Teoretic și legal, mai ales într-un stat de drept așa cum se pretinde a fi România în conformitate cu art. 1, 11, 20 și 148 Constituție, liderii sindicali sunt protejați de abuzurile angajatorului. În acest sens, legiuitorul a și instituit câteva texte de Lege pe care le voi reda în rândurile de mai-jos.
Însă, România nu este stat de drept și asta se vede încă din formulările introduse în toate statutele profesionale: „comportamentul/manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu;”… Ce înseamnă asta: că dacă oricărei persoane nu îi plac ochii tăi, îți fabrică un dosar și te ejectează… să nu mai vorbim de nulitățile societății care au ajuns în funcții cheie atât în Parlament cât și în instituțiile statului (presa ne-a „săturat” de atâția „magnifici”).
Acest tipar este utilizat cu succes în M.A.I. tocmai pentru că „voința/dorința șefului trebuie să fie Lege pentru mine!” Nici CEDO care a statuat în jurisprudența-i constantă: necesitatea protejării datelor cu caracter personal (atât la locul de muncă cât și în viața privată), a conversațiilor, poștei, a libertății de exprimare, a vieții private și, mai ales, a liderilor sindicali care ar trebui să fie precum presa: „dulăi de pază”, nu te salvează… Și, ca să vă demonstrez, aveți mai jos câteva „opinii juridice” ale unor procurori și judecători care „au urinat cu boltă” pe „sindicalism” și , implicit, pe mine… de ce? pentru că nu îl puteau „încătușa pe unul ca Botoș – mușamalizator al dosarului loviturii de stat din decembrie 1989 (zice presa) și a vreo două dosare de la DNA; Tobă Petre – o nulitate a Poliției și MAI-ului (nu a făcut nimic cât timp a fost „big boss), Despescu Bogdan-mânuța cea dreaptă a lui Tobă (doar la „uns” Toba in functie) respectiv șoferul lui Tobă și actual adjunct al lui Despescu (voicu marius) ș.a nulități, micimani, șobolani penali de birou încărcați cu grade și funcții de poliție furate prin norme secrete (HG 0292/2011)…
Pentru acești indivizi nu există Lege! Singura Lege e cea a lor… doar „au magistrații la degetul mic”. Ca drept dovadă, dosarul meu de destituire a fost mătrășit de TMB-SCAF și CAB-SCAF tocmai în speranța că, astfel, nu îi voi mai împiedica în vreun fel pe „infractorii cu epoleți” care conduc și acum MAI-ul și Poliția să fure în continuare banul public, să își aducă lichelele din familie și din lumea interlopă în birourile instituției ca și „angajați onești” etc.
Nu vă încredeți că „justiția e independentă” căci… față de cine e justiția independentă, căci nicăieri nu i se proclamă independența față de ceva/cineva? Să fie independentă de Lege? față de justițiabil? Tot ce e posibil căci „opiniile magistratului” nu pot fi contestate decât la o altă instanță… iar magistratul e și el om… care merge la vânătoare și „fetițe” cu „nași, nepoți, fini” etc. care, culmea, mai au și funcții prin M.A.I. și nu numai.
Ca si dovada, cititi decizia CCR nr.814/2015 unde, curtea a statuat ca revine instantelor ordinare sa constate imixtiunea angajatorului in activitatea liderului de sindicat. Chiar daca e dat afara liderul de sindicat pe motiv ca: nu mai sunt bani, reorganizare, „abateri deosebit de grave”, nu sunt necesare masuri de protectie suplimentare…zice ccr-ul. Ca cica, altfel, si-ar lua-o sindicalistii „in cap”. E mai bine sa il dai afara si sa se chinuie 4-5 ani prin judecati (si nici asa sa nu-si afle dreptatea) decat sa „ti un disident” care te obliga, pe tine ca angajator, sa iti faci treaba.
NU VĂ DAȚI EROI CĂCI NU AVEȚI CU CINE! SUSPENDAȚI-VĂ, ALTFEL CA MINE VEȚI PĂȚI ȘI VEȚI AVEA TOATE ȘANSELE SĂ MURIȚI CU LEGEA ÎN MÂNĂ!
Singurii care veți pierde veți fi voi dacă nu vă protejați și nu vă lăsați protejați de sindicat, precizeaza Presedintele SPR DIAMANTUL!
P.S. Prezenta se doreste a fi un semnal de alarma, nu o vaicareala. Un semnal cum ca: daca nu esti un lider sindical corupt/coruptibil de angajator (asa cum se intampla cu „reprezentativii” din MAI) atunci esti exclus si stigmatizat in cel mai pur stil comunist/hitlerist. (Paul D.).
Art. 217, 218 și 220 Codul Muncii:
Articolul 217
Exerciţiul dreptului sindical al salariaţilor este recunoscut la nivelul tuturor angajatorilor, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor garantate prin Constituţie şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod şi ale legilor speciale.
Articolul 218
(1) Este interzisă orice intervenţie a autorităţilor publice de natură a limita drepturile sindicale sau a împiedica exercitarea lor legală.
(2) Este interzis, de asemenea, orice act de ingerinţă al patronilor sau al organizaţiilor patronale, fie direct, fie prin reprezentanţii sau membrii lor, în constituirea organizaţiilor sindicale sau în exercitarea drepturilor lor.
Articolul 219
La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de muncă, în condiţiile legii.
Articolul 220
(1) Reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor li se asigură protecţia legii contra oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor lor.
(2) Pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate.
(3) Alte măsuri de protecţie a celor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor sunt prevăzute în legi speciale şi în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Art. 7, art.217 lit. a) și 218 din Legea dialogului social nr.62/2011:
Articolul 7
(1) Organizaţiile sindicale au dreptul de a-şi elabora reglementări proprii, de a-şi alege liber reprezentanţii, de a-şi organiza gestiunea şi activitatea şi de a-şi formula programe proprii de acţiune, cu respectarea legii.
(2) Este interzisă orice intervenţie din partea autorităţilor publice, a angajatorilor şi a organizaţiilor acestora de natură să limiteze ori să împiedice exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1).
Articolul 217
(1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează astfel:
a) încălcarea prevederilor prevăzute la art. 7 alin. (2), cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei;
Articolul 218
(2) Condiţionarea sau constrângerea, în orice mod, având ca scop limitarea exercitării atribuţiilor funcţiei membrilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepţia infracţiunii prevăzute la alin. (1).













