The Financial Times: Țările sărace testează retorica UE privind pandemia. Guvernele europene sunt printre cei mai mici donatori la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ● The New Yorker: Ce înseamnă coronavirusul pentru viitorul Europei ● Naftemporiki: Eurostat: Imaginea supraaglomerării locuinţelor în unele ţări din Europa ● Il Giornale: „Ochii sunt poarta de intrare a virusului”. Ce se întâmplă cu lacrimile. ● Știri pe scurt.
The Financial Times: Țările sărace testează retorica UE privind pandemia. Guvernele europene sunt printre cei mai mici donatori la Organizația Mondială a Sănătății (OMS)
UE a îndemnat la acțiune globală în lupta cu pandemia de coronavirus și la ajutarea țărilor sărace, care sunt cel mai puțin pregătite să-i facă față. Acum soliditatea acestor angajamente retorice e supusă testării.
Potențiala subfinanțare a OMS și crizele sanitare și alimentare care se profilează în state fragile din America Latină, Africa și Orientul Mijlociu cer acțiune din partea țărilor europene, lovite deja grav de crize interne. Deocamdată unele s-au arătat mai dispuse decât altele să finanțeze organizațiile internaționale pe care afirmă că le susțin.
UE și statele ei mai mari afirmă că temuta urgență a coronavirusului constituie o responsabilitate a tuturor în exteriorul lumii bogate. Conducătorii Comisiei Europene, Consiliului European, Germaniei, Franței, Spaniei, Italiei, Olandei și Portugaliei s-au alăturat altor 10 omologi africani într-o declarație comună publicată săptămâna trecută, conform căreia, dacă pandemia nu va fi înfrântă în Africa, „ea se va întoarce să ne bântuie pe toți”. Conducătorii afirmau că se așteaptă ca OMS și Programul Mondial Alimentar al ONU să aibă roluri esențiale.
Rolul Europei e chiar mai important, întrucât săptămâna trecută Donald Trump a suspendat finanțarea OMS, văduvind-o de cel mai mare contribuabil la bugetul ei bienal, de 5,45 miliarde de dolari în 2018-2019. Președintele american pretinde că OMS a gestionat prost pandemia – o acuzație respinsă de organul ONU.
Disputa pe tema finanțării OMS e expus totodată și unele contraste izbitoare în privința angajamentelor statelor UE față de ea.
Dacă Germania a avut în 2018-2019 o contribuție de 5,36%, care, calculată per capita, e comparabilă cu cea de 16,4% a SUA, Franța a avut doar 1,4%, Italia 1,09% – iar Spania 0,48%, care nu înseamnă nici măcar jumătate din contribuția Republicii Democrate Congo. România și Croația au oferit mai puțin decât Libia, țară devastată de un război civil aproape tot deceniul trecut.
Există însă și nuanțe aici: UE a asigurat o contribuție de 2,41%, în vreme ce politicile de dezvoltare ale statelor membre pot însemna că ele au avut contribuții mai generoase pentru alte instituții multilaterale. Dar pare că statele UE pot face totuși mai mult.
Un alt stop-cadru grăitor provine de la un avertisment lansat marți de Programul Mondial Alimentar (PMA). PMA afirmă că a ajuns la doar un sfert dintr-un necesar de 350 de milioane de dolari solicitat printr-un apel lansat cu săptămâni în urmă, care îi trebuie pentru livrarea ajutoarelor de urgență pe calea aerului. Dintre cele cinci țări care i-au sărit primele în ajutor cu bani – Canada, Regatul Unit, Norvegia, Danemarca și Liechtenstein – numai una e membru UE.
