Credința și știința: cum se impacă între ele? Este provocarea pe care jurnalistul Digi 24 Claudiu Pândaru i-a lansat-o medicului Cătălin Cârstoveanu, medicul copiilor de la Marie Curie, cel care a schimbat felul în care arată terapia intensivă pentru nou-născuți.
-Sunteți un om care crede în știință, așa sunt salvați copiii aceștia – carte, știință, medicină, dar v-am și auzit vorbind despre credință. Cum se împacă știința și credința?
-Lucrurile sunt foarte simple. Știința își are locul ei și credința își are locul ei. Primul lucru este că nu există nicio contradicție, din punctul meu de vedere. Când observi că lucrurile primordiale ale lumii își au originea în credință, în manualul care vorbește despre credință, atunci lucrurile devin extrem de importante. Apoi, când experimentezi lucrurile în viață, în primul rând ele devin ca o ancoră personală a vieții. Sunt părinți care vin și se și roagă.
-Și bănuiesc că vă și întreabă dacă e cazul să se roage…
-Se roagă, se botează… Părinții noștri, ai unor copii, atunci când pleacă în eternitate, pentru ei sunt momente scumpe acestea.
-N-ați avut niciodată un moment în care să vă întrebați: de ce copilul ăsta, care n-are nicio vină?
-Lucrurile astea ți le spui mai la început. Aceste întrebări vin în viața oricărui doctor. Unii cred că găsesc răspunsul, alții nu știu dacă l-au găsit. Eu personal l-am găsit și întotdeauna le spun și colegilor mei: noi nu suntem în postura de a judeca ceea ce se întâmplă în viețile noastre. În niciun caz. Am învățat că nimeni nu este păcătos, să se întâmple lucrurile astea, ci pur și simplu se întâmplă. Nu din cauza părinților sau a copiilor se întâmplă lucrul ăsta. Pentru mine este clar. Însă în fața durerii și suferinței, am înțeles că noi avem un rost, avem un job pe care suntem datori să-l respectăm, să-l prețuim, să aducem cât mai multă valoare actului medical.
-Am mai auzit, am citit și văzut în presă, nu doar în România, despre miracole.
-Trăim multe. Și știți când este miracolul? Când toți spunem: nu trăiește, nu trăiește și totuși, pleacă acasă. Avem cazuri la care spunem că nu are cum să trăiască, le spunem părinților: nu va trăi și totuși, pleacă acasă. Sunt lucrurile pe care… sigur că în spate este ceva ce se întâmplă, poți să pui degetul pe el acolo, dar nu le observăm sau nu ne așteptăm la lucrurile acestea. Și pentru multe se întâmplă fără să avem precedent, de aceea le și numim miracole. Dar în spate este întotdeauna ceva. Dumnezeu sigur că pune degetul într-un fel acolo, este dincolo de ceea ce putem noi să explicăm. Miracole se întâmplă când Dumnezeu îți spune: depune toate eforturile – și facem lucrul ăsta. Dacă nu ai echipa care să depună toate eforturile, sunt convins că nu se întâmplă miracole.
Etichete:
miracol
,
claudiu pandaru
,
catalin carstoveanu
,
terapie intensiva nou nascuri
