O certitudine printre multe supozitii/ Israel înseamnă SUA și reciproc

Comentariu de Contele de Saint Germain (preluare blog):

Klaus Iohannis va semna decretul de revocare a Laurei Kovesi de la șefia DNA. Vă garantez!

Nu am nicio îndoială că asta se va întâmpla.

Cred că președintele, în marea lui încordare momentană, se și amuză de faptul că unii comentatori, mulți și grei, își pierd atâta timp analizând aberația că el, definit drept garant al Constituției, ar putea face altceva.

Este ca și cum un pește (fie el și mare) s-ar fi încurcat în porțile unui baraj de acumulare și cineva ar gândi că pentru salvarea lui s-ar cuveni să se golească urgent lacul și să  se inunde până la distrugere cea mai apropiată localitate construită în aval.

O localitate pentru un pește. O țară pentru un om. Preț aberant. Gândire bolnavă. Delir sinucigaș.

Nu voi analiza, deci, această ipoteză născută moartă. În schimb voi încerca  să comentez în jurul unor legături ce s-au dezvoltat galopant, în ultima perioadă, între două mulțimi,  legături ce par a influența decisiv în acest moment marea luptă politică din România.

Cele două mulțimi, în evaluarea mea, sunt:

1. Instituții decisive: CCR, DNA, SRI, Parlament, ICCJ, Ambasade;
2. Persoane decisive: Klaus Iohannis, Laura Kovesi, Eduard Helvig, Liviu Dragnea.

Schema geometrică reală a relațiilor și influențelor între aceste două mulțimi este complexă. Săgeți, câmpuri de forță, ponderi, interacțiuni, interferențe. Succesul integrării tuturor pieselor din schemă într-o construcție logică cu o rezonabilă probabilitate de adevăr depinde de faptele concrete reținute în analiză și de o interpretare cât mai realistă a acestora.

Extrag din puzzle-ul meu, spre a le comenta aici, doar 4 elemente. Pe care le consider cu ponderile cele mai mari din lista, mult mai largă în realitate, de fapte concrete pe care le-am luat în calcul pentru a încerca să anticipez cursul evenimentelor viitoare:

1. Pe 23 mai 2018, adică exact cu o săptămână înainte de data pronunțării CCR în legătură cu revocarea Laurei Kovesi, Camera Deputaților a aprobat regimul super-imunității judecătorilor CCR;
2. Pe 29 mai 2018 ICCJ amână pronunțarea în dosarul lui Liviu Dragnea pentru data de 8 iunie, adică exact cu o zi înaintea marelui miting PSD;
3. Pe 31 mai 2018 CCR decide că președintele Iohannis e obligat să semneze decretul de revocare din funcție a Laurei Kovesi;
4. Pe 31 mai 2018, la câteva ore după anunțarea deciziei CCR, SRI anunță că și-a dat acordul pentru desecretizarea protocolului SRI – ICCJ.

Câteva concluzii imediate:

• toate cele 4 elemente par a-l avantaja pe Liviu Dragnea; (1 și 3 direct, 2 și 4 indirect):
• nici unul dintre cele 4 elemente nu pare a o avantaja pe Laura Kovesi;
• elementul 1 pare a pregăti producerea elementului 4, de mare risc pentru judecătorii CCR;
• elementul 4 pare a fi fost decis de Eduard Helvig cu acordul lui Klaus Iohannis. Un astfel de acord al președintelui, însă, pare a intra în contradicție majoră cu impresia generală că KI ar fi gata să o apere pe LK cu orice preț. Să nu fie chiar așa?
• Eduard Helvig pare a rămâne consecvent cu alte acțiuni anterioare ale sale în sensul încercării de a aduce SRI pe calea legalității și a menirii sale constituționale;
• dintre instituțiile decisive, CCR și Parlamentul e clar că nu o susțin pe LK iar SRI, ICCJ, Ambasadele par a se gândi în acest moment mai mult la imaginea lor viitoare decât la un partizanat necondiționat cu LK, cum a fost până acum;
• elementul 4, prin momentul în care el a fost produs, pare a fi fost menit să pună presiune pe LK să demisioneze;
• tăcerea lui Liviu Dragnea în legătură cu decizia CCR pare un semn de forță. Ca și cum ar vrea să transmită: las faptele și dușmanii să vorbească în locul meu. Și are dreptate: mai mult rău decât își fac singuri, prin aberațiile pe care le debitează, susținătorii fanatici ai sistemului paralel și ai LK, nu le-ar putea face nici un discurs, oricât de bun, al lui Liviu Dragnea;
• poziția ambasadelor (includ aici și UE și Israel), cel puțin până la momentul în care fac această analiză, pare a fi caracterizată de o moderație in declarații pe care n-aș pune-o încă pe seama unor repoziționări spectaculoase față de LK ci, mai degrabă, pe seama căutării unui consens reconciliator între ele ca mari puteri și nu între ele și România;
• ICCJ pare a juca un rol important în deznodământul care se apropie prin implicarea ei majoră în elementele 2 și 4. De ÎCCJ depinde, în viitorul imediat, sentința în procesul lui Dragnea dar și desecretizarea celui mai grav protocol (se zice) pe care SRI l-ar fi încheiat cu instituțiile sistemului judiciar.

În legătură cu sentința ce va fi pronunțată pe 8 iunie în procesul lui Liviu Dragnea, anticipez o achitare. Și nu neapărat ca o consecință a „realității”din dosar ci pentru că și judecătorii ÎCCJ sunt oameni. Au frici, au interese, au preferințe, înțeleg în ce țară trăiesc și, mai ales, constată prăbușirea iminentă a Laurei Kovesi și a sistemului pe care ea îl reprezintă. Ar trebui să fie nebuni, în cazul în care ceea ce li s-a pus în față este doar o făcătură de dosar, să meargă pe mâna statului paralel doar așa, pentru că există ceva împotriva lor în arhiva SIPA și pentru că niște agonici, în disperarea lor terminală, încearcă să-i folosească pentru a se răzbuna.

Concluzia analizei mele este că ceea ce se vede, dar mai ales ceea ce nu se vede, lucrează în acest moment, în România, pentru Liviu Dragnea. Unul dintre marii poli de putere ai lumii l-a adoptat, îl susține și îl va proteja.

Israel înseamnă SUA și reciproc.

Iar Liviu Dragnea este, în acest moment, cel mai mare prieten din România al Israelului. (Rizea I.).