Oficiali ai UE și state membre afirmă că ele își demonstrează validitatea angajamentelor lor internaționale prin diverse alte inițiative. Una dintre ele este o conferință a donatorilor ce va fi găzduită de Comisia Europeană pe 4 mai pentru promovarea dezvoltării de medicamente și vaccinuri anti-Covid-19. Dacă Europa chiar crede cu adevărat că e o chestiune atât de moralitate cât și de interes propriu să ajute cele mai vulnerabile popoare ale lumii în lupta cu pandemia, cu siguranță vor urma și mai multe eforturi și și mai mulți bani.(Rador)
The New Yorker: Ce înseamnă coronavirusul pentru viitorul Europei
În anul 1978, Jean Monnet, unul dintre părinții fondatori ai Uniunii Europene, scria în memoriile sale că Europa “se va construi prin crize și va reprezenta suma acestor crize“. Dacă Monnet ar mai trăi în ziua de azi, cu siguranță că el ar fi dezamăgit să vadă modul în care multe dintre statele membre au reacționat inițial la pandemia de coronavirus. Când infecția a ajuns pe continent, a fost aproape ca și când țările ar fi uitat că au vecini – pilonii uniunii păreau să fi dispărut tocmai când ei erau mai necesari.
Din Germania și până în Spania, guvernele au tratat această criză transnațională din domeniul sănătății ca și când ar fi fost vorba despre o amenințare teroristă: respectiv, ca pe o problemă internă. Frontierele de-a lungul Spațiului Schengen s-au închis, piața unică a fost pusă sub semnul întrebării, iar fiecare țară și-a adoptat propriile măsuri în privința sănătății publice. În ziua de 13 martie, după aproape două luni de când orașul chinez Wuhan intrase în carantină, Organizația Mondială a Sănătății declara Europa ca fiind “epicentrul pandemiei“, iar lipsa acțiunilor a devenit clară.
Pentru a înțelege mai bine reacția Europei față de COVID-19, am întrebat o serie de experți din domeniul sănătății din țările cel mai grav afectate: Italia, Spania și Franța. Silvestro Scotti, șeful Federației Naționale a Medicilor Specialiști și Generaliști, a vorbit despre numărul tragic al deceselor în rândul angajaților italieni din sectorul sănătății, Italia fiind o țară în care sute de medici au murit în lupta împotriva virusului. Antoni Trilla, care este șeful secției de medicină preventivă și de epidemiologie într-unul dintre cele mai prestigioase spitale de stat din Spania, fiind totodată și consilier al premierului Pedro Sánchez, a vorbit despre repeziciunea cu care s-a răspândit pandemia.
Iar Antoine Flahault, epidemiolog francez și director al Institutului de Medicină Globală de la Universitatea din Geneva, a vorbit despre lipsa unei coordonări la nivel mondial în timpul crizei provocate de COVID-19. Fiecare dintre acești experți au ilustrat modul în care țările europene au reacționat în fața celei mai grave pandemii din ultimul secol.
Până pe la mijlocul lunii aprilie, în Europa s-au înregistrat peste 1 milion de cazuri de infecții cu coronavirus – aproximativ jumătate din numărul cazurilor confirmate la nivel mondial. Cu peste 22000 de morți, Italia a înregistrat cel mai mare număr de decese comparativ cu oricare altă țară europeană, urmată fiind de Spania și de Franța. Indiferent care au fost măsurile distincte luate de fiecare guvern în parte, toate cele trei țări se confruntau cu aceleași probleme: asigurarea resurselor de ordin medical, protecția angajaților din sectorul sănătății și găsirea unei modalități care să ducă la reducerea numărului zilnic de cazuri.
Măsurile lor – de succes sau nu – reflectă o mare diferență de resurse, evidentă în numărul de paturi necesare sau în privința bugetului alocat sectorului sanitar. Potrivit OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), Italia și Spania alocă anual sectorului sanitar aproximativ 3.000 de dolari pe cap de locuitor – aproape jumătate din bugetul alocat de Germania). Astfel de diferențe vor deveni și mai evidente în următoarele luni, având în vedere că țările membre ale UE au de luptat cu nivelul debitelor, cu șomajul masiv și cu economiile grav afectate. Din nou, și în acest caz, interesele individuale vor precumpăni asupra principiului solidarității.
