Fotbalul mare coboară duminica să îşi bucure fanii din liga mică. Îşi rostogoleşte mingea printre muşuroaie de cârtiţă, raţe şi gunoaie. Aduce împreună oameni, desface beri, leagă amiciţii, sparge seminţe. O lume aparte, cu sponsori rari şi vedete pastelate. Lumea lui Miere şi-a lui Prinţu, de la Gălbinaşi. Lumea lui Hagi din Spanţov şi-a lui Ibrahim de la Ulmeni. O lume unde strategia de joc se face pe capota maşinii. Lumea aceasta îi râde în nas sărăciei şi se încăpăţânează să ţină trează bucuria. Este lumea fotbalului judeţean. Povestim despre ea, acum, în campania „Raport de ţară” de la Digi24.
În lumea fotbalului cu miros de brazde, peste şase sute de echipe comunale îşi caută gloria în iarbă… Fiecare cu blazonul ei, cu palmaresul ei, cu vedetele ei, cu sponsorii ei. La sfârşit de săptămână, se primenesc toate. Şi ies la raport în faţa fanilor.
Strategie de joc, făcută pe capota mașinii
Pe la ora 11:00 a dimineţii, într-un week-end rece, fotbaliştii amatori din Gălbinaşi, județul Călărași, se gătesc de meci. Primăria le-a îngrădit un colţ de islaz şi… acolo joacă. N-au tabelă de marcaj, n-au tribune!
– Ne-a-nchis terenu’, ne-a zis că o să ne mai facă şi cabine de schimb, cabine de duş pentru arbitri, tot ce trebuie! Şi sper că o să intrăm şi în liga a patra! Şi dacă intrăm acolo, sper să ne susţină! spune Cristian „Miere” Dumitru, fotbalist amator.
Deocamdată, la „Gălbinaşi Arena” mişună fauna. La stânga-s băltoace şi raţe, la peluza sud… oi, la peluza nord… şobolani și gunoaie. Sponsor n-au. Pentru deplasări, echipament, arbitri şi medic… pun mână de la mână.
„Galbinași Arena”, județul Călărași. Fotbalul, una din puţinele bucurii ale lumii satelor. Infrastructura lasă însă de dorit
– Sponsorizăm echipa noi între noi. Băieţii care au bani mai mulţi, pun puţin mai mult.
– Cât aţi pus?
– În jur de 400 – 500 de persoană!
– Deci, până acum, de la începutul campionatului, cam 15 milioane! 1.500 de lei am dat, de căciulă.
La Gălbinaşi nici vestiar n-au. Se echipează unde pot. Strategia de joc se face… pe capotă.
Terenul de fotbal din Gălbinași, jud. Călărași
– Deci, linia de fund măi băieţi! Deci, tu, ăla a lu’ Gemenu, este…
– Dan!
– Dan a lu’ Iulian şi…
– Viorel a lu’ Man!
– Bun! Atunci joc eu la mijloc, cu Petre.
– Cine joacă stânga? Joci tu stânga?
– Nu mă! El e central! E dreapta Mamet şi stânga Alin. Bagă-l pe Alin!
– Şase, şapte, opt, nouă, zece! Sunt zece legitimaţii!
– Şi cu Alin, unşpe!
– Băi: Bodo e Prinţu! Băgaţi-l acolo! Unde este Prinţu?
Vitaminizare cu lămâie
Vedeta locală e… Miere! Dacă lipseşte, ochii stau pe… Prinţu! Ca peste tot, şi ei, şi restul joacă pentru distracţie. Când au chef de aroganţe, comandă-n sat… lămâie feliată! Asta le e doza de vitamine.
Vitaminizarea jucătorilor înainte de meci se face cu… felii de lămâie
– Le-aţi adus vitamine, doamnă?
– Da, da!
– Fă, dă şi mie!
– Îţi vine rău, mă, ţie!
– Vitamine?
– Da, da! Înainte de meci! Imunizăm băieţii!
– De ce mâncaţi lămâie, mă? De foame?
– Bă, dar aşa e vedetele! De ce dai la lume străină?
– Bă: mâncaţi de foame lămâi? Ai? Viorel! Vino încoa! Hai! Ce ai făcut? Platou de lămâi?
– Da, da! Vino încoa, Gogule!
– Pentru ce e asta? alergare dreaptă?
– Vreau să vă imunizez un pic! Hai Garcea!
Oaspeţii au venit cu microbuzul şcolar… guvernamental. Arbitrii şi observatorul… c-o maşină mică.
Prințul, Miere și Hagi, staruri pe tăpșan
Marian Culea – observator de joc, face prezentările:
– Domnii sunt de la Digi!
– Nu-i problemă! Să trăiţi!
– Cu tot respectul, numai bine!
– Facem un reportaj frumos!
– Pentru băieţii de la Gălbinaşi?
– Pentru toată lumea!
– Deci, ce rugăminte, atuncea! Auziţi, domnilor? Ce rugăminte am la dumneavoastră: aici n-o să stea nimeni!
– Nimeni!
– Laşi un băiat serios la poartă, acolo! Şi aduci şi mie pe urmă un om de ordine, să-mi semneze! Dacă zici că e…
– Da, şefu!
– Să facem frumos!
– Cum este fotbalul în liga judeţeană?
– Of! Are şi urcuşuri şi coborâşuri! E frumos, în general, știţi cum e! Şi dacă la primar nu-i place fotbalul…, spune râzând Marian Culea, observator.
Vulturii se gătesc de poză, cum au văzut pe Digi Sport. A ajuns şi asistenta medicală. Meciul cu Spanţov poate începe. Central e Duţă!
Echipa „Vulturii Gălbinași” pozează înainte de meciul cu cei din Spanțov
– Rugăminte: vă ocupaţi de obiect, da? Noi arbitrăm, dumneavoastră jucaţi!
Gazdele-s mai proaspete. „Miere driblează”, trage şi face 1 – 0.
Oaspeţii aruncă mingile spre Hagi. Nu-i poreclă. Aşa a vrut taică-său să-l treacă-n buletin. Are 18 ani şi… e vedetă-n Spanţov.
– Hai, hai! Ăla-i, Hagi! Măi, Hagi!? Hagi! Fă mă şi tu una!
– Nu poate, nu vezi? Gata, a făcut întindere! 18 ani…
– Bă, să stea în faţa ta, toţi! Ioane! Pune-i, bă, să stea în faţa ta, toţi!
Derbi la Spanțov cu vecinii din Ulmeni
La o săptămână după Lăsata Secului, fotbaliştii Spanţovului au derbi pe… „Bombonera” comunală. Pentru orgoliu şi-o tavă cu mici… luptă printre muşuroaie de cârtiţă cu vecinii de la Ulmeni.
– Domnilor, rugămintea mea: decât obiectul! Vă vedeţi de joc, vă respectaţi între voi. Cine-i mai bun să câştige! Noi vă dorim baftă! le spune arbitrul înainte de meci.
Rivalitatea-i veche, ca la Steaua – Dinamo. Galeria n-are coregrafie, n-are fumigene şi nici jandarmi pentru hârjoneală. Nimeni n-are YOU’LL NEVER WALK ALONE pe buze. Din când în când, un adolescent suflă într-o vuvuzea şi… cam asta-i partitura.
Tribuna – maidan capătă damf de bere populară. Vecini, prieteni şi rude ciocnesc pentru izbânda comunei şi sparg seminţe în… sincron. E ca-n Seinfeld: fiecare se ştie cu fiecare, fiecare glumeşte cu fiecare.
Galeria dă sfaturi și comentează:
– Ăla stă… Şi-a cumpărat tuşă. Numai în tuşa aia stă! Hai, dă-o! Ia-l în piept aici, Dane! Ia-l în piept! Ia-l în piept acolo, aşa! Bravo!
– Şi! Şi mă! Gol! Bine aşa! – Băăăi….
– Mă duc cu ei peste tot!
– Precum lupul singuratic!
– Nuuuu! Câine singuratic. Sunt un dinamovist…
– Câştigaţi astăzi?
– Astăzi 2-1!
În iarbă… e front. Se gândesc strategii. Antrenate de viceprimarul Toma, gazdele mizează pe gloriile satului:
– M-am gândit astăzi, cu Lipan, acolo, să începem cu cei mai bătrâni, ca să băgăm şi noi suflu tânăr, cum a făcut echipa gazdă de rândul trecut. Deci, dacă cineva a rămas rezervă, a rămas din ordin tactic, explică antrenorul.
– I-ai luat la pariuri pe ăştia? Băi! Ai pariat ceva pe ei? PSF X (Pauză sau final, egalitate n.r.), se comentează de pe margine.
Oaspeţii merg pe varianta… Halagian: focul la ei!
– Dă, bă, bine cu piciorul ăla, bă! Bagă şiretul ăla-n ea!
Prime de joc cu iz de mici și bere
În liga asta mică, banii sunt rari. Primele de joc există, dar au iz de… mangal şi dop ieftin de tablă.
