Rețelele sociale amenință sănătatea mintală a copiilor, însă părinții îi pot ajuta: „Un adult care oferă suport profund îl ajută să rămână pe linia de plutire în aproape orice context, oricât de stresant”

Săptămâna trecută, New York City a dat în judecată companiile din spatele rețelelor sociale SnapChat, Instagram, YouTube și TikTok pentru rolul lor în adâncirea ,,crizei sănătății mintale a copiilor și adolescenților la nivel național”. New York se alătură astfel celor 42 de state care, în toamna lui 2023, au dat în judecată Meta (compania care deține Facebook și Instagram) sub acuzația că aceste platforme creează dependență, expunând adolescenții la un flux permanent de conținut dăunător. ,,Motivația lor este profitul”, se menționează în declarație.

Social Media Foto: Shutterstock

Dependența de rețelele sociale poate conduce rapid la depresie, anxietate sau insomnie, ca și la perturbarea relației cu școala sau a vieții cotidiene, avertizează psihologii. Aceste spații virtuale sunt și insuficient reglementate – în State, platformele sociale sunt somate să implementeze reguli mult mai stricte privind siguranța minorilor pe internet, care să prevină mai eficient bullying-ul, hărțuirea, exploatarea sexuală sau tulburările alimentare accentuate de interacțiunile online. Frecvența tulburărilor comportamentale la (pre)adolescenți nu poate fi pusă exclusiv pe seama rețelelor sociale, însă contribuția acestora, în contexte de vulnerabilitate, s-a dovedit decisivă.

Cartea „Ups, pubertatea!”, recent publicata de Editura ZYX Books, este o achiziție ideală pentru familiile cu adolescenți și preadolescenți. Poate fi cumpărată de AICI iar transportul este gratuit.

De câți prieteni are nevoie un copil?

În cartea ,,Ups, pubertatea!”, recent lansată în Statele Unite și tradusă în limba română, autoarele Cara Netterson (medic pediatru) și Vanessa Kroll Bennett (consilier școlar) sugerează că un lucru care s-a schimbat enorm pentru generația actuală este prietenia – nu natura ei, ci felul în care se manifestă și regulile nescrise. Presiunea anturajului este la fel de mare pe rețele ca și în viața reală, iar uneori se ajunge mai ușor la violență verbală sau excludere socială, tocmai pentru că totul se petrece în spatele unui ecran. Soluții? Puterea anturajului poate fi temperată prin strategii învățate și repetate – oricât le-ar fi de antipatic, le va fi de folos.

Să aștepți 10 minute înainte de a da curs unei decizii, să nu răspunzi niciunei solicitări online instantaneu, să ai răspunsuri planificate pentru solicitări de tipul ,,Trimiți o poză nud?” – toate astea pot tempera reacția sistemului limbic și pot angaja cortexul prefrontal, care la adolescenți este insuficient dezvoltat pentru luarea propriilor decizii raționale. ,,O relație unică, puternică, profundă și plină de sens e de ajuns pentru ca un adolescent să fie protejat de izolare și să se bucure de beneficiile camaraderiei. E de ajuns un singur prieten ca să fii bine. Studiul din 2008, With a Little Help from Your Friends, a arătat că a avea o prietenie de suflet în care să‑și găsească sprijin (o singură prietenie de calitate!) este mai important pentru adolescenți decât totalitatea prietenilor pe care îi au”, consideră autoarele. În aceeași carte, ele subliniază și diferența dintre tehnologie și rețele sociale.

Dacă tehnologia ca atare (device-urile) poate fi folositoare în cazul adolescenților introvertiți, care astfel pot comunica mai ușor, sau în situații speciale (pandemia de COVID-19), rețelele sociale accentuează sentimentul de singurătate, atât la tineri, cât și la adulți: ,,Datele indică fără echivoc că, pentru copiii care au dificultăți pe plan social, rețelele de socializare pot înrăutăți situația. Un studiu publicat de revista JAMA Psychiatry în 2019 arată că 3 sau mai multe ore de social media pe zi duc la creșterea ratelor de apariție a problemelor mintale. Dar, în același an, organizația de sprijin Common Sense Media a raportat că un adolescent american petrecea, în medie, între 5 și 7 ore pe zi pe aceste platforme. Cu alte cuvinte, există un grup tot mai mic de adolescenți care sunt prezenți pe rețelele de socializare fără să fie expuși riscurilor ridicate de acestea.”

Ce pot face părinții?

