Fiare vechi sau sfertadevarurile vandute de ministrul Justitiei: cine ce cumpara?

Deziluziile care au venit ieri dinspre Cotroceni, odata cu nominalizarea lui Gabriel Vlase la sefia SIE, au fost concurate de o alta veste, care nu a fost cea a arogantei ministrului Tudorel Toader de a afisa jumatatea convenabila de realitate drept adevar oficial, ci cea a felului in care francezii par a reduce romanii la vanzatori ambulanti de fiare vechi.

In Charlie Hebdo, un saptamanal de satira cu o politica editoriala clamata de stanga, a aparut, taman joi, cand in laboratorul PSD-ului Eugen Nicolicea era responsabil cu formula suspendarii presedintelui, in vreme ce senatorul Liviu Plesoianu grabea traducerea in engleza, ca poate ambasadele asa au alunecat, printre conjunctii prost traduse, asadar chiar in aceasta zi in care social-democratii voiau sa cucereasca si ultimele inaltimi, a aparut o caricatura care il portretizeaza pe roman in infatisarea unui vanzator de fier vechi.

„Fiaaare vechi”, aud francezii pe strazile abia mijind a dimineata ale Parisului, chiar si atunci cand cupa lor Roland Garros ar putea sa stea la fel de bine langa o bucata de calorifer.

Nicaieri in desenul celor de la Charlie Hebdo, despre care putem admite ca e lipsit de mare viziune artistica si poate chiar de talent (in felul in care povesteste Noica ca i-ar fi raspuns Goethe unui aspirant la poezie care il bombarda cu manuscrise: „Tinere, talent nu ai, dar poate ca esti geniu, iar eu la genii nu ma pricep”) nu e mentionata Simona Halep.

La Bucuresti insa asta s-a vazut, asta s-a citit, ca ultima proba a functiei de demascare a ipocriziilor si inertiilor sociale, pe care o caricatura si-o asuma, si am stabilit deja ca forma poate sa fie mai mult sau mai putin talentata. Acolo unde francezul a operat reductionist, romanul a facut cam la fel, doar ca el s-a considerat indreptatit sa o faca. Era, asadar, despre dreptatea pe care ar fi vrut sa i-o recunoasca si toti ceilalti, chiar si acolo unde vorba era despre cu totul altceva, nu despre pipa lui Matisse.

O spune cu un umor mai a l’aise Mihai Sora, in patru puncte:

In tot acest timp, la Bucuresti se mai scotea o pusca din cui, poate chiar doua, dar despre una avem date certe. Ministrul Justitiei, profesorul Tudorel Toader, a decretat propria-i fericire si, din titulatura unui oficial al OECD care, potrivit organigramei institutiei, se ocupa nitel de coruptia (mita) din tranzactiile internationale (OECD Working Group on Bribery in International Business Transactions), a decupat jumatate, cea convenabila lui si a scris mare: „Je suis OECD”.

Desi oficial apolitic si sentimental fidel lui Calin Popescu Tariceanu, Tudorel Toader a deprins ideologia social-democrata, a adevarului rasturnat. De la Iliescu incoace, minciuna nu mai valoreaza nici cat un kilogram de cartofi in calea inflatiei.

Sfertadevarul, insa, e cea mai buna strategie de a-i tine pe oameni in pestera, acolo unde umbrele stau pe sfori, chiar si in lipsa unui Hrebenciuc. Rezultatele se vad pana astazi, cand pupilul Gabriel Vlase ar putea fi imorala solutie a lui Klaus Iohannis.

Adevarul rasturnat insa nu este la indemna oricarui. Nu il poti cere de la tribuna inainte de a crea o realitate careia sa-i raspunda, pentru ca atunci ajungi la un montaj de nunta, semnat de un Norocel care in adolescenta si-a falsificat o legitimatie de presa, crezand ca acolo e puterea, in a obtine un loc mai in fata la cinema-ul de partid.

Intre caricatura celor de la Charlie Hebdo, care le vorbeste francezilor despre reductionismul pe care ei il accepta in lumea lor, categorisind-o, si caricatura pe care puterea politica ne-o propune pe post de acasa, e limpede, totusi, ca supararile mici nu ne scapa de necazurile mari. Si nu putem face cu tara pe care cei acum la putere ne-o pun in brate ceea ce face Gabriela Firea cu contul de Facebook, sa o stergem pe trei sferturi, din doua in doua zile.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.