Industria la pământ? Călin Georgescu își dorește scobitori românești, dar și ceva mai mult

Într-o țară în care dezbaterea despre viitorul economic ar trebui să fie despre inovare, sustenabilitate și integrarea în rețelele globale, Călin Georgescu propune o altă direcție: suveranismul pe bază de scobitori. Cu un discurs romantic despre întoarcerea la „autenticitatea românească”, candidatul la președinție pare să viseze la o economie care să ne retrimită direct în secolul al XX-lea. Dar, să explorăm în detaliu această „viziune”.

Scobitori ca salvare națională?

În repetate rânduri, Călin Georgescu a declarat că România trebuie să producă propriile scobitori. Acest simbol al „redescoperirii industriei naționale” a devenit leitmotivul discursurilor sale. De ce scobitori? Poate pentru că ele sunt mai ușor de explicat publicului larg decât industrii complexe precum IT-ul sau tehnologiile verzi. Dar în spatele acestei afirmații aparent inofensive se ascunde o viziune economică îngrijorătoare.

În timp ce Georgescu insistă pe simboluri ieftine, Institutul Național de Statistică arată că exporturile IT ale României valorează miliarde de euro anual, contribuind semnificativ la PIB. Întoarcerea la „industria locală de bază” ar însemna marginalizarea acestor sectoare și o retrogradare economică fatală. Industria românească nu are nevoie de scobitori, ci de investiții masive în tehnologii avansate, educație și infrastructură.

O viziune periculoasă asupra suveranității

Georgescu nu se oprește doar la economie. Mesajele sale pro-Putin și anti-NATO sugerează o rupere de actualele alianțe strategice ale României. Într-un discurs recent, el a afirmat că „România trebuie să se ridice singură, fără să mai depindă de Vestul corupt”. Deși sună eroic, această viziune ar transforma țara într-un sat izolat într-o lume interconectată.

În plus, poziția sa anti-UE este cel puțin problematică. România a beneficiat de miliarde de euro prin fondurile europene, iar ieșirea din această comunitate ar însemna prăbușirea economiei și creșterea masivă a sărăciei. Georgescu omite să menționeze aceste detalii când promite „eliberarea de sub jugul Bruxelles-ului”.

Pro-rusismul ascuns în ambalajul patriotismului

Deși își maschează discursul într-un naționalism bine ambalat, Georgescu promovează subtil o agendă pro-rusă. Insistența pe „legături istorice” cu Rusia și opoziția față de NATO arată o simpatie îngrijorătoare pentru Kremlin. În condițiile actuale, o asemenea direcție ar putea transforma România într-un pion lipsit de apărare în fața expansiunii rusești.

O țară fără direcție

Dacă această viziune ar deveni realitate, România s-ar confrunta cu un viitor sumbru. O economie bazată pe produse rudimentare, izolare internațională și pierderea alianțelor strategice ar conduce inevitabil la sărăcirea populației. Georgescu propune o țară ruptă de lume, prizonieră a ideologiilor extremiste și a promisiunilor goale. În timp ce discursurile sale pot părea seducătoare pentru unii, ele nu sunt altceva decât iluzia unui salvator cu agendă ascunsă.

Industria la pământ? Poate că ea va fi îngropată definitiv sub scobitorile lui Călin Georgescu.