„Reporteri fără Frontiere” critică situația presei din România: De la cazul Emilia Șercan la interferențele editoriale ale patronilor

Presiunea politică asupra presei este în creștere în întreaga lume, în condițiile în care jumătate din lume votează în acest an, avertizează Reporteri fără frontiere (Reporters sans frontières – RSF) în clasamentul 2024 al libertății presei, publicat vineri cu ocazia Zilei mondiale a libertății presei. România a urcat în acest clasament de pe locul 53 pe 49, dar RSF are o serie de critici dure la adresa țării noastre.

Jurnaliști români la Palatul VictoriaFoto: Inquam Photos / George Călin

Norvegia rămâne în fruntea acestui al 22-lea clasament al libertății presei, în timp ce Eritreea se află pe ultimul loc, 180, iar Coreea de Nord pe 177.

„Un număr tot mai mare de guverne și autorități politice nu își îndeplinesc rolul de garant al celui mai bun mediu posibil pentru jurnalism și pentru dreptul publicului la știri și informații fiabile, independente și diverse. RSF constată o scădere îngrijorătoare a sprijinului și a respectului pentru autonomia mass-media și o creștere a presiunii din partea statului sau a altor actori politici”, spune organizația.

România: „Deciziile editoriale sunt adesea subordonate intereselor proprietarilor”

România beneficiază de un peisaj mediatic divers și relativ pluralist, care oferă un teren fertil pentru investigații de interes public cu impact puternic, spune RSF, care apoi menționează o listă întreagă de probleme.

„Lipsa de transparență în ceea ce privește finanțarea mass-media, în special de către stat, precum și dificultățile de pe piață subminează fiabilitatea informațiilor și încrederea în mass-media”, se afirmă în capitolul dedicat României.

„Marile grupuri media europene, cum ar fi Ringier, PPT Group și Dogan Media International, sunt prezente pe piață alături de actori locali mari și mici (inclusiv Intact Media Group, RCS&RDS, HotNews, G4Media, Recorder, Rise Project și PressOne). Piața este diversificată, dar fragmentată, cu multe canale de televiziune a căror sustenabilitate este fragilă”, subliniază RSF.

„Deciziile editoriale sunt adesea subordonate intereselor proprietarilor, transformând mass-media într-un instrument de propagandă”, acuză organizația.

Jurnaliștii români sunt practic hărțuiți în justiție

De asemenea, mijloacele de informare în masă nu sunt independente și suferă de încercări de interferență, în special în ceea ce privește numirile șefilor radioului și televiziunii publice și ale Consiliului Național al Audiovizualului.

„Partidele politice pot obține o acoperire mediatică favorabilă în schimbul unei finanțări opace a mass-media. Politicienii populiști au adoptat un discurs politic agresiv față de jurnaliști. Legislația care protejează libertatea de exprimare și libertatea presei este insuficient pusă în aplicare, deși este aliniată la standardele europene, inclusiv la nivel constituțional”, spun cei de la RSF

„Interferența procurorilor în activitatea jurnalistică echivalează cu hărțuirea și ridică motive serioase de îngrijorare. Sistemul judiciar încearcă din ce în ce mai mult să forțeze mass-media să își dezvăluie sursele. Numărul de procese abuzive (SLAPP) este în creștere, în timp ce hotărârile judecătorești nu respectă întotdeauna standardele privind libertatea presei”, se afirmă în raport.

RSF: „Noua strategie a grupului Ringier în România a generat îngrijorări”

Pe de altă parte, spun cei de la Reporteri fără Frontiere, mecanismele de finanțare a mass-media sunt adesea opace, chiar corupte:

„În timp ce cele mai mari companii media reușesc să fie viabile din punct de vedere economic, cele mai multe depind de surse externe de finanțare, inclusiv de subvenții. Practica larg răspândită de deturnare a fondurilor publice către mass-media, într-un mod netransparent, denaturează piața și subminează funcția de supraveghere a mass-media”.

În plus, notează RSF, „noua strategie de afaceri a grupului Ringier în România a generat îngrijorări cu privire la independența editorială în 2023, când mai mulți dintre editorii săi de presă au fost forțați să plece.”

Potrivit organizației, jurnalismul de interes public s-a confruntat cu concurența narațiunilor înșelătoare și a știrilor false din partea unor instituții media și politicieni, în special în contextul pandemiei Covid-19 și, mai recent, al războiului din Ucraina.

„Unele grupuri de populație tind să aibă încredere în aceste informații false, care uneori converg cu propaganda rusă și alimentează neîncrederea lor în mass-media”, subliniază RSF.

Reporteri fără Frontiere menționează și ei cazul Emilia Șercan

„Siguranța jurnaliștilor rămâne un motiv de îngrijorare, deoarece aceștia sunt adesea ținta unor atacuri, amenințări și intimidări”, afirmă organizația

Astfel, RSF aduc ca exemplu cazul jurnalistei Emilia Șercan, lucru făcut, recent, și de Departamentul de Stat al SUA, care a semnalat rolul PNL în „hărțuirea” jurnalistei.

„În campania de hărțuire și defăimare de mare amploare împotriva reporterului Emilia Sercan, autoritățile nu numai că nu au făcut dreptate, dar au fost suspectate și de complicitate”, subliniază Reporteri fără Frontiere.

„Supravegherea rămâne o problemă, serviciile de informații căutând să obțină o putere și o influență mai mare pe fondul războiului din Ucraina și al altor conflicte internaționale”, se mai spune în capitolul dedicat României.