Obiectivul istoric şi arheologic de la Drajna de Sus este in pericol/ Se solicita demisia de urgenta a managerului Marinela Peneş de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova

Una din cele mai importante iniţiative ale Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova a fost reluarea, în 2011, a cercetărilor arheologice de la castrul roman de la Drajna de Sus, obiectiv istoric şi arheologic recunoscut pe plan naţional şi internaţional. Colectiv: Mihail Zahariade, responsabil ştiinţific al şantierului, Marinela Peneş, Alin Anton, Florin Topoleanu, Lucian-Mircea Mureşan, Traian Dvorski.

Cu acest prilej, conducerea de atunci a Muzeului, reprezentată de Dna dr. Lia Voicu, pe baza unui protocol încheiat între instituţia prahoveană, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvarf din Bucureşti şi Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” din Tulcea, a conceput şi realizat un deziderat mai vechi, dar foarte important pentru cercetarea antichităţilor şi istoria românilor, reluarea investigaţiilor de la castrul roman de la Drajna de Sus, posibil vechea Ramidava dacică, începute în 1992 şi continuate până în 1996.

Situl arheologic prezintă o importanţă deosebită atât pentru configuraţia istorică a nordului Munteniei cât şi pentru istoria românilor la începuturile sale, anume sinteza daco­română pe teritoriul României. Este un obiectiv care va face sigur includerea lui, ca exemplu, în manualele şcolare.

Lucrările fiind începute în anul 2011, conducerea de atunci a Muzeului Judeţean, înţelegând importanţa covârşitoare a acestui obiectiv, cel mai mai mare şi bogat în descoperiri de pe valea râurilor Teleajen şi Drajna, a sprijinit cu entuziasm, devotament şi putere de înţelegere, material şi moral, atât desfăşurarea cercetărilor extinse cât şi comunicarea rezultatelor obţinute atât în ţară cât şi în străinătate. O sesiune internaţională specială (workshop) a fost dedicată în 2013 siturilor de acest tip, un accent deosebit fiind pus pe castrul de la Drajna de Sus.

Incepând însă cu anul 2014, o nouă conducere, reprezentată de manager Marinela Peneş, a încetat în mod arbitrar cercetările la castru. Pretextul era că lucrări de protecţie la praetorium (clădirea comandantului) sunt în curs şi alte intervenţii ar fi putut disturba aceste operaţii. Argumentele au fost si rămân false şi combătute încă de la început de membri ai colectivul de cercetare. Clădirea ce urma a fi protejată de mai sus numitele lucrări reprezintă, ca întindere (având aproximativ 900 m²) doar o mică parte din suprafaţa întreagă de aproape 4 ha a castrului. Acest fapt indica posibilitatea continuării cercetării arheologice în alte puncte de interes major (clădirea comandamentul militar – principia sau un eventual spital militar – valetudinarium indicate în scanările magnetometrice întreprinse în trecut) fără a incomoda operaţiunile de construcţie a elementelor de protecţie.

Secretele desfăşurării acestor lucrări rămân încă învăluite în mister dacă nu cumva alunecă spre domeniul penal.

o în calitate de director ştiinţific, Marínela Peneş a achiziţionat materiale de protecţie a unor părţi din suprafaţa cercetată, fără a înştiinţa colectivul, fără licitaţie, la preţuri exagerat de ridicate din banii alocaţi de Consiliul Judeţean;

o Sus numita, cu o pregătire precară în domeniul arheologiei şi istoriei romanilor, a petrecut un număr redus de zile de muncă pe şantier, deşi avea de rezolvat situaţii importante în puncte de lucru care îi fuseseră repartizate de şeful de şantier;

o M. P. a refuzat sistematic a pune la dispoziţia cercetătorilor, membri ai colectivului, materialele arheologice rezultate din săpături pentru a fi prelucrate. Chiar şi intervenţia Directorului Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti, Acad. Alexandru Vulpe, a rămas fără nici un răspuns;

o M. P. a avut în permanenţă o atitudine recalcitrantă, agresivă atât faţă de membrii colectivului cât şi faţă de muncitorii localnici angajaţi, ajungându-se la confruntări periculoase, observate şi aplanate de către membrii colectivului;

o Faţă de unii membri ai colectivului s-a manifestat adeseori fíe agresiv, prin vocabular, fie ca atitudine prin care a respins orice sugestie sau opinie.

o A refuzat in permanenţă dialogul cu membrii colectivului prezenţi în mod constant pe şantier (Mihail Zahariade, Lucian-Mircea Mureşan, Traían Dvorski) şi a ridicat obiecţii nejustificate la includerea unui alt cercetător calificat în colectiv, necesar de alb» 1 la volumul de muncă existent, Ioana Creţulescu, recomandată de întreaga sa activitate pe alte şantiere. Mai mult, în momentul care s-a pus problema atragerii în colectiv a unui specialist în ceramică romană de certă valoare internaţională, membru printre altele al colectivului ştiinţific al şantierului arheologic Pompeiopolis (Turcia), anume Andrei Opaiţ, această variantă a fost refuzată ferm de către M.P. spre stupoarea atât a echipei de la Drajna cât şi a mai sus numitului cercetător. Ca o încununare a dorinţei dnei M. P. de a sabota cercetarea de la Drajna de Sus, dr. Andrei Opaiţ a fost inclus în colectivul ştiinţific al altui şantier prahovean, şi anume castrul roman de la Mălăieşti.

o M. P. a avut o atitudine profund ostilă intervenţiilor repetate ale responsabilului de şantier, Prof. Dr. Mihail Zahariade, faţă de reluarea urgentă a săpăturilor şi lucrărilor de consolidare in situ a clădirii cercetate între 2011-2013.

o între 2014-2017 încercările repetate de dialog în scopul reluării cercetărilor la castrul de la Drajna de sus au rămas fără răspuns atât faţă de responsabilul de şantier cât şi faţă de Ministerul Culturii şi Comisia Naţională de Arheologie, cărora i-au fost trimise documentele necesare. (Corina U.).

[pdf-embedder url=”http://www.ziareph.ro/wp-content/uploads/2017/08/nr-3-a.pdf” title=”nr 3 a”]

[pdf-embedder url=”http://www.ziareph.ro/wp-content/uploads/2017/08/nr-3-b.pdf” title=”nr 3 b”]