Criza provocată de COVID-19 se numără printre cele mai grave crize cu care s-a confruntat Europa în ultimii ani – Brexitul, atacurile teroriste, avalanșa de refugiați sirieni și libieni. Probabil că euroscepticii vor ieși mai puternici în urma acestei pandemii, iar partide anti-UE, precum Mișcarea Cinci Stele, vor exploata fără îndoială faptul că Italia a trebuit să apeleze la China ca să primească ajutor după ce UE a refuzat să-i ofere sprijinul medical cerut. Și totuși, mai este încă timp ca țările membre să-și modifice poziția și să depășească această criză în mod coordonat, aplicând judicios un plan european stimulativ și depășind tradiționalele disensiuni dintre Nordul și Sudul continentului. În principal, mai este încă timp ca Europa să demonstreze că suma soluțiilor se poate dovedi mai mare decât cea a greșelilor. (Rador)
Naftemporiki: Eurostat: Imaginea supraaglomerării locuinţelor în unele ţări din Europa
Într-o perioadă în care măsurile guvernelor din întreaga Europă și din lume se concentrează asupra modalităţilor de a evita aglomeraţia din locurile publice, sunt mulți europeni care se confruntă cu supraaglomerarea în … propriile lor locuinţe. În UE, după cum ne informează Eurostat, procentul este de 17,1% din populație, iar în Grecia este mult mai mare, 29,2%.
Datele de care dispune Eurostat și pe care le prezintă astăzi privesc anul 2018, dar se estimează că nu s-au schimbat prea multe în ultimii doi ani. Drept locuinţe supraaglomerate sunt definite cele care nu au suficiente camere în raport cu numărul membrilor familiei. Potrivit Serviciului European de Statistică, aceste case sunt resimţite ca fiind și mai mici astăzi, în perioada școlilor închise și a muncii de acasă, când, de exemplu, copiii nu au alt spaţiu de joacă decât cel în care lucrează părinții lor. În plus, într-un mediu supraaglomerat există un risc mai mare de răspândire a virusurilor.
La polul opus, procentul locuinţelor supraaglomerate era de doar 2,5% în Cipru, 2,7% în Irlanda, 3,4% în Malta și 4,1% în Olanda.
În unele țări UE, locuitorii se confruntă, se pare, cu „problema” exact opusă. Locuiesc în case prea mari faţă de numărul de membri ai familiei. În Malta, acest procent este de 73,4%, în timp ce atât în Cipru, cât și în Irlanda este de 71,4%. Destul de ridicate sunt şi procentele din Belgia (58,6%), Spania (56,3%) și Olanda (53,7%). Procentul respectiv în Grecia este de doar 10,4%, iar în România 7,3%. În case „goale”, tind, desigur, să trăiască mai mult persoanele în vârstă. Aproximativ jumătate dintre persoanele cu vârsta de peste 65 de ani (46,9%) din întreaga UE locuiau în 2018 într-o casă prea mare.(Rador)
Il Giornale: „Ochii sunt poarta de intrare a virusului”. Ce se întâmplă cu lacrimile
Continuă studiile cercetătorilor cu scopul de a acumula date prețioase despre caracteristicile și instrumentele de răspândire ale Coronavirusului.
Astfel, în cadrul unui studiu efectuat de o echipă a Institutului Național de Boli Infecțioase Spallanzani din Roma, s-a constatat că virusul Sars-Cov-2 este activ și, prin urmare, contagios chiar și în lacrimile pacienților care sunt afectaţi.
O nouă piesă de adăugat la complexul puzzle Coronavirus, în special în măsura în care aceasta poate fi utilă în prevenirea infecțiilor. Înainte de publicarea rezultatelor cercetării în revista Annals of Internal Medicine, datele au fost comunicate direct Organizației Mondiale a Sănătății. (OMS). Studiul datează de la sfârșitul lunii ianuarie, când, unei paciente internată la unitatea Spallanzani din Roma pentru conjunctivită bilaterală şi depistată ulterior pozitivă pentru Coronavirus, i-a fost recoltată secreţie conjunctivală, ocazie în care cercetătorii Institutului Național de Boli Infecțioase au constatat că virusul Sars-Cov-2 se poate răspândi atât în conjunctivele ochilor, cât și în interiorul sistemului respirator.
