Financial report Narcotraficanții înregistrează mari pierderi de pe urma Covid-19. Amânarea la plată a taxelor și impozitelor: 5 lecții ale unei măsuri ieșite din comun. Agricultura italiană are nevoie de 250.000 de muncitori sezonieri – Finante & Banci

Financial Times: Narcotraficanții înregistrează mari pierderi de pe urma Covid-19 ● Planurile UE de finanțare a redresării după coronavirus ascund capcane politice. ● Les Echos: Amânarea la plată a taxelor și impozitelor: cele 5 lecții ale unei măsuri ieșite din comun. ● La Repubbilca: Pe câmpurile agricole italiene lipsesc 250.000 de muncitori sezonieri din cauza restricțiilor pentru pandemia de coronavirus.

Financial Times: Narcotraficanții înregistrează mari pierderi de pe urma Covid-19

Crima organizată înregistrează pierderi mari de pe urma perturbării lanțurilor de aprovizionare și a blocării canalelor de vânzare. Pandemia a blocat economia globală și, la fel ca toată lumea, bandele criminale suferă și ele pierderi uriașe. Pentru guverne, aceasta reprezintă o oportunitate rară de a prelua controlul asupra zonelor controlate de crima organizată.

În Mexic, se pare că producția de fentanil și metamfetamină s-a prăbușit, după ce importurile de compuși chimici din China folosiți în procesul de fabricație s-au reus consistent. Față de ianuarie, prețul cu ridicata al metamfetaminei a crescut de peste două ori. Cum aproximativ 90% din totalul metamfetaminei consumate în SUA provine din Mexic, e foarte probabil ca prețurile să se fi dublat și în SUA. Între timp, narcoșii columbieni se luptă să expedieze cocaina în Europa din cauza blocării călătoriilor aeriene transatlantice.

Există deja semnale ale unei crize: prețul de vânzare cu amănuntul pe piața londoneză a unui gram a crescut cu 10% de la sfârșitul lunii martie. Chiar și atunci când medicamentele ajung pe piețele de consum, canalele tradiționale de distribuție, cum ar fi barurile și cluburile sunt închise. În Chicago, arestările pentru trafic de droguri, un indicator al activității traficanților au scăzut cu 42% în ultima lună.

Covid-19 nu va falimenta bandele de narcos din America Latină, cei mai mari jucători din comerțul global. La urma urmei, se consideră că veniturile lor din exporturi sunt de până la 20 miliarde de dolari. Dar, aceștia trec prin cea mai mare criză financiară cu care s-au confruntat vreodată.

Diversificarea pare a fi singura soluție. În Columbia și Venezuela, traficanții de droguri s-au repoziționat și au ajuns jucători importanți în alte activități ilegale.

În Mexic, furtul de combustibil și traficul de persoane reprezintă, de asemenea, surse semnificative de venit. În Brazilia, bandele, cum ar fi Primeiro Comando da Capital, gestionează un portofoliu divers de afaceri ilegale,printre care și prostituția. Totuși, și aceste ”linii de business” au acum probleme. Granițele închise și călătoriile restricționate îngreunează traficul de persoane. Furtul de combustibil mexican, care aduce 3 miliarde de dolari pe an, nu mai este un mare producător de venituri atunci când cererea de benzină s-a prăbușit. În ceea ce privește taxele de protecție cerute firmelor, pe cine să mai ameninți dacă firmele sunt închise? Răpirea, de obicei o sursă de venit nesigură, este aproape imposibilă atunci când majoritatea potențialelor victime stau acasă în carantină.

Chiar și criminalitatea stradală suferă. În unele provincii argentiniene, jafurile au scăzut cu până la 90%. Trecerea la traficul de medicamente și de consumabile medicale, așa cum par a face unele bande europene și asiatice, este o alternativă atractivă. Dar punerea la punct a logisticii necesare pe fondul concurenței ridicate pentru astfel de mărfuri este dificilă și necesită timp.

