Plec de acasă spre mall-ul din oraș. Pe stradă sunt, totuși, câteva mașini, dar traficul e destul de degajat. Mă face să mă bucur că oamenii au fost receptivi și au ascultat îndemnul autorităților de a sta acasă, cel puțin pentru o vreme.
E sâmbătă, zi de weekend, dar la mall e aproape gol. Zona cu restaurante, care în weekend era plină de oameni, acum abia mai servește câțiva clienți. La mese, trei tineri care tocmai au terminat de mâncat se dezinfectează din nou cu gel dintr-o sticluță.
Mă uit la fețele angajaților de la restaurante și nu par prea încurajatoare. Li se poate citi pe față dezamăgirea. Clienții sunt din ce în ce mai puțini și probabil se tem pentru locul lor de muncă.
Prin mall bate vântul
—
Oriunde mă uit prin complexul comercial peisajul e același. Aproape fiecare grup pe care îl aud vorbind, discută despre coronavirus.
„Coronavirusul ăsta e o prostie. Nu mai crede nimic din ce zic ăștia la televizor”, spune un bărbat care împinge un cărucior către femeia care îl însoțea, probabil soția.
De altfel, replici de genul ăsta am tot auzit în ultimele zile mai peste tot.
În hipermarket însă situația arată parcă total diferit față de replicile cu „să nu ne facem grijă”. Mall-ul e aproape gol, dar în alimentară e plin de clienți. Mulți dintre ei au coșurile pline.
În fiecare coș aproape că vezi aceleași produse: apă, ulei, paste, mălai, făină,orez, hârtie igienică, dezinfectanți și produse de curățat. Repeat. Și tot așa.
Nu dau pe afară din coș, dar cu siguranță sunt mai multe decât și-ar cumpăra oricine într-o sâmbăta normală la shopping.
Gol la raftul cu dezinfectant și alcool sanitar
—
Mă uit la coșuri și mă întreb: Ce ai putea face cu atâta mălai? De ce s-ar termina atâta hârtie igienică? Pentru ce un bax întreg de ulei? Lumea cumpără și nu vorbește prea mult.
La rafturi, sunt simțitor mai mulți angajați ca de obicei. Unii verifică ce lipsește, alții aranjează produse sau dau indicații subalternilor despre ce ar trebui să facă.
O întreb pe o doamnă are aranja hârtie igienică: „Ce se cumpără, doamnă, acum? „Totul se cumpără„, îmi răspunde. „Pe lângă dezinfectați și hârtie igienică, se cumpără foarte mult detergent”, spune femeia.
Mă mut spre cealaltă intrare din hipermarket. Acolo, este un întreg raion dedicat „curățeniei de primăvară”. Ceea ce mă surprinde este un afiș mare pe care se poate citi: „Cantitatea maximă pentru unele produse (cele semnalizate cu roșu), este de un bax”.
Cumpărături în cantități limitate
—-
Rafturile sunt pline. Sigurul raft unde nu mai sunt produse, este cel de dezinfectant. Nu se mai găsește niciunde.
Plec din mall și mă îndrept spre centrul orașului. Urc în autobuz.
Partea dinspre șofer este închisă, „sigilată” cu bandă de avertizare și un mesaj tipărit pe o foaie A4: „Măsuri preventive. Ușă blocată.”
Cu toate acestea, în autobuze nu există dezinfectant, cum am văzut în alte orașe.
Măsuri anti-coronavirus în autobuz
—
Aud întâmplător o conversație între doi tineri. „Am cumpărat doar tâmpenii de la supermarket”, spune un băiat. „Și ai mai găsit ceva?”, îl întreabă fata care-l însoțea. El îi răspunde că oamenii au luat tot și nu a mai găsit prea multă carne. La coborâre, el glumește: „N-am atins absolut nimic în autobuz dar totuși trebuie să ne dăm cu dezinfectant.” Până ca drumurile noastre să se despartă, niciunul dintre ei n-a scos vreo sticluță cu dezinfectant.
În drum spre centru, mă abat și la un magazin mai mic. Acolo, raionul cu carne este gol. Merg mai departe și observ că și uleiul, orezul și mălaiul s-au cumpărat în cantități mari. La fel și hârtia igienică. Singura secțiune de raion goală: raftul cu dezinfectant.
Străzile care duc spre piața centrală sunt goale. Câțiva turiști își fac poze și admiră peisajul. Destul de curajos să pleci în vacanță în astfel de condiții.
Unii s-au încumetat totuși să stea la terasă
—
În mijlocul pieței lumea se relaxează, stau la terasă. Pe pietonala principală, la mesele scoase afară, lumea discută în jurul subiectului la zi: coronavirusul. Unii cred că totul este o conspirație, alții realizează gravitatea situației și se tem, având în vedere că au ieșit din casă. Pe majoritatea locațiilor stau lipite reguli pentru prevenirea contactului direct.
Înaintez pe pietonală și văd din ce în ce mai puțini oameni. În parcările pline, acum doar câteva săptămâni, mai este parcată câte o mașină răzleață. Asta mă uimește cel mai tare. Parcările de lângă centrul orașului eram mereu pline, mai ales în weekend.
Puțini oameni pe strada pietonală din centru
—
Iau din nou autobuzul, văd din nou aceiași interdicție să ne apropiem de ușa din față de la șofer. Ascult iar alte conversații pe aceeași temă și mă uit atent cum unii călătorii își pun colțul bluzei la gură și se uită parcă îngrijorați, unii la ceilalți.
Cobor din autobuz și mă îndrept spre casă. Trec printre străduțe pe care le-am bătut atâția ani la rând. Pare că e la fel ca în restul orașului – gol. În urmă cu 24 de ore abia ce apăreau primele cazuri oficiale de infectați cu coronavirus în Brașov. Azi a mai venit o confirmare. De luni va fi declarată stare de urgență în toată țara. Oare anul ăsta se mai ține Cerbul de Aur?
Parcare aproape goală în apropiere de centru
