O parte dintre țările mai mici ale Uniunii Europene încearcă să rezolve de ani buni crizele de medicamente esențiale și să facă problema cunoscută la nivel european, dar cu efecte reduse. Pe măsură ce țările mai bogate ale Uniunii Europene sunt lovite de propriile crize, răspunsul a venit însă rapid.
Franța a adoptat o abordare dură, dezvăluindu-și planurile de stocare a medicamentelor esențiale și de a crește amenzile pentru companiile de medicamente. Olanda și Portugalia au anunțat și ele măsuri de stocare, iar Austria și Marea Britanie intenționează să limiteze comerțul transfrontalier.
În plus, viitoarea Comisie Europeană a promis să caute soluții la această problemă la nivel european.
Vlad Mixich, expert în politici de sănătate și coordonatorul Observatorului Român de Sănătate, a declarat, pentru Politico.eu, că este mulțumit că subiectul crizelor de medicamente primește în sfârșit atenție și la nivel european. El admite însă că se simte și „puțin frustrat”: „Noi vorbim despre aceste crize de mulți ani. Dar până în acest an, nu a existat un interes real pentru aceste probleme.”
Vlad Mixich a explicat că, în cazul României, unele cauze ale crizelor sunt declanșate de specificul pieței. Dar, în viitoarele discuții la nivelul UE, toate cauzele de bază ale crizelor de medicamente ar trebui să fie abordate, nu doar cele „predominante în marile state membre ale UE”, atrage atenția expertul român. „Țările din Europa de Est nu trebuie ignorate”, subliniază Vlad Mixich.
România a fost lovită frecvent, în ultimii ani, de crize ale unor medicamente esențiale. Citostaticele, medicamente esențiale pentru bolnavii de cancer, lipsesc frecvent din țara noastră, iar în urmă cu doi ani, România a fost lovită de o criză de imunoglobuline, medicamente care îi țin în viața pe pacienții cu boli rare.
Fostul ministru al Sănătății, Sorina Pintea, anunța, în luna septembrie, că intenționează să suspende temporar, pentru 6 luni – exportul paralel de citostatice și imunosupresoare vitale pentru pacienții bolnavi de cancer sau care au suferit un transplant și care sunt insuficiente pe piața din România. În total, 125 de citostatice și 47 de imunosupresoare urmau să nu mai poată fi distribuite în afara României pentru o perioadă de 6 luni. Măsura, contestată la acel moment de o serie de experți, inclusiv de Vlad Mixich, pe motiv că nu ar fi rezolvat problema crizelor de medicamente, a rămas în aer după adoptarea moțiunii de cenzură și plecarea fostului Guvern.