Astfel de condiții fac ca acest moment să fie un moment perfect pentru forțele de securitate să încerce să scoată din joc rețele de trafic de droguri. Washingtonului a luat recent decizia de a-și înmulți operațiunile de combatere a drogurilor din Caraibe și estul Pacificului. Dar astfel de eforturi nu vor fi eficiente dacă guvernele locale nu vor intra și ele în acest joc. Însă acest lucru nu se întâmplă acum din cauză că forțele de securitate sunt copleșite de pandemie. În Mexic, fondurile destinate verificării și instruirii poliției sunt folosite pentru a cumpăra echipamente de protecție personală. Brazilia a cunoscut revolte în masă și e nevoie acolo de forțele de ordine. În Peru, peste 120 de polițiști au fost infectați cu noul coronavirus.

În cazul în care statele nu intervin acum, crima organizată se va reorganiza.

Cartelele de narcos din Golful Mexic distribuie mâncare vârstnicilor dintr-un oraș de frontieră. În El Salvador, banda MS-13 se implică în menținerea măsurilor de izolare; în mod remarcabil, una dintre cele mai violente țări din lume a cunoscut zile întregi fără să se înregistreze ninio crimă.

Cu granițele închise și cu majoritatea oamenilor stând acasă, afacerile bandelor de narcos se zgâlțâie. Nu a existat niciodată un moment mai bun pentru guvernele din America Latină și din alte părți pentru a învinge crima organizată. Doar că, în cea mai mare parte nici măcar nu se încearcă acest lucru. Iar asta e mai mult decât o ocazie ratată: este o tragedie.

Alte articole din FT:

În această săptămână, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, intenționează să îi avertizeze pe lideri că vor trebui să restructureze cadrul financiar multianual al organizației (MFF), care cuprinde o perioadă cuprinsă între anii 2021 – 2027, transformându-l într-un mecanism menit să alimenteze redresarea post-coronavirus.

Dar Pierre Gramegna, ministrul de finanțe al Luxemburgului, a declarat pentru Financial Times că a lega prea strâns fondul de redresare de un acord pe tema MFF ar fi un demers riscant din cauza recentei incapacități demonstrate de lideri în privința impulsionării unor dezbateri mai ample despre buget. El a împărtășit propunerea Franței cu privire la crearea unui fond printr-o pârghie din afara MFF, care să fie aprobată și care să intre în vigoare peste câteva luni.

“Dacă ar fi să începem niște discuții la care să se spună ‘haideți să legăm acest fond de redresare de un acord la nivelul întregului MFF’, acord pe care îl tot discutăm de 18 luni fără niciun rezultat, atunci asta ar fi cea mai bună modalitate prin care să îngropăm definitiv fondul de redresare”, a declarat dl Gramegna. “Dacă dorim să fim credibiIi, trebuie să rezolvăm problema asta înainte de sosirea verii”.

Cu ocazia ultimei lor reuniunii, miniștrii de finanțe din zona euro au căzut de acord asupra unui fond în valoare de €500 miliarde menit să mai reducă din dezastrul economic provocate de criza coronavirusului. Ei au convenit totodată să înceapă discuții pe tema unui așa-zis fond de redresare, dar guvernele nu au ajuns la un consens în privința structurii și mărimii sale.

Săptămâna trecută, dna von der Leyen a spus că planul MFF pe șapte ani trebuie să fie “celula-mamă“ a planului de redresare și a exclus perspectiva unor trilioane de euro investite într-un fond de redresare postpandemic. Joi, ea va testa disponibilitatea liderilor UE față de ideile sale prin intermediul unei videoconferințe.

Comisia a avansat cu doi ani în urmă propunerile sale pte tema MFF începând din anul 2021. De atunci, statele membre nu au reușit să se înțeleagă asupra planului, încă neștiind a câta parte din fond să fie alocată bugetului, altminteri micșorat din cauza plecării Regatului Unit din UE, și câți bani ar trebui să revină fiecărui program.

Potrivit ideilor comisiei, statele membre ar trebui să fie de acord cu marja din bugetul UE care să permită comisiei să facă împrumuturi pentru a finanța un plan de redresare bazat pe investiții. Asta ar implica o mărire a distanței între plafonul maxim pe care uniunea îl poate primi din partea statelor membre și cheltuielile reale – diferență care ar permite comisiei să facă niște împrumuturi suplimentare.

