțarea instituțiilor, dar și de încrederea redusă a oamenilor în ITM ca organism ce poate acționa în folosul acestora. În urmă cu treizeci de zile, am identificat mai mulți lucrători din construcții din Pucioasa, orașul natal, fără căști de protecție și am decis să fac o sesizare la ITM. Le-am trimis e-mail-uri, am sunat și le-am reamintit de gravitatea situației, însă am primit răspunsul birocratic la care mă așteptam: “vă vom răspunde în termen de 30 de zile”.

Psihologul Ioana Pora deplângea situația din companii unde “dincolo de partea legislativă, nu există o cultură a respectării ce înseamnă integritatea fizică și psihologică a angajatului. De cele mai multe ori angajații sunt în situația în care nu au informații legat de ce pot să facă când se confruntă cu o problemă ce ține de sfera problemelor ocupaționale.”

Soluția, precum suntem obișnuiți să o spunem stă în educație, doar că până vom ajunge acolo România rămâne cu doar 4000 de accidente raportate la locul de muncă și cu alte zeci sau sute de mii ignorate.

N.Redacției: Radu Stochita este expert pe tranzitie verde Cartel ALFA si jurnalist freelance si a scris despre probleme de munca, economice si tehnologie pentru Jacobin, Al Jazeera, Green Europe Journal si Libertatea.