Câteva sugestii oferite în carte părinților sunt:

– interzicerea telefoanelor mobile pe timpul nopții (regula poate suna: telefonul se pune la încărcat în altă cameră); amânarea accesului la telefon, pentru a obișnui creierul cu dozajul;

– stabilirea și menținerea unei limite de timp pe zi (ideal, o oră, maximum două);

– restricționarea accesului. Pentru a combate imaginile nerealiste despre corp cultivate pe aceste rețele, mai bine evităm prelegerile moralizatoare.

Putem face un exercițiu aparent amuzant, în care să-i rugăm chiar pe adolescenți să ne explice câte filtre au fost necesare pentru obținerea unei anumite poze, câte duble s-au tras (probabil sute până la obținerea ,,imaginii perfecte”), ce procedee de editare au alterat imaginea reală și în ce măsură. Concluziile vor vorbi de la sine, dar sunt importante repetiția, tonul și atmosfera. Să nu uităm și de umor!

Aliza Pressman, psiholog și autoarea cărții The Five Principles of Parenting, susține că o relație apropiată și de încredere între părinte și copil este cheia de boltă a sănătății mintale atât în perioada copilăriei, cât și a adolescenței. ,,Nu suntem neputincioși”, scrie autoarea. ,,Un singur adult care oferă suport stabil și profund poate ajuta un adolescent să rămână pe linia de plutire în aproape orice context, oricât de stresant.” Iată o viziune optimistă, care sugerează că nu trebuie să fim părinți perfecți, ci doar părinți prezenți și răbdători în momente-cheie. Regulile și limitele nu sunt opusul conectării, ba chiar fac parte din definiția ei atunci când vine vorba despre rolul de părinte.

,,Sleit, fără chef și gol pe dinăuntru”

În România, intervalul de vârstă în care utilizarea rețelelor sociale devine semnificativă este de 5-10 ani, conform unui studiu realizat de Organizația Salvați Copiii. 34% dintre adolescenții de 16-17 ani sunt online între 4-6 ore pe zi și 14% depășesc 6 ore pe zi, iar 2 din 5 copii spun că au fost jigniți sau au primit mesaje supărătoare pe internet.

Monica Jitariuc, consultantă de comunicare și trainer (FOTO), spune că discuția despre tehnologie și social media trebuie concentrată pe întrebări, nu pe sfaturi sau judecăți. Cu cât ne punem mai multe întrebări, cu atât ne apropiem mai atent și mai cinstit de subiect: ,,În primul rând, este cu adevărat necesar să dăm copiilor noștri smartphone-uri? Cine zice? De ce? Ce nevoi satisfac aceste dispozitive? Răspunsurile obișnuite includ dorința de a ști unde se află copiii, nevoia de conectare cu alții (ca să nu fie excluși) și stimularea creativității. Dar oare aceste răspunsuri reflectă realitatea?

Există alternative mai sănătoase pentru atingerea acestor nevoi? Există oare alternative care nu vin la pachet cu atâtea pericole (de la scăderea încrederii în sine prin comparația continuă, la mimetism ce duce până la dismorfie fizică, la scăderea atenției și puterii de concentrare, la conexiuni nepotrivite și expuneri la conținut pornografic?) Da, avem parental control și credem că noi știm ce face copilul pe internet. Oare? Una dintre alternative: telefoane cu taste, care devin tot mai populare în cercurile conștiente de pericolele utilizării excesive a tehnologiei. Abordarea cea mai valoroasă constă într-o discuție deschisă cu adolescenții despre aspectele bune, rele și urâte ale rețelelor sociale. În cadrul cursurilor de cultură digitală, adolescenții îmi spun că petrec între 4 (în cele mai fericite cazuri) și 6-8-10 ore pe internet și pe rețelele sociale. Îi încurajez să facă o listă cu aspectele pozitive pe care le aduc în viața lor aceste rețele. Lista e aproape goală când intrăm în profunzime. Unul dintre ei mi-a spus recent că se simte ca și cum ar mânca chipsuri, ciocolată și ar bea cola toată ziua – e sleit, fără chef și gol pe dinăuntru, deși s-a îndopat cu (aparent) informație. Nu este ușor pentru noi, adulții, să ne oprim. Cum ar putea fi mai ușor pentru ei? Educația continuă a părinților, exemplul personal, tehnicile de minimalism digital (de la limitarea timpului petrecut pe telefon, la alternative precum telefoanele cu taste) sunt subiecte de discuție esențiale. Chiar dacă se trântesc uși.”

Monica Jitariuc este consultantă de comunicare și trainer. Lucrează cu unele cele mai mari companii, instituții publice și ONG-uri și le ajută să-și gestioneze reputația online și offline.

Cartea „Ups, pubertatea!”, recent publicata de Editura ZYX Books, este o achiziție ideală pentru familiile cu adolescenți și preadolescenți. Poate fi cumpărată de AICI iar transportul este gratuit.