Banii acumulați prin refinanțarea MFF ar putea fi folosiți la sporirea investițiilor în statele membre, care s-ar face simultan cu sumele alocate de la buget.

Oficialii avertizează că e necesar ceva timp pentru a convinge parlamentele statelor membre să aprobe niște fonduri atât de mari, chiar dacă, până la urmă, asta s-ar bucura de acordul tuturor. În plus, unii diplomați și oficiali din UE se întreabă dacă ofertele vor fi suficiente pentru a umple golul înaintea intrării în vigoare a MFF, anul viitor. Dl Gradegna susține că va trece prea mult timp până la aprobarea schimbărilor în cadrul unui acord mai amplu pe tema bugetului UE, acord care să soluționeze și îndelungatele dispute pe tema contribuției fiecărui stat membru.

“Pe scurt: dacă dorim să sporim garanțiile pe care UE le poate oferi, sporind și capacitatea de creditare a comisiei, devine complet irelevant dacă totalul MFF reprezintă 1% sau 1,06% sau 1,11% din PIB“, a spus el. “Trebuie să evităm să ne încurcăm în niște discuții care ar viza toate problemele din MFF, riscând ca el să fie astfel blocat de multe alte probleme“.

Îngrijorări similare se mai semnalează și la Paris, care a prezentat o propunere potrivit căreia o reunire a tuturor datoriilor ar putea fi permisă temporar, eventual, printr-un mecanism special unanim aprobat de statele membre. Ministrul francez de finanțe, Bruno Le Maire, a dat de înțeles că perioada, asupra căreia statele membre ar putea ajunge la un acord pe tema detaliilor tehnice ale fondului, ar putea fi de șase luni, iar accesul la fond ar varia în funcție de gravitatea problemelor cu care se confruntă țara respectivă. Unii oficiali spun că ar fi posibil ca unele elemente ale planului francez să se numere și printre ideile Comisiei.

Orice plan care ar implica împrumuturi comune printr-un nou mecanism european, ar putea fi dur condamnat de membrii nordici ai organizației, care s-au pronunțat deja împotriva ideii unor așa-zise coronabonduri. Asta înseamnă că unele membre nordice sunt mai atrase de varianta prin MFF, care stabilește dreptul comisiei de a face împrumuturi, chiar dacă la o scară mai largă decât anterior.

“Dacă recentele reuniuni ale eurogrupului (grupul miniștrilor de finanțe ai țărilor din zona euro, n. red.) și a Consiliului European au relevat vreun lucru, atunci acela a fost că un fond de redresare prin unificarea datoriilor nu este deloc realist“, a declarat un diplomat din UE. “Răspunsul va fi mai degrabă apropiat unui fond de redresare legat de MFF, la care comisia deja lucrează“.(Rador)

Les Echos: Amânarea la plată a taxelor și impozitelor: cele 5 lecții ale unei măsuri ieșite din comun

În circumstanțe excepționale, măsuri excepționale. În fața șocului economic cauzat de măsurile de izolare, statul a oferit posibilitatea companiilor de a-și amâna termenele de depunere a declarațiilor fiscale cu trei luni.

O lună mai târziu, datele provenind de la Agenția Centrală a Organizațiilor de Securitate Socială (Acoss) și Direcția Generală a Finanțelor Publice (DGFIP)- la care „Les Echos” au avut acces- ne permit să aruncăm o primă evaluare a acestei politici nemaiîntâlnite din perioada postbelică. Acestea arată amploarea șocului care a devastat economia ca și efectele sale contrastante asupra diferitelor industrii.

Prima lecție: așa cum era de așteptat, cererile au fost masive. Transporturile au amânat 7,6 miliarde de euro la impozitele pe salarii și 1,7 miliarde de euro pentru scadențele fiscale (impozitul pe profit și impozitul pe salarii). Suma totală reportată ajunge la 12 miliarde dacă adăugăm angajații independenți (care nu sunt incluși în aceste date). Dintre cele 1,7 milioane de companii în cauză, aproape 4 din 10 au cerut să amâne plata taxelor sociale.

