Colecistita este o inflamație acută sau cronică a vezicii biliare, un mic organ situat sub ficat, responsabil pentru stocarea și eliberarea bilei necesare digestiei grăsimilor. În majoritatea cazurilor, inflamația este cauzată de prezența calculilor biliari care obstrucționează canalul cistic, dar există și forme de colecistită acalculoasă, apărute fără prezența pietrelor. Identificarea rapidă și corectă a colecistitei este esențială, deoarece complicațiile pot include infecții severe, perforații, abcese sau chiar peritonită.
În practica medicală actuală, ecografia reprezintă primul pas esențial în evaluarea vezicii biliare la pacienții cu durere abdominală dreaptă superioară. Este o metodă neinvazivă, rapidă și accesibilă, cu un nivel foarte ridicat de acuratețe pentru identificarea inflamațiilor biliare.
Ecografia ca metodă de diagnostic
Detecția colecistitei prin ecografie presupune examinarea atentă a structurii și funcției vezicii biliare, folosind unde sonore de înaltă frecvență. Aparatul de ecografie oferă imagini în timp real ale organelor interne, iar un medic radiolog sau un specialist în imagistică medicală poate analiza aceste imagini pentru a depista semnele caracteristice ale inflamației.
Cea mai frecventă metodă de acces vizual este o ecografie abdominala, care presupune aplicarea unui gel conductor pe zona superioară dreaptă a abdomenului și deplasarea unei sonde speciale ce transmite și primește unde ultrasonice. Această tehnică este complet nedureroasă și nu implică radiații, spre deosebire de alte metode imagistice precum tomografia computerizată (CT) sau radiografia clasică.
Semne ecografice ale colecistitei
Există mai multe semne specifice care pot indica prezența unei colecistite la ecografie, fiecare având o semnificație clinică aparte. Unul dintre cele mai importante este îngroșarea peretelui vezicii biliare. În mod normal, peretele vezical are o grosime sub 3 mm. Când această grosime depășește pragul normal, suspiciunea de inflamație este crescută, mai ales dacă este asociată cu alte anomalii.
Alt indiciu frecvent este prezența lichidului perivezicular, adică o acumulare de lichid în jurul vezicii biliare, ce sugerează un proces inflamator mai avansat. Apariția acestuia poate fi un semn al iritației peritoneului local sau al unei infecții în curs de dezvoltare.
Sensibilitatea ecografică localizată, cunoscută și sub denumirea de semnul Murphy ecografic, este un alt criteriu esențial. Acest semn este pozitiv atunci când pacientul resimte o durere acută în timpul examinării, în momentul în care sonda ecografică apasă zona vezicii inflamate. Deși este un semn subiectiv, el are o valoare predictivă importantă, mai ales în combinație cu alte anomalii.
Prezența calculilor biliari – hiperecogeni și cu umbră acustică posterioară – este un indicator important, dar nu suficient pentru diagnosticarea colecistitei. Multe persoane pot avea litiază biliară fără inflamație, astfel că diagnosticul trebuie formulat doar în prezența semnelor inflamatorii.
Diferențierea față de alte afecțiuni
Un aspect esențial în interpretarea unei ecografii pentru suspiciune de colecistită este diferențierea față de alte patologii care pot mima simptomatologia. De exemplu, durerea subcostală dreaptă poate fi provocată de afecțiuni hepatice, pancreatice, gastrice sau chiar renale. În acest sens, ecografia poate ajuta nu doar la confirmarea unei colecistite, ci și la excluderea altor cauze, prin examinarea ficatului, pancreasului, rinichilor și intestinelor.
Colecistita acalculoasă reprezintă o provocare suplimentară, deoarece lipsește semnul evident al calculilor. Această formă este mai frecventă la pacienții critici sau spitalizați de lungă durată, unde simptomele pot fi atipice și diagnosticul se bazează pe o combinație de semne ecografice subtile și context clinic.
Limitele ecografiei în diagnostic
Deși foarte utilă, ecografia nu este infailibilă. Interpretarea poate fi afectată de multiple variabile, precum obezitatea pacientului, prezența gazului intestinal sau lipsa cooperării în timpul examinării. În plus, unele forme incipiente de inflamație pot să nu prezinte semne ecografice evidente, ceea ce impune corelarea cu tabloul clinic și, uneori, completarea investigațiilor cu CT sau RMN.
Sensibilitatea și specificitatea ecografiei pentru colecistită acută sunt în general ridicate (peste 85%), dar nu absolute. De aceea, medicii folosesc ecografia ca o parte a unui algoritm diagnostic mai amplu, care poate include teste de laborator (leucocitoză, creșterea CRP), evaluarea simptomelor și a istoricului medical.
Rolul experienței medicului examinator
Calitatea diagnosticului ecografic depinde semnificativ de experiența și competența specialistului. Medicul care efectuează examinarea trebuie să aibă o bună cunoaștere a anatomiei abdominale, să recunoască variantele normale și patologice ale vezicii biliare și să poată corela datele ecografice cu simptomele pacientului. În spitalele și clinicile specializate, acest proces este standardizat și supus unui control riguros al calității.
Ecografia este o unealtă fundamentală în detectarea colecistitei, oferind informații esențiale despre structura și starea vezicii biliare. Identificarea semnelor clasice, precum îngroșarea peretelui, lichidul perivezicular, semnul Murphy ecografic sau prezența calculilor, ghidează rapid medicul spre un diagnostic precis.
Deși există limitări, mai ales în formele atipice sau în cazurile complicate, o ecografie abdominala rămâne prima alegere în evaluarea pacienților cu durere subcostală dreaptă, contribuind decisiv la orientarea tratamentului și la prevenirea complicațiilor severe.