La o săptămână de la 26 mai şi de la condamnarea lui Liviu Dragnea, regimul întemeiat de acesta este conservat în liniile sale fundamentale de succesorii acestuia. Ca într-o caricatură fanariotă a destalinizării, urmaşii tiranului îşi proclamă opoziţia faţa de dictator, în vreme ce se grăbesc să ocupe poziţiile strategice abandonate. În cele din urmă, fesenismul îşi reconfirmă extraordinara abilitate de regenerare. De câte ori este confruntat cu o opoziţie divizată şi ezitantă, aşa cum este cazul şi acum, fesenismul redescoperă reţeta prin care ţine în captivitate o naţiune întreagă.
Viorica Dăncilă este imaginea acestei continuităţi a regimului Dragnea. Dincolo de declaraţiile de înfierare, dincolo de delimitările neconvingătoare, rolul fostului instrument al lui Liviu Dragnea este de a fi noul instrument al elitei cleptocrate ce controlează PSD. Trecerea de la stăpânirea lui Liviu Dragnea la hegemonia lui Marian Oprişan este cât se poate de naturală: cei doi au în comun nu doar rapacitatea, ci şi viziunea despre rolul pe care partidul- stat trebuie să îl joace în România. Viorica Dăncilă este ideală pentru a fi puntea ce asigură supravieţuirea practicii de parazitare a statului. Lipsa de anvergură intelectuală şi docilitatea îi asigură un remarcabil viitor fesenist.
Cât despre demagogica clamare a lepădării de trecutul regimului Dragnea, zilele din urmă au dovedit limitele acestui angajament. Prin adoptarea OUG în materia desemnării preşedinţilor de consilii judeţene în mod direct, cabinetul Dăncilă salvează un monopol local ce părea ameninţat. Reacţia la valul seismic de pe 26 mai este cât se poate de clară. Marian Oprişan şi cei asemenea lui primesc actul normativ care le permite să încerce să îşi salveze satrapiile. Despotismul local, temelie a regimului Dragnea, supravieţuieşte şi după evacuarea din scenă a lui Liviu Dragnea.
Şi dacă acest OUG este o sfidare la adresa guvernării locale transparente, întărind falanga de cleptocraţi judeţeni, votul din Senat ce blochează urmărirea penală a lui Călin Popescu –Tăriceanu reconfirmă centralitatea privilegiului în gândirea pesedistă. Egalitatea în faţa legii se opreşte la porţile parlamentului, acolo unde aleşii naţiunii devin judecători, în dispreţul constituţiei, al magistraţilor şi al cetăţenilor. Cei care promiteau renunţarea la ingerinţe în materia justiţiei îşi reafirmă intenţia de a controla şi de a apăra inegalitatea juridică. Fesenismul de acum nu este cu nimic diferit de cel din epoca regimului Dragnea.
Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro
