Italia s-a închis. A treia economie a Uniunii Europene, a închis întâi nordul productiv apoi totul. Stoparea ”cu orice preț” a epidemiei are un preț foarte concret. Probabil uman, sau medical toate masurile sunt justificate, dar, efectele economice sunt inevitabile.
Italia era în prag de recesiune, cu datorii externe enorme, înainte de carantină. Acum cu turismul și transporturile stopate, cu industria și serviciile perturbate, recesiunea pare să fie inevitabilă.
Italia este un partener strategic pentru Germania, Franța, și restul UE și o sursă de transferuri de Euro pentru România care are, din câte știu, peste un milion de expați la lucru. Problemele Italiei vor genera inevitabil șocuri în întreaga Europă, sta în timp ce coronavirusul pune pe butuci turismul internațional, transporturile de persoane, perturbă fluxuri industriale.
Cu un decalaj în timp de câteva săptămâni Franța și Germania intră în sezonul COVID-19 și ele. Beneficiind de experiența Chinei, și mai aproape a Italiei, probabil vor fi ceva mai bine pregătite, dar psihoza consumatorilor este inevitabilă, și economia este inevitabil afectată.
Brexitul, fără a fi dezastrul care putea să fie, totuși introduce incertitudini majore și perturbă apele Europei.
Diferendele privind petrolul dintre Rusia și Arabia Saudită a creat deja un șoc pe piața financiară. Deși bursele își revin să nu uităm că au fost deja două șocuri care au generat fluctuații istorice în timp foarte scurt. Spuneam cândva că nu ajunge un șoc ca să se declanșeze criza, ei bine acum avem o furtună perfectă.
Pe bursele internaționale e haos și măcel. Combinația COVID-19+petrol+scăderea eficienței stimulilor este letală. Companiile aeriene, transportatorii, firmele de turism sunt devastate. La actualul preț al petrolului companiile care extrag petrol prin fracturare hidraulică sunt falimentare, și întreaga industrie este puternic finanțată prin credite. Pericolul unui domino care să aducă în faliment investitorii pe piețele financiare este cât se poate de real.
Șocuri interne
România este într-o criză politică inoportună. Criza este un moment nepotrivit pentru calcule electorale. Acum este nevoie de un guvern capabil să emită ordonanțe de urgență în problemele legate de stoparea contagiunii. Culmea, probabil singura perioadă în care realmente se justifică aceste mizerii legislative este acum, și exact acum nu se pot adopta. România este rigidă juridic în momentul în care este nevoie de flexibilitate. Un guvern demis nu poate adopta stimulente fiscale, nu poate fi credibil în declarații și angajamente. Retorica electorală este complet inoportună și va fi sancționată foarte dur de electoratul oricum extrem de puțin satisfăcut de performanțele clasei politice. Cu burta plină, cu buzunarele pline, e ușor de filosofat despre principii
Măsurile extraordinare de carantină lovesc firme de transport, firme din domeniul turismului, evenimente, și alte servicii. Pentru că serviciile sunt prin natura lor nestocabile, venitul pierdut nu se poate recupera în viitor. În al doilea cerc al șocului sunt instituțiile financiare. Probabil majoritatea mijloacelor de transport, și spațiile HORECA sunt finanțate prin credite. Venitul pierdut poate genera blocaje financiare, insolvențe. Furnizorii de bunuri și servicii pentru sectoarele direct implicate (service și reparații, asigurări, servicii de intermediere, publicitate, etc) la rândul lor vor fi lovite, șocul fiind direct proporțional cu expunerea pe transporturi și turism. Un prim nivel de șoc este neîncasarea unor creanțe, dar mai grav, apare problema fluxurilor de venituri pierdute. Pe al treilea cerc concentric sunt angajații firmelor afectate care riscă să își piardă sursele de venit, devenind șomeri.
România este dependentă financiar de fluxurile de valută de la muncitorii din străinătate. Italia este o sursă majoră de astfel de venituri. Blocarea acestor fluxuri datorită problemelor din Italia, și, posibil din restul țărilor europene pe măsură ce măsurile de carantină se vor generaliza, pot însemna miliarde de euro pierdute. Dar, Franța, Germania, Spania, țări cu mulți muncitori din România intră în alertă de contagiune, cu carantina aferentă.
La un nivel micro, deja consumatorii au schimbări de comportamente impuse de carantină dar și de psihoza aferentă. Afacerile se ofilesc, de la mici magazine care nu mai au clienți, la coafuri și agenții de turism. Frica influențează deja milioane de decizii individuale care înseamnă milioane de tranzacții care nu se mai efectuează. Asistăm la o implozie în multe domenii. Pe termen foarte scurt, poate o lună, firmele mai fragile, 3-4 luni firmele mai solide fiecare se descurcă, dar pe termene mai lungi, oamenii o să iasă din izolare direct în șomaj.
Sezonul comercial de paști este probabil pierdut, va fi încă carantină, 1 Mai și sezonul de vară în turism este probabil pierdut.
La ce să ne așteptăm? Ce e de făcut?
Primul pas este rezolvarea contagiunii COVID-19. Asta va dura probabil până în mai, poate chiar iunie. Pentru economie, laissez faire, nu funcționează în acest timp. Ratele la credite curg, chiriile curg, salariile curg, și riscă ca până în mai să avem zeci de mii de insolvențe dacă nu se iau măsuri urgente.
Companiile din HORECA vor fi devastate financiar. Mă îndoiesc că turismul extern va fi o afacere din nou anul acesta, și pe incoming și pe outgoing. Transporturile de persoane intern vor avea inițial probleme, dar se pot reface când lucrurile revine la normal.
Vor crește prețurile la absolut tot, din două motive, primul motiv este dificultatea aprovizionării cu granițele impermeabile, al doilea motiv este pentru că singura posibilitate de a susține fluxurile economice funcționale este pomparea de bani cu nemiluita. Va fi inflație la nivel european, nu văd cum s-ar putea altfel continua activitatea.
Citeste intreg articolul sic oomenteaza pe contributors.ro