De asemenea, din studiul realizat de medicii de la spitalul Spallanzani din Roma reiese că virusul poate persista în conjunctiva ochilor chiar și atunci când tampoanele faringiene efectuate la un pacient cu Coronavirus rezultă, în schimb, negative. În cazul pacientei internate la Spallanzani, după trei săptămâni de spitalizare, în timp ce exudatul faringian rezulta negativ, cel ocular continuat să arate pozitiv, situaţie care a durat în total 27 de zile. Rămâne de văzut dacă, totuși, pozitivitatea constituie un pericol de potențială contagiune din cauza lacrimilor. Testele moleculare pot detecta doar prezența reală a ARN-ului viral în eșantionul prelevat, dar numai atunci când virusul este izolat într-o cultură celulară este posibilă evaluarea capacității de infectare.
„S-a demonstrat într-un fel că virusul intră și iese din ochi. Astăzi, prin această nouă informaţie am înţeles că virusul se poate multiplica și în epiteliul conjunctival „, adaugă directorul departamentului de boli infecțioase al Institutului Superiore di Sanità, Gianni Rezza, comentând cercetările lui Spallanzani. „Este foarte important să se continue să se studieze și să se aprofundeze cunoștințele despre acest virus”, a concluzionat Rezza. (Rador)
Știri pe scurt:
- „Peste 177.000 de decese şi riscul unei „catastrofe umanitare”, titrează Le Monde, sintetizând astfel consecinţele globale ale unei crize începute în urmă cu patru luni în China şi care capătă amploare pe zi ce trece atât asupra vieţii oamenilor, cât şi în plan economic. „Din cauza consecinţelor economice devastatoare, pandemia de coronavirus riscă să provoace o dublare a numărului persoanelor amenințate de foamete în lume și o “catastrofă umanitară” la scară planetară, avertizează Programul Alimentar Mondial, o agenție a Naţiunilor Unite, potrivit Le Figaro. Ziarul francez preia şi avertismentele Organizaţiei Internaţionale a Muncii cu privire la dispariţia a milioane de locuri de muncă, dar şi la pierderile mari de producţie, subliniind că “piaţa muncii trece prin cea mai rea criză internațională de la Al Doilea Război Mondial încoace”. Tocmai de aceea Washington Post încearcă să afle „calea corectă de a redeschide economia”, denunţând politizarea, dar şi polarizarea dezbaterii despre cum şi când va începe reîntoarcerea la viaţa normală. Există o tensiune în creştere între interesele de protejare a sănătăţii şi cele de protejare a economiei, observă şi Bloomberg care conchide însă că soluţia pentru rezolvarea acestui conflict rămâne în continuare de ordin medical: îmbunătăţirea capacităţii de a trata boala şi de a diminua răspândirea virusului.
- În Statele Unite aceste tensiuni sunt accentuate de ample proteste anti-carantină, dar şi de presiunea exercitată de preşedintele Donald Trump asupra guvernatorilor statelor americane de a lua măsuri pentru redeschiderea economiei, deşi numărul deceselor este în creştere, observă USA Today.