Marin Ioniţă – antrenor Rapid Ulmeni: Prima, astăzi… N-avem primă astăzi! Primele… o bere. O bere şi acolea un mic. Un grătar acolea…
Meciul e supervizat. Federaţia l-a delegat observator pe… Petre. Are costum de om serios şi loc special… sub polata fără acoperiş, de lângă mal. E slăbuţ, dar n-are teamă de ultraşii comunali.
Petre Constantin – observator federal: Eu nu prea am avut probleme. Dar mai sunt. În părţile din seria cealaltă! Seria B. Care sunt cu alde Plătărăşti, erau cu Gălbinaşul, Budeştiul… Mai multe.
– Ce se întâmplă acolo?
– Ei, ce să se întâmple? Recalcitranţi oamenii! Dacă nu joacă echipa bine, dă pe arbitri, că arbitrii sunt de vină. Mai s-a întâmplat să mai ia şi o palmă…
– Numele matale?
– Domnul Petre Constantin!
Niki Gheorghescu este primar în Spanţov, județul Călăraşi. Primarul vede meciul printr-un gard… rupt. Sezonul ăsta dă la echipă… 15 mii de lei. Din buget. Fără el, groapa Spanţovului ar fi pustie şi bucuriile astea mărunte, de la ţară, ar fi inexistente.
– Dom’ primar, mulţumit de echipă?
– Nu!
– De ce?
– Nu joacă!
– Faceţi transferuri!
– E greu! E mai mult pentru spectacolul duminical. Dar nu putem să emitem pretenţii pentru că nu avem lot.
Antrenorul-viceprimar îi alungă pesimismul. La pauză, scoate gloriile locale, aruncă tinerii în iarba rară şi… îi iese. Echipa marchează de trei ori şi aduce fericirea pe Bombonera Spanţovului. Berea spumegă, seminţele de floare şi-au recăpătat gustul. Printre taburete şi biciclete rezemate de caldarâm, tribuna-maidan radiază.
Aşa-i în toate comunele cu fotbal. Indiferent de adversar, oamenii strigă, râd, oftează, se îmbrăţişează. E fenomenul care-i apropie. Fenomenul pe care-l vor, pe care-l visează de la un meci la altul.
– Hai cu golul, băăăă! Gooool. Eeeeee! Bravo, bă! Bine, mă!
Cu tribuna plină ochi de consăteni şi rude, atleţii din Dorobanţu ignoră fair-play-ul, marchează după o fază controversată şi… iscă scandal. Oaspeţii iau foc. Fac meleu în jurul arbitrilor. Urlă şi gesticulează.
– Hai bă că e gol! Lasă-l în pace, mă!
– Ieşiţi, mă, afară!
– Asta-i furăciune pe faţă, frăţiorul meu! Bă, 10 – 0 vă dau eu şi bateţi, măi. E furăciune pe faţă, frăţiorul meu! Uitaţi-vă: şi de la federaţie, de la Călăraşi! Nu aşa! Uitaţi ce arbitrii sunt! Filmează, filmează! Dom’ arbitru! O panaramă! O panaramă sunteţi!
În liga asta mică, orgoliul, grătarul şi berea răpun frecvent fair-play-ul.
– Vă aşteptăm la grătar! Dar nu filmaţi grătarul, că-i furat şi ăla! Băi nene, lasă-i bă să dea gol!
– Vrei să-i las să dea gol?
– Să fie 1 – 1.
– Îi las să dea gol, da? Voi hotărâţi!
– Băăăă! Ce este prosteala asta, mă? Băăăăă! Lăsaţi-i, mă, să joace fotbal! Ia uite prosteala dracu’. Să se dea la o parte să dea gol!?
În lumea asta pastelată, o singură regulă e validă: cei mai buni sunt ai noştri! Nu i-au lăsat să dea gol! Le-au mai dat unul şi-au modificat iar colile A 4 de pe tabelă.
– Ia! Hai, hai, hai! Bine băi! Gooooool! Bagă doiul!
– Unde-i doiul?
– Bagă aici la 2! (desenează un 2 pe-o coală A 4). Scrie şi treiul, că vine!
– Prea mult! Ce-i mult, strică!
– Doiul, da?
Când arbitrii fluieră finalul, fotbalul brazdelor îşi mai trece o bucată de fericire în palmares. Şi ţine trează povestea mingii şi-a fotbaliştilor de la sate… până-n week-end-ul viitor, la aceeaşi oră.
Reporter: Cătălin Firoiu
Operatori: Claudiu Ristea, Marian Tănase
Editor de montaj: Iulian Necula
Etichete:
viata la tara
,
raport de tara
,
fotbal la sat
,
fotbal judetean
,
judetul calarasi