Ministrul acțiunii și conturilor publice, Gérald Darmanin, recunoaște că acestea sunt „sume extrem de mari”, care atestă o situație „îngrijorătoare” în structura economică. „Am preferat să intrăm în datorii decât în ​​faliment”, explică el într-un interviu acordat „Les Echos”.

Aceste date reflectă o creștere a solicitărilor de amânare la plată a taxelor datorate de companii cu cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro de la 40% la 47% între martie și aprilie. Creșterea este spectaculoasă în sectoarele lovite de lockdown, unde ponderea solicitărilor de amânare a urcat de la 56% la 92% (în catering) sau de la 44% la 76% (în comerțul nealimentar).

Această evoluție sugerează că amânările vor fi și mai masive pentru următoarele tranșe (15 aprilie și 5 mai), cu excepția faptului că multe sectoare au trecut la șomaj parțial și, prin urmare, vor avea mai puțin de plătit.

Defalcarea pe ramuri de activitate oferă o imagine a șocului care a zguduit economia în timpul lockdownului. Printre primii beneficiari se numără – deloc surprinzător – transportul aerian, cateringul, turismul, producătorii de articole de îmbrăcăminte sau comerțul nealimentar. „ În schimb, serviciile poștale, asigurările, energia sunt cele care au apelat cel mai puțin la aceste facilități. Există, de asemenea, o discrepanță între numărul solicitărilor venite din industria alimentară și cea nealimentară. Pentru primii, solicitările au fost de 24% în 5 aprilie, față de 76% pentru cele din urmă.

5 CERERI ÎN TOATE REGIUNILE

Cererile de ajutor diferă în funcție de departament, dar în proporții variate. Ratele variază de la 30% la Lot la 57% în Haute-Corse. În Ile-de-France, ponderea firmelor care au solicitat amânarea a crescut de la 38% la 15 martie la 51% la 5 aprilie.

La Repubbilca: Pe câmpurile agricole italiene lipsesc 250.000 de muncitori sezonieri din cauza restricțiilor pentru pandemia de coronavirus

Pe câmpurile agricole italiene lipsesc la apel 250.000 de muncitori. Majoritatea sunt muncitori străini sezonieri, europeni sau extracomunitari, rămași blocați în țările lor din cauza interdicțiilor datorate pandemiei sau a dificultăților legate de transporturi. Într-un sezon început devreme din cauza căldurii record, cu precipitațiile care au scăzut în medie cu 50%, riscul este să rămânem în curând fără mâncare pe masă sau să fim nevoiți să o importăm la prețuri mai mari, o batjocură având în vedere că „Italia este a doua țară producătoare de fructe și legume în Europa, cu o cifră de afaceri de 13 miliarde de euro, dar și cu o pondere importantă a exporturilor”, amintește președintele Confagricoltura, Massimiliano Giansanti.

În așteptarea creării „coridorului verde” pentru trecerea muncitorilor străini și regularizării contractelor de muncă – care riscă oricum să dureze prea mult față de cererea mare de muncă – asociațiile din sector au decis să se doteze cu un portal pentru cererea și oferta de locuri de muncă. Agrijob, care aparține Confagricoltura, a depus în câteva zile peste 3.500 de cereri; Jobincountry, din cadrul Coldiretti, a strâns peste 3.000 în trei zile. „Ne-au scris studenți, dar și absolvenți. Mulți au lucrat în restaurante sau în sectorul hotelier. Sunt dispuși și să se mute”, spune Romano Magrini, responsabil cu resursele umane la Coldiretti.

Totul ar fi mai ușor, însă, dacă voucherele ar putea fi utilizate cu o procedură mai simplificată, explică asociațiile: contractele pe durată determinată nu se adaptează muncitorilor aflați în șomaj sau concediați temporar din cauza coronavirusului. Un alt obstacol este oprirea producției de utilaje agricole: „Avem multe solicitări, în special pentru mașini de irigație, având în vedere seceta, dar, deși facem parte din lanțul agroalimentar, am fost blocați de decretele guvernului”, explică Alessandro Malavolti, președintele FederUnacoma.(Rador)