Există dovezi conform cărora președintele american a comis un abuz de putere prin utilizarea forței SUA pentru a exercita presiuni asupra Ucrainei pentru a investiga un rival politic. Numai cei care nu au urmărit procedura nu au văzut, cei cărora li s-a spălat creierul sau cei care au un fanatism exacerbat de trumpism. Dar mulți consideră sincer că pedeapsa este exagerată într-un moment în care economia prezintă cifre excelente şi cu mai puţin de un an înainte de alegeri.
Unii chiar au sugerat ca președintele să fie criticat, în loc să fie destituit. Alții susțin ca alegătorii să decidă la urne. Există, însă, o mare diferență în cele două cazuri. Clinton a mințit pentru a se apăra de o problemă privată. Gravă, dar nu implica securitatea națională și interesele geopolitice americane, spre deosebire de atitudinea lui Trump. Prin urmare, pedeapsa cu destituirea are mai mult sens în 2019 decât în 1998.
Într-un interviu acordat lui Wolf Blitzer în 2008, Trump a elogiat-o pe Nancy Pelosi, dar a declarat că democrata ar fi trebuit să ducă mai departe procedura de impeachment a lui George W. Bush pentru că a dat informații false care au condus SUA în războiul din Irak. Sunt de acord cu gazda de atunci a emisiunii „Ucenicul”, dar îmi amintesc că nu a fost niciodată clar dacă fostul președinte ştia că Saddam Hussein nu deţinea arme de distrugere în masă.
Poate că s-a bazat, doar, pe informaţiile eronate ale serviciilor de spionaj și a fost convins de către membrii mai războinici ai administrației sale. Cazul lui Trump este mai grav. Dacă democrații l-ar fi ignorat, președintele ar fi continuat, cel mai probabil, acest comportament neconstituțional. Poate chiar să continue, dar fiind mai atent să nu fii prins. Greu de știut. Cert este că nu puteau ignora acest abuz de putere prin „calcule politice” de care președintele să fi putut beneficia electoral, precum și să fie achitat în Senat.
Impeachment-ul a fost atitudinea corectă.