- În Europa, speranţele de începere a relaxării sunt îndreptate spre luna mai. „România va relaxa măsurile de carantină începând cu 15 mai”, titrează Reuters, în timp ce New York Times detaliază că „Președintele României afirmă că oamenii vor fi lăsați să circule liber în interiorul țării după 15 mai, aceeași zi în care purtarea măștilor în spații închise și în transportul în comun va deveni obligatorie”. Şi pentru greu încercata Italie, începutul lunii mai va însemna intrarea în faza a doua a crizei, care va permite întoarcerea la muncă a 2,8 milioane de italieni, ce se vor alătura celor care lucrează deja în activitățile considerate esențiale pentru înfruntarea stării de urgență, scrie La Repubblica. Între timp, Berlinul a interzis toate marile evenimente până la sfârşitul lunii octombrie, notează Frankfurter Allgemeine Zeitung, comentând că anunţul de anulare a celebrului festival Oktoberfest de anul acesta aduce un mesaj de trezire din iluzia revenirii la normalitate. „Până astăzi cei mai mulţi credeau că prin aplicarea măsurilor de distanţare, virusul poate fi învins şi la vară ne vom putea întoarce la viaţa noastră obişnuită”, însă „această decizie ne arată clar că nu există cale de întoarcere. Anul acesta nu vom avea o vacanţă de vară obişnuită”. Specialiştii din turism anticipează că vara aceasta deplasările turiştilor se vor realiza după reguli foarte stricte şi în urma unor controale amănunţite, iar ministrul grec al turismului a dezvăluit deja că în Grecia turiştii străini ar putea intra pe baza unui „paşaport de sănătate”, potrivit cotidianului Ta Nea. Un alt ziar grecesc, Efimerida ton Syntakton, scrie că această soluţie este promovată şi de alte ţări europene, care intenţionează să permită, prin acorduri bilaterale, intrarea pe teritoriul lor doar a cetăţenilor din anumite state, mai puţin afectate de epidemia de coronavirus.
- Însă chiar şi în cazul unei relaxări, pesimismul pare să persiste, după cum constată Reuters, luând exemplul consumatorilor germani. Deşi magazinele de tot felul au început de luni să se deschidă gradual, în loc să se întoarcă la cumpărături în număr mare, germanii sunt reticenţi să-şi cheltuiască banii din cauza îngrijorărilor privind locurile de muncă şi situaţia lor financiară, constată Reuters.
- EuObserver încearcă să analizeze „cum a mers Europa ca un somnambul spre dezastru”. Bazându-se pe asigurările guvernului chinez că virusul nu prezintă un pericol serios şi pe faptul că au mai fost şi alte epidemii precum SARS, febră porcină, Ebola, boala vacii nebune care nu au afectat-o foarte grav, Europa a dormit liniştită până când criza „ni s-a spart în cap”. Atunci „toată lumea a început să se spele pe mâini cu… nevinovăție. Guvernele din sudul Europei au spus „avem nevoie de ajutor, nu e din vina noastră”. Președintele Macron a afirmat că virusul era imprevizibil. Politicienii naționaliști au dat vina pe Uniunea Europeană”, dar adevărul este că „toate guvernele din Europa au dat greș, nu au fost pregătite şi nu au acționat la timp” mai constată EuObserver, remarcând totuşi că Uniunea Europeană, ca ansamblu, a demonstrat că a înţeles mai acut urgența decât statele membre, luate separat. „Dacă va fi să rezulte ceva bun de pe urma acestei crize, acel lucru va fi un sentiment de realism în întreaga Uniune Europeană cu privire la vulnerabilitățile noastre și o voință neobosită de a le repara în mod eficient, împreună”, conchide EuObserver. Semnalele de solidaritate la nivel european devin tot mai numeroase. „Europarlamentarii dau undă verde pentru noi resurse UE de combatere a coronavirusului”, titrează EU Business, detaliind că votul Parlamentului European permite o redirecționare fără precedent a fondurilor politicii de coeziune pentru a înfrunta efectele crizei de sănătate publică, alocându-se o sumă suplimentară de 3,08 miliarde de euro din fondurile UE pentru o serie de măsuri de susţinere, printre care şi asistența medicală şi o finanțare suplimentară pentru Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor. Comisia Europeană va putea procura direct echipamente în numele statelor membre UE și va concentra ajutorul acolo unde este cel mai necesar, iar primul stat de găzduire a acestor achiziţii va fi România, mai scrie Eu Business.(Rador)
