Din 1928, de când a fost descoperită de Alexander Fleming, penicilina a salvat milioane de vieți. Măcar o dată în viață fiecare dintre noi a luat acest medicament minune. Puțini știu însă că penicilina se produce în România din 1955, la doar câțiva ani de când a început producția de masă în lume. Cum a fost descoperit acest medicament minune și cum se face, explică reprezentanții Antibiotice Iași care o produc de peste 64 de ani.
Penicilina a fost descoperită pe 28 septembrie 1928 de bacteriologul Alexander Fleming, în laboratorul său din spitalul londonez Saint Mary’s. Acesta tocmai se întorsese din vacanță și a descoperit că în unul dintre recipientele unde studia o cultură de stafilococi a apărut un mucegai verde-albăstrui care a distrus microorganismele din jur. Și-a dat seama imediat de importanța descoperirii. Iniţial, a denumit această ciupercă „mould juice” (zeamă de mucegai), iar la 7 martie 1929 i-a dat numele de „penicilină”.
Totuși, a fost nevoie de mai bine de 12 ani pentru ca descoperirea lui Fleming să devină penicilina pe care o cunoaștem astăzi.
Fleming nu avea resursele necesare în laboratorul său din St. Mary și nici nu era specializat în chimie, pentru a duce mai departe descoperirea așa că a apelat la dr. Howard Florey, un expert de la Universitatea Oxford. Acesta avea relații și putea obține finanțări importante pentru a-și putea duce studiul la bun sfârșit. Unul dintre cei mai buni angajați ai lui Florey a fost Dr. Ernst Chain. Împreună, cei doi au produs o serie de culturi de mucegai din care au extras antibioticul minune.
În vara anului 1940, studiul acestora s-a concentrat pe 50 de șoareci care au fost infectați cu streptococi mortali. Jumătate dintre aceștia au murit de septicemie, în timp ce restul, care au fost injectați cu penicilină, au supraviețuit. Așa a început testarea pe oameni. Totuși, rămânea întrebarea cum se produce în masă acest antibiotic. Răspunsul a venit tot dintr-o întâmplare. Într-o zi, o asistentă din laborator a venit cu un pepene galben care era acoperit cu un soi de mucegai galben. Surpinzător, acesta s-a dovedit a fi Penicillium chrysogeum și putea produce de 200 de ori mai multă penicilină.
În 1944, primul flux de sinteza a penicilinei a fost dezvoltat in SUA, New York transformând pencilina într-un medicament salvator de vieți, disponibil pe scară largă. În 1945, ERNST CHAIN, SIR HOWARD FLOREY, SIR ALEXANDER FLEMING primesc Premiul Nobel – Fiziologie și Medicină pentru descoperirea penicilinei și efectul terapeutic al acesteia. În 1955 la Antibiotice Iasi se producea prima șarjă de penicilină din SE Europei. Cum a ajuns România să facă acest lucru?
„Undeva prin anii 1950 s-a discutat pentru prima dată de o fabrică de antibiotice undeva în Europa de Est, fiindcă nu discutam noi românii, discutau rușii, discuta RDG-ul, fiindcă blocul comunist trebuia să aibă și producție de penicilină. Americanii o aveau deja, au fost primii care au avut-o, care au produs la scară ușor industrializată, așa că în al doilea război mondial ei au fost favorizați de soartă. Stăpâneau infecțiile care apăreau din cauza rănilor și au putut câștiga războiul și fiindcă aveau antibiotic, penicilina. Din considerente geopolitice, liderii politici din anii ’50 au luat decizia ca viitoarea fabrică de substanţe active să fie ridicată în Nord-Estul ţării, la încrucişarea drumurilor dintre Est şi Vest, cât mai aproape de zona fostei Uniuni Sovietice. A contat și faptul că în oraș deja exista exista o universitate, cu multe specializări pe biologie, chimie, Institutul Politehnic, cu multe specializări propice pentru dezvoltarea unei asemenea platforme industriale”, a povestit pentru HotNews.ro, Ioan Nani, directorul general al Antibiotice Iaşi.
Inițial, cantitățile de penicilină produse erau infime. Astfel, în anul 1955, pe 11 decembrie, după 375 de ore de muncă, au fost obţinute doar 400 grame de Penicilină.
Fabrica a fost gândită inițial să producă penicilină, dar în câțiva ani și-a extins domeniul de activitate. Astfel, până în 1977 a ajuns să producă: eritromicină, oxitetraciclină, tetraciclină, etc. În anii ’80 Antibiotice exporta deja 50% din producția realizată. În comparație după modernizarea proceselor şi eficientizarea tehnologiei compania putea produce 1400 kg de peniciliă în 242 ore.
Antibiotice Iași produce și azi penicilină și derivați din aceasta, în bună parte produse injectabile. Aproape tot fluxul este mecanizat, iar oamenii care lucrează acolo poartă costume speciale pentru menținerea mediului steril.
”Zona aseptică este miezul secției de producere a antibioticelor, unde sunt echipamentele principale de producție, unde este expus produsul steril, pulberea de penicilină fiind divizată în flacoane. Personalul de acolo este calificat pentru tehnici aseptice, nicio parte a corpului nu comunică cu mediul exterior, toate procesele de spălare, sterilizare a flacoanelor, procesul de umplere aseptică sunt validate. Personalul din zonă este calificat pentru procesare aseptică. El trebuie să parcurgă o instruire teoretică, o instruire practică, apoi este monitorizat din punct de vedere microbiologic, a deprins niște tehnici speciale de manipulare a componentelor sterilizate. El este învățat cum să se deplaseze, cum să pășească printr-un spațiu aseptic, fiindcă toate astea pot avea impact asupra produsului steril”, a explicat unul dintre biologii de la Antibiotice Iași.
HotNews.ro va face într-o serie de reportaje o radiografie a industriei românești și va încerca să vadă ce a mai rămas din vechile fabrici. În total vor fi analizate șase ramuri ale industriei.
Vezi aici materialele publicate până acum:
