Thailanda are 70 de milioane de locuitori, iar suprafața trece de jumătate de milion de locuitori, fiind dublă față de România. PIB-ul pe locuitor este de 7.700 dolari, cu câteva mii mai mic decât la noi. Thailanda este una dintre țările cu cel mai mare grad al inegalității, fiindcă 1% din populație deține 67% din bogăția țării.
Foto Wikimedia Commons
Țara este de aproape șase ani sub regim militar, iar democrația nu a fost reinstaurată, deși în 2019 au fost alegeri. asta fiindcă premierul care a organizat lovitura de stat din 2014 a fost numit din nou în funcție, după un vot favorabil în parlament. O bună parte dintre observatorii independenți spun că puterea este în mâinile unei oligarhii formate din capii armatei, palatul regal și câțiva afaceriști super-bogați.
Thailanda are o rețea feroviară dezvoltată, iar cea mai populară rută este între Bangkok și orașul turistic Chiang Mai, 751 km, 11-13 ore. O altă rută populară este către Laos, 621 km către orașul de graniță Nong Kai, 11 ore (există și tren direct către capitala laoțiană Vientiane.
Cea mai lungă rută nord-sud este de la Bangkok la Sungai Kolok, la granița cu Malaezia, 1.159 km, 20-22 de ore. Sunt și porțiuni cu viteză de peste 120 km/h, iar pe linia Beijing – Chiang Mai pe 90 km viteza medie a celor mai rapide trenuri Intercity este de 80 km/h, celelalte având medii și de sub 60 km/h.
Thailanda a avut în 1893 prima cale ferată, 21 km dintre capitală și Samut Prakan, construiți în doi ani pe vremea când Thailanda se numea Siam.
Thailanda are căi ferate cu ecartament îngust, de doar un metru, iar China are ecartament de 1,44 metri, astfel că o conectare cu China ar fi complicată. Prin Thailanda trece unul dintre cele mai luxoase trenuri din Asia, The Eastern Oriental Express, care săptămânal străbate cei 2.160 km dintre Bangkok și Singapore. Belmond, aceeași companie ce operează și Orient Express, se ocupă și de acest tren.
De precizat că există și trenuri clasice care străbat distanța, dar nu tren direct, însă dacă un bilet la trenul de lux costă peste 2.000 de dolari, la cele convenționale drumul Bangkok – Singapore costă și sub 100 de dolari.
O altă cale ferată legendară este așa-numita Cale a morții – The Death Railway din care sunt utilizați 193 km, între Bangkok și Nam Tok (4 ore și jumătate). Traseul face parte din calea ferată construită în 1942 de prizonieri de război aduși de japonezi, cale ferată rămasă celebră datorită filmului Podul peste râul Kwai. Multe dintre vagoanele și locomotivele thailandeze au zeci de ani vechime, iar o ”gură de aer” a venit în 2016 când au fost aduse vagoane chinezești.
Acum, Thailanda este teoretic gata de cea mai mare schimbare din rețeaua sa feroviară
De ani de zile se discută și sunt certuri pe un proiect de linie de mare viteză care să lege trei aeroporturi: două din capitală și cel din stațiunea turistică Pattaya. Ar fi 220 km de cale ferată, trenuri ce pot ajunge la 250 km/h și costuri totale de cel puțin 7,4 miliarde dolari.
Planul este ca linia să înceapă la aeroportul Don Mueang, să ajungă la gara Makkasan din centrul capitalei și apoi să ajungă la Pattaya, oraș turistic situat la 140 km de capitală, în Golful Thailandei. Punctul final este aeroportul U-Tapao care va fi legat direct prin linii de mare viteză de ambele aeroporturi ale capitalei: Suvarnabhumi și Don Mueang. U-Tapao International Airport are și o zonă militară, fiind folosit de marina militară regală (Royal Thai Navy).
Autoritățile au în gând prin acest proiect să mute 10% dintre zborurile de pe aeroportul internațional din Bangkok pe U-Tapao, aeroport care ar urma să fie modernizat, logica fiind să fie pe viitorul diminuată aglomerația de pe celelalte două aeroporturi la care linia va ajunge. Propunerea este ca biletul să coste 11 dolari de la Bangkok la U-Tapao.
Promisiunea este că drumul cu trenul de mare viteză va dura 45 de minute între Bangkok și Pattaya. Acum, autobuzele fac și 3 ore, iar taxi-urile, două ore.
Foto seat61.com
Aeroportul Don Mueang este la 22 km de gara Hualamphong din capitală, iar trenurile fac între 44 și 57 de minute, mult dacă ținem cont că sunt trenurile de lung parcurs către Chiang Mai. Tot pe această linie se găsește, la 71 km de capitală, și Ayutthaya, oraș celebru pentru templele sale. Aeroportul Suvarnabhumi are legătură directă cu rețeaua de metrou din capitală (22 de minute cu trenul).
Ca și în cazul altor proiecte feroviare costisitoare, și în Thailanda criticii au spus că planul a fost prea puțin supus dezbaterii publice, dar nemulțumirea a venit mai ales de la faptul că a fost declarat câștigător un consorțiu ce este condus de cea mai bogată familie a țării (Chearavanont). Junta aflată la conducerea țării din 2014 are un plan de revigorare a zonei Bangkok – Pattaya, plan de infrastructură în valoare de 45 miliarde dolari. Criticii spun că există mult prea puțină transparență despre modul în care se vor face cheltuielile și adaugă că cei aflați la conducere nici nu prea țin cont de opozanți și fac cum vor, chiar dacă se poate dovedi ulterior că nu a fost o idee bună.
După multe discuții și amânări, în octombrie 2019 a fost semnat contractul pentru calea ferată ”a celor trei aeroporturi”, părțile fiind conglomeratul condus de CP Group și State Railway of Thailand (SRT). Opozanții s-au întrebat, pe drept cuvânt, dacă nu sunt prea mari costurile și dacă, în loc să construiești 220 km de cale ferată modernă, nu ar merita să investești pentru a crește vitezele pe 1.500 – 2.000 km de linii existente.
Criticii mai spun că nu era nevoie de linii de așa mare viteză, dată fiind distanța relativ scurtă între localitățile ce vor fi legate și faptul că vor fi 9 opriri, ci ar fi fost suficientă o linie dublă electrificată cu viteze de maxim 130 km/h, costurile în acel caz putând fi de câteva ori mai mici. În plus, vor trebui demolate 3.000 de case care sunt pe traseul liniei.
Thailanda are în construcție și o linie de 250 km între Capitală și al doilea oraș al țării, Nakhon Ratchasima, 250 km ce ar trebui dați în folosință în 2023 sau 2024, firmele chineze obținând aproape toate contractele. Planurile pe termen lung sunt de a extinde linia în nord spre Nong Khai, la granița cu Laos și la 600 km de Capitală.
Și aici obiecțiile țin de costurile mari, de peste 5,5 miliarde dolari în primă fază și de întrebarea care se pune mereu: vor folosi oamenii în număr mare un tren rapid chiar și dacă biletele sunt de 3-4 ori mai scumpe decât la microbuzele lente și aglomerate?
Criticii spun că guvernul Thailandez dă mult prea mult dovadă de lipsă de transparență și nici nu poate ceda presiunilor Chinei care vrea să obțină cât mai multe contracte în țările din regiune.
Autoritățile spun că noile linii vor ajuta enorm economia și vor crea și locuri de muncă.
Surse: CNN, International Railway Gazette, Japan Times, The Bangkok Post, AFP, seat61.com
Grupul Grampet nu a avut influență asupra conținutului acestui material sau în alegerea subiectului
