Financial Times: Noul lider al Forţelor Quds din Iran a promis să alunge SUA din Orientul Mijlociu, în timp ce Teheranul își intensifică amenințările ca urmare a asasinării lui Qassem Soleimani ● Les Echos: Șeful Societe Generale se vede unul dintre actorii viitoarei consolidări a sectorului bancar în Europa. Numărul de ținte potențiale este totuși limitat, iar obstacolele rămân semnificative. ● Der Spiegel: Guvernarea lui Borisov nu are nicio legătură cu statul de drept ● Știri pe scurt.
Financial Times: Succesorul lui Qassem Soleimani promite să alunge SUA din Orientul Mijlociu
Noul lider al Forţelor Quds din Iran a promis să alunge SUA din Orientul Mijlociu, în timp ce Teheranul își intensifică amenințările ca urmare a asasinării lui Qassem Soleimani.
Luni prețul petrolului a depășit 70 de dolari pe baril pentru prima dată după mai bine de trei luni, ca urmare a avertizăriilor venite de la Washington cu privire la creșterea riscurilor la adresa instalațiilor de petrol și gaze din Orientul Mijlociu în urma morții lui Soleimani.
Generalul de brigadă Esmail Ghaani a declarat luni, la televiziunea de stat, că Iranul se va răzbuna prin „alungarea SUA din regiune” și „continuarea activității martirului Soleimani”. Întrebat dacă va exista o răzbunare a morții generalului iranian, Ghaani a spus că „Dumnezeu este cel care îl va răzbuna pe Soleimani și că „treaba va fi făcută” pentru a-l răzbuna pe Soleimani.
Soleimani,cel care a condus forța Quds a Gărzii Revoluționare Iraniene, a fost ucis vineri într-o serie de atacuri aeriene americane din apropierea aeroportului Bagdad.
Președintele american Donald Trump, care a aprobat uciderea lui Soleimani, a menținut presiunea asupra Iranului, amenințând că va ataca alte peste 50 de ținte, inclusiv site-uri culturale, în cazul în care Teheranul va riposta. Se estimează că SUA au peste 50.000 de militari în Orientul Mijlociu, împrăștiați în bazele din toată regiunea.
Luni, în Iran, mulțimi mari de oameni s-au adunat în centrul Teheranului pentru a treia zi de doliu public în memoria comandantului ucis. Ayatollahul Ali Khamenei plângea stând peste peste sicriul comandantului militar, o manifestare rară de durere publică a liderului suprem.
Mass-media de stat a declarat că câteva milioane de oameni au participat la ceremonie, aceasta urmând a se termina odată cu înmormântarea generalului în orașul său natal Kerman, marți. „Comandantul nostru ne-a apărat atâția ani”, spune Shirin, un profesor de 42 de ani. „Nu am plâns pentru moartea tatălui meu cât am plâns pentru generalul Soleimani.”
Prețul țițeiului Brent, referința internațională pentru petrol, a crescut până la 70,74 dolari, apoi a revenit la circa 69,50 dolari pe baril. Petrolul s-a tranzacționat ultima dată la peste 70 de dolari pe baril în septembrie, după loviturile care au dus la scăderea la jumătate a producției de petrol din Arabia Saudită.
Domnul Trump a declarat că SUA ar impune sancțiuni Irakului, dacă Bagdadul ar vota scoaterea trupelor americane din țară. „Dacă ne solicită să plecăm, le vom aplica sancțiuni așa cum nu am mai văzut niciodată”, a declarat dl Trump duminică. „Voi face în așa fel încât sancțiunile iraniene să pară ceva blând față de ce vor avea ei parte.”
Domnul Trump a adăugat că trupele americane nu vor pleca decât dacă Irakul va rambursa miliardele de dolari investiți de americani în construcția unei baze aeriene.
Domnul Trump a reiterat faptul că Soleimani plănuia un atac iminent asupra țintelor americane. „Am luat măsuri aseară pentru a opri un război. Nu am luat măsuri pentru a începe un război ”, a spus domnul Trump.
Teheranul a declarat duminică că nu va mai respecta niciun angajament cu privire la acordul nuclear din 2015 semnat cu puterile mondiale, crescând astfel îngrijorările că țara nu va mai putea fi restricționată în a-și dezvolta tehnologia nucleară.
Regimul islamic și-a mărit constant activitatea nucleară de când domnul Trump a retras SUA din acord în 2018 și a înăsprit sancțiunile impuse Teheranului. Și-a mărit stocurile de uraniu îmbogățit și a intensificat cercetarea și dezvoltarea nucleară.
„Ieșirea Iranului din acord poate duce la o criză nucleară”, a declarat Suzanne Maloney, fostă consilieră a departamentului de stat american pentru Iran, care lucrează acum la Brookings. â
Les Echos: Societe Generale reînvie speculațiile privind consolidarea bancară în Europa
Șeful băncii franceze, Frédéric Oudéa, a declarat pentru Financial Times că se vede unul dintre actorii viitoarei consolidări a sectorului bancar în Europa. Numărul de ținte potențiale este totuși limitat, iar obstacolele rămân semnificative.
Societe Generale își formulează dorințele pentru 2020. Și, dacă e să-l credem pe numărul 1 al băncii, anul ar putea fi decisiv în ceea ce privește consolidarea bancară în Europa. Multe instituții financiare își doresc asta, chiar dacă n-o afirmă direct, în public.
Într-un interviu acordat „Financial Times”, Frédéric Oudéa nu-și ascunde ambițiile. „Suntem într-un moment crucial în Europa și vreau să profităm de oportunitățile care pot apărea. „
„Dacă consolidarea se va materializa- și ea ar fi consecința logică în cazul finalizării unei uniuni bancare- vor exista foarte puține combinații posibile”, avertizează el. Nu trebuie să ne așteptăm la o avalanșă de oferte”.
Semnalul este clar. În timp ce banca sa a fost deseori desemnată ca o potențială țintă, șefii ei afirmă contrariul: grupul francez ar putea fi unul din jucătorii importanți în consolidarea bancară viitoare.
Nu există un profil cert al cumpărătorului
„Cea mai bună apărare este atacul”, comentează un bun cunoscător al sectorului, care vede în această ieșire publică a liderilor Societății Generale o dorință de a nu fi catalogat ca țintă.
Din perspectiva pieței, profilul Societe Generale nu este tocmai cel al unui candidat la achiziții. Pe piața bursieră, banca valorează doar 40% din valoarea activelor sale, cu o capitalizare de 26 de miliarde de euro, cu 40% sub nivelul ei de acum trei ani.
Instituția a dat recent asigurări cu privire la soliditatea sa financiară, având indicatorii peste media cerută de reglementatori, dar activitatea ei rămâne fragilă, mai ales în domeniul investment bankingului, segment aflat în plină restructurare.
Un context favorabil
Contextul economic e favorabil consolidării bancare europene. „Cu niveluri record ale pieței, încetinirea creșterii globale, scăderea veniturilor și costuri de finanțare excepțional de scăzute, nu este deloc riscant să vorbești despre un val al concentrărilor”, au scris analiștii UBS în decembrie.
Dar, pentru Société Générale, țintele nu sunt bătute în cuie. Șefii ei nu doresc să depășească o mărime a bilanțului de 2.500 miliarde de dolari, adică cu aproximativ 1.000 de miliarde mai mult decât are acum grupul bancar. Bănci precum UniCredit și Commerzbank ar îndeplini condițiile pe hârtie.
Bariere de reglementare
Cu toate acestea, obstacolele în materie de reglementare rămân semnificative, în timp ce uniunea bancară este încă departe de a fi finalizată în Europa. „Bilanțurile mari ale băncilor sunt penalizate prin reglementări. Pe măsură ce creștem, cerințele de capital cresc și ele. Deci, așa cum stau lucrurile acum, crearea de valoare printr-o achiziție este imposibilă ”, explică un senior bancher francez.
Frédéric Oudéa vrea să creadă că există totși speranțe în această direcție, în timp ce liderii politici și autoritățile de reglementare ar dori un sector bancar european puternic care să contracareze mai bine ambițiile băncilor americane de pe Bătrânul Continent.
„Va dura mult timp. Și deocamdată sinergiile băncilor străine, chiar și în Europa, nu sunt atât de evidente „, avertizează Jon Peace, analist la Credit Suisse.
„În actualul mediu economic, cu o rată scăzută a dobânzii, principala temă de discuție pentru bpnci este îmbunătățirea rentabilității, în special prin reducerea costurilor. Cel mai bun mod de a face acest lucru este să cumperi un concurent național ”, spune Jérôme Legras, director de cercetare la Axiom AI. Suficient pentru a reînvia speculațiile privind o fuziune ipotetică între BNP Paribas și Société Générale …
Der Spiegel: Guvernarea lui Borisov nu are nicio legătură cu statul de drept
Rămâne o enigmă modul în care Comisia Europeană a ajuns la o evaluare pozitivă privind Bulgaria în raportul legat de Mecanismul de Cooperare și Verificare și a promis pentru prima dată eventuala încetare a acestuia pentru Bulgaria. În orice caz, realitatea din Bulgaria este foarte diferită, iar stilul de conducere al premierului Borisov nu are nicio legătură cu statul de drept.
Asta scrie revista germană Der Spiegel în articolul „La capătul UE”, citați fiind de ziarul Dnevnik, germanii de la Spiegel explicând faptul că Bruxelles-ul intenționează să elimine unul dintre ultimele instrumente ale UE pentru a face reforme în țară. În octombrie, președintele de atunci al CE, Jean-Claude Juncker, a declarat că echipa sa va lua în considerare suspendarea monitorizării. Dar decizia a fost lăsată în mâna Comisiei conduse de Ursula von der Layen și deja de aproape trei luni aceasta nu a fost luată.
Comisia Europeană este singura care decide cum să se procedeze, dar ia în considerare avizul Parlamentului European și al Consiliului UE. Deputații au fost de acord să suspende monitorizarea, dar cu condiția ca aceasta să fie înlocuită imediat de un nou și cuprinzător mecanism european de supremaţie a legii, la care Von der Leyen încă lucrează. Conform surselor ziarului Kapital, cel puțin 7-8 țări – și cel mai probabil Germania, Franța și Olanda sunt printre ele – s-au opus suspendării monitorizării Bulgariei și continuării acesteia doar în România, deja de 12 ani, de când cele două țări sunt membre UE.
Cele două feţe ale lui Boiko
„Primul ministru Boiko Borisov e cel mai puternic om din Bulgaria de mai bine de 10 ani. La prima vedere, este moderat conservator și pro-european în politica externă. Bulgarul evită o confruntare cu Bruxelles şi atacuri verbale împotriva UE, cum face Viktor Orban. Dar în interiorul ţării, Boiko Borisov – fost polițist, luptător de karate și bodyguard – conduce cu o mână fermă”, scrie autorul Keno Verseck.
„Se prezintă ca un șef bun și prietenos și vorbește adesea ca un om din popor. Este important pentru el să nu pară un autocrat. Dar sistemul său nu are aproape nicio legătură cu adevăratul stat de drept”, adaugă jurnalistul care scrie exclusiv despre politică și economie în țările est-europene.
„Legea este ceea ce Borisov spune sau dispune, de multe ori numai prin telefon sau SMS.”
Ţaţarov este un apropiat a lui Peevski
Bulgaria se află de mulţi ani pe ultimele locuri în Europa la capitolul corupție și libertatea presei și nu fără motiv, scrie Der Spiegel. Publicația prezintă cititorilor săi detalii despre așa-numitul scandal „Apartamentgate”, demisiile și concluzia rapidă – în doar câteva săptămâni – a comisiei speciale a lui Plamen Gheorghiev că nu au existat nereguli.
„La începutul lunii decembrie, Sotir Ţaţarov a devenit – după 7 ani în funcția de procuror general – președinte al Comisiei Anticorupție. Dar mandatul său este marcat de mai multe scandaluri și niciun caz major de corupție în Bulgaria nu a fost finalizat de instituția sa într-un mod legal şi satisfăcător. Printre acestea, de exemplu, se află falimentul Băncii Comerciale Coporative (BCC) pe fundalul unui război între oligarhii bulgari”.
Jurnalistul amintește că prăbușirea BCC a fost cea mai gravă criză bancară din țară de la mijlocul anilor 1990, costând contribuabilii aproape 2 miliarde de euro. „Ţaţarov are o relație strânsă cu unul dintre principalii participanți la falimentul BCC – Delian Peevski, care nu este doar unul dintre cei mai influenți antreprenori din mass-media, ci și un politician extrem de controversat”.
Când vorbeşte despre cazul jurnalistei de la postul public de radio de la Sofia (BNR), Silvia Velikova, care a criticat numirea lui Ivan Geshev în funcția de procuror-general, articolul afirmă că „el este, printre altele, direct responsabil pentru clarificarea întârziată a circumstanțelor care privesc falimentul BCC”.
Oligarhii şi-au împărţit piața media
„Cazurile de corupție a politicienilor și oamenilor de afaceri apropiați guvernului sunt extrem de rare. Nu există aproape nicio presă independentă în țară, iar jurnaliștii își riscă munca dacă exprimă nemulțumiri”, susţine autorul.
Politicieni bulgari corupţi, oamenii de afaceri și oficiali ai administrației bulgare nu au prea multe motive de îngrijorare, deoarece piața mass-media este aproape complet divizată între oligarhii care controlează partidele politice sau cei apropiați acestora, se mai arată în articol.
Achiziția celui mai mare grup media „New Broadcasting Group” de către frații Domuscievi – „doi dintre cei mai bogați bulgari, apropiați de Borisov și partidul său GERB” este prezentată ca exemplu. Tranzacţia este controversată, întrucât Comisia pentru Protecţia Concurenţei l-a refuzat anterior pe reprezentantului ceh Peter Kellner să cumpere afacerea, mai arată Der Spiegel. (RADOR)
Știri pe scurt
- Presa internațională continuă să urmărească cu îngrijorare noua criză din Orientul Mijlociu provocată de asasinarea generalului iranian Qassem Soleimani, cât și cea mai acută manifestare actuală a crizei climatice, incendiile catastrofale de vegetație din Australia. EUobserver publică o analiză detaliată a situației din Orientul Mijlociu, remarcând că „Soleimani devenise un soi de Che Guevara iranian”, iar „asasinarea unui personaj mitic nu poate trece fără consecințe”. Principalele consecințe ar fi că nici un american, militar sau civil, nu mai este în siguranță în Orientul Mijlociu; represaliile iraniene ar putea provoca o creștere gravă a prețurilor petrolului; acordul nuclear cu Iranul este acum complet distrus; regimul iranian va deveni mai puternic. Portalul european consideră că „imperiul lui Soleimani” era de fapt în curs de fărâmițare: influența Iranului în Irak, Siria și Liban se bazează pe exploatarea conflictelor interconfesionale. Or în Liban și Irak sunniți, șiiți și creștini ieșeau de câteva luni în stradă protestând „contra acestui model confesional de gândire și împotriva influenței Iranului”. Și în Iran au loc proteste majore de câteva săptămâni. „Și tocmai când Iranul se afla în această situație precară, Trump i-a oferit regimului un frumos cadou de Anul Nou” – șansa de a uni țara din nou printr-un discurs belicos. „Cel mai mare perdant al acțiunii americane ar putea fi democrația și toți cetățenii din Iran, Irak și Liban care își riscă viața pentru mai multă libertate și democrație, care vor fi acum înfierați drept trădători și colaboraționiști ai SUA”, conchide EUobserver. Ca pentru a-i da dreptate, un editorialist al ziarului turcesc Hurriet scrie că: „Atât timp cât musulmanii nu-şi adună minţile şi urcă pe corabia Occidentului, sar unii la beregata altora şi în cele din urmă îşi pierd viaţa din cauza bombelor inamice. Pentru că religia lor strigă această realitate simplă: «Cel ce ajută tirania, de tiranie va muri»”. Săptămânalul parizian Courrier International relatează că parlamentul irakian întrunit duminică în sesiune extraordinară a transmis mesajul „USA go home” printr-o rezoluție care cere guvernului „să pună capăt prezenței trupelor străine în Irak și să se asigure că acestea nu vor folosi solul, spaţiul aerian şi apele teritoriale irakiene, indiferent de motiv”; în prezent sunt în Irak aproape 5.200 de soldați americani. Publicația franceză citează și un expert irakian intervievat de Al Jazeera, conform căruia apelul premierului irakian de a expulza trupele americane anticipa o reacție puternică a publicului irakian și a grupurilor pro-iraniene: „Abdel Mahdi nu a avut de ales decât să ia o poziție fermă împotriva prezenței trupelor americane în Irak.” Site-ul francez Totodată, informează France 24, Josep Borrell, șeful diplomației europene, l-a invitat la Bruxelles pe ministrul iranian al afacerilor externe în încercarea de a salva totuși acordul nuclear, pe care l-a calificat drept „crucial pentru securitatea mondială”. Cele mai concrete detalii cu privire la iminenta ripostă a Iranului le-a oferit un consilier militar al ayatolahului Ali Khamenei, Hossein Dehgan, într-un interviu acordat postului american CNN: „Cu siguranţă că riposta va fi de ordin militar şi va viza baze militare. Putem spune că America, dl Trump, a declanşat un atac direct asupra noastră – aşa că şi noi vom lansa un atac direct împotriva Americii.” El a precizat că Iranul nu dorește război, ci doar răzbunare, propunând și o cale de a-l evita: „Singurul lucru prin care s-ar evita războiul ar fi ca americanii să primească o lovitură la fel de grea ca lovitura primită de noi. După aceea, ei n-ar mai trebui să reia ciclul”.
- Lovitura americană din Irak afectează indirect și viața politică europeană. Cotidianul francez Le Figaro scrie că Emmanuel Macron, Angela Merkel şi Boris Johnson s-au exprimat luni într-un comunicat comun, făcând apel la o „detensionare necesară” şi cerând părţilor să acţioneze cu „reţinere şi responsabilitate”: „Facem apel în special la Iran să se abţină de la orice acţiune violentă sau de proliferare.” Pe de altă parte, ministrul german de externe Heiko Maas a apreciat că nici ameninţările preşedintelui Trump de a sancţiona Irakul „nu sunt de prea mare ajutor”. „Nu cred că putem convinge Irakul cu ameninţări, ci mai degrabă cu argumente”, a declarat el, citat de Le Figaro. Ziarul portughez Jornal Económico, relatând că NATO a convocat luni o întrunire de urgență a celor 29 de membri, apreciază că „SUA și Europa nu sunt la unison”, iar „reuniunea NATO ar urma să fie oricum, numai pașnică nu”, întrucât, „deocamdată, ceea ce pare dificil este ca NATO – sau mai degrabă partea americană și partea europeană – să se înțeleagă în privinţa răspunsului la adresa crizei create de Casa Albă”. În ce privește Rusia, agenția de presă Ria Novosti informează că „ministrul rus al apărării Serghei Şoigu a avut o convorbire telefonică cu şeful Statului Major General al armatei Iranului, în cursul căreia au fost discutaţi paşii privind împiedicarea escaladării situaţiilor din Siria şi Orientul Mijlociu, ca urmare a uciderii generalului iranian”. Cotidianul The Guardian îl critică aspru în editorialul său pe premierul britanic Boris Johnson, „tocmai întors din Caraibe, unde s-a bronzat pe iahturile unor amici milionari în vreme ce Orientul Mijlociu e în flăcări”, deoarece „aliatul-cheie [SUA] al Regatului Unit e acuzat de crime de război pe sol străin”, iar opinia europeană s-a cristalizat rapid în jurul ideii de reținere din partea ambelor tabere, însă „răspunsul britanic a fost să sfideze acest sfat și să susțină o Americă beligerantă”. Guardian consideră că președintele Trump a reușit prin lovitura sa letală să abată atenția presei de la procedura pentru destituirea lui, el fiind ghidat nu de interesul național, ci de „avantajul politic personal într-un an electoral”, că își „mobilizează baza electorală evanghelică prezentând rivalitatea sa cu Iranul drept o ciocnire a civilizațiilor” și că e „detestabil că el crede că un răspuns militar legitim este să comită crime de război nimicind monumentele istorice ale Iranului”.
- Tot Guardian scrie despre ajutorul oferit Australiei de vecinii ei, Noua Zeelandă, Vanuatu şi Papua Noua Guinee, în lupta cu incendiile de vegetație. Militari neozeelandezi au plecat spre Australia, alăturându-se celor 157 de pompieri neozeelandezi aflaţi deja acolo, unii încă din septembrie. „Australia ne-a fost alături pe tot parcursul unor evenimente îngrozitoare din 2019 şi noi suntem aici pentru a face acelaşi lucru”, a declarat premierul neozeelandez Jacinda Ardern. Papua Noua Guinee a anunțat că 1.000 de soldaţi şi pompieri sunt în aşteptarea ordinului de plecare, gata să fie trimişi la solicitarea Australiei, iar Vanuatu a promis un ajutor de 250.000 de dolari australieni pentru serviciul rural de pompieri, relatează publicația britanică. La Libre Belgique scrie cu îngrijorare că „ce e mai rău abia ar putea să urmeze, după un weekend catastrofal în cursul căruia întinderi vaste împădurite au fost înlocuite de peisaje de cenuşă”. Împotriva incendiilor guvernul a mobilizat 3.000 de rezerviști, iar pompierii sunt ajutați de colegi din SUA și Canada. Aproape 5 milioane de hectare (50.000 kilometri pătrați) au fost distruse în statul New South Wales, ceea ce ridică la aproape 8 milioane numărul hectarelor distruse în toată ţara, adică o suprafaţă echivalentă cu a insulei Irlanda. Iar punctul culminant al sezonului incendiilor nici măcar nu a trecut. Publicația belgiană mai arată că „resentimentul unei părţi a populaţiei a crescut împotriva premierului conservator Scott Morrison, foarte criticat pentru faptul că a privilegiat foarte profitabilul sector al cărbunelui mai curând decât lupta împotriva încălzirii climei, al cărei rol este arătat cu degetul în criza de mediu actuală”. Premierul australian a promis însă acum că va cheltui 1,4 miliarde de dolari în decurs de doi ani pentru a ajuta ţara să îşi revină din criza incendiilor, informează BBC. Conform acestuia, deși a plouat abundent pe coasta estică a Australiei, temperaturile vor crește în continuare până joi. De asemenea, autorităţile se tem că incendiile din Victoria și New South Wales s-ar putea uni, creând o „mega vâlvătaie”.(RADOR)
