Nu vom putea creste deficitele bugetare oricat de mult, pentru ca vom sfarsi prin a deveni total nefrecventabili de catre investitori. Banca Nationala nu va putea vinde la nesfarsit valuta pentru a proteja leul, pentru ca rezervele ei valutare se vor epuiza. Si nu ar trebui!
Suntem intr-un moment in care pana si in cazul SUA, unde tendintele sugereaza o datorie raportata la PIB mai mare decat cea de dupa cel de-al doilea razboi mondial, apar intrebari despre cine va mai cumpara datoria americana, in conditiile in care achizitiile investitorilor straini erau deja in scadere de mai multa vreme. Iar Rusia si China nu sunt straine de aceasta.
Inca visam ca putem sta linistiti acasa oricat de mult, pana cand virusul va disparea. Problema este ca nu stim cand va disparea si nu stim daca va disparea. Iar economiile tarilor afectate nu vor rezista pana atunci pe modelul de „functionare” de acum. Pe masura insa ce timpul trece, disfunctionalitatile vor incepe sa aduca consecinte: somaj, saracie, falimente personale, revolte si haos. Stirile anunta ca in sudul Italiei, in disperare de cauza, oamenii se organizeaza in grupuri pentru a jefui magazine, in timp ce Mafia incearca sa preia controlul in aceste regiuni.
Majoritatea tarilor afectate nu sunt inca acolo, pentru ca ele sunt suficient de bogate pentru a-si permite luxul de a mentine o perioada de timp anomalia economica actuala. Dar cat timp va avea India sau tarile africane pentru a impiedica un haos generalizat? Si, in ultima instanta, clepsidra se va scurge chiar si pentru tarile dezvoltate, apropiindu-le de momentul colapsului.
Si nu am nicun dubiu ca in locul unui colaps economic care sa ne intoarca inapoi cu 50 sau 100 de ani, va fi preferata, cu orice pret, repornirea economiei, repornirea societatii. Asta va presupune invatarea convietuirii cu virusurile, prezente si viitoare, printr-o schimbare probabil fundamentala a societatiii umane in ce priveste comportamentul sau social, modul de lucru, modul de protectie sanitara si asa mai departe. Dar, fara doar si poate, economia va trebui repornita, iar resursele trebuie economisite pentru acel moment.
Nu discut daca epidemia a fost sau nu supramediatizata sau amplificata in mod artificial. Pana la urma, spitalele coplesite sunt o realitate pe care nu o poate contesta nimeni. In egala masura si deciziile de viata si moarte pe care doctorii au fost, sau sunt obligati sa le ia. Dar perspectivele destramarii societatii umane vor deveni in scurt timp atat de prezente si atat de amenintatoare, incat niciun lider nu le va putea ignora.
Si analiza cost-beneficiu pe care o va face va arata ca intarzierea repornirii economiei si a societatii ar putea duce la efecte recuperabile in decenii si la o distrugere ampla de avutie. Asa ceva nu va fi acceptat si vedem deja semne in acest sens: din Germania, Austria, Italia, SUA, ca sa mentionez doar cateva exemple.
Azi persista o iluzie: statul trebuie sa sprijine prezervarea cat mai multor afaceri. Ar fi o prostie. Multe afaceri nu vor mai avea niciun viitor, iar o alocare nediferentiata a banilor va duce la risipirea lor. Vom fi martorii unui episod important de „distrugere creativa”, prin care multe afaceri vor disparea si foarte multe altele vor aparea. Statul va trebui sa sprijine acest proces creativ prin sprijinirea antreprenorilor cu idei si viziune.
Statul va trebui sa isi aleaga razboaiele pe masura puterilor. Va trebui sa prioritizeze proiectele, favorizand finantarea celor cu impact imediat si aplecandu-se apoi asupra celor cu efect pe termen mediu. Statul va trebui sa colecteze taxe si impozite, fara de care este doar o „mana moarta”.
Iar romanii, indiferent ca sunt angajati sau angajatori, vor trebui sa inteleaga ca cea mai mare slabiciune a Romaniei este bugetul sau minuscul raportat la valoarea economiei si la bugetele tarilor europene. Iar aceasta slabiciune ne limiteaza in mod clar optiunile pe care le avem la una singura: intoarcerea la munca si la viata in maximum doua luni. Si ne obliga la crearea contextului epidemiologic si sanitar care sa o permita.
N.Red: Radu Craciun are o experienta de peste 20 de ani in domeniul pietelor financiare. Este Presedinte si Director general al BCR Pensii, dupa doi ani in care a ocupat functia de Economist-sef al Bancii Comerciale Romane. In mai 2018 a fost ales Presedinte al Asociatiei pentru Pensiile Administrate Privat (APAPR). Incepand cu octombrie 2016 este Vicepresedinte al Asociatiei Administratorilor Independenti, fiind si unul dintre membrii sai fondatori. Anterior, cei 10 ani lucrati in ABN AMRO Securities si ABN AMRO Bank in functii de coordonare a departamentelor de analiza, au fost urmati de 6 ani in care am administrat activele fondurilor de pensii Eureko in calitate de Director de investitii si Director adjunct. Radu Craciun are prezente frecvente in zona academica, din mai 2017 fiind si Lector Asociat la Institutul de Administrare a Afacerilor ASEBUSS pentru programele de MBA si EMBA.
