Comparațiile cu britanicii se opresc însă aici. Olanda este membră fondatoare a clubului european și a monedei unice, iar trei sferturi din comerțul său se face în cadrul UE. Cu un an în urmă, premierul Mark Rutte a oferit o largă viziune a unei UE a cărei poziție în lume să fie mai înțeleaptă și mai atașată așa-zisei ‘real-politik’ (politică realistă, în limba germană, n.red.). Partidele eurosceptice olandeze au amânat discret viziunea lor legată de un eventual “Nexit”.
Și totuși, politologul olandez Catherine De Vries distinge ecouri ale dezbaterilor britanice. Clasa politică olandeză, despre care ea spune că ar considera țara drept “Olanda Inc” (Incorporated – o firmă legal constituită, n. red.), a văzut în relațiile cu UE un fel de tranzacție. Olandezii au avut mult de profitat de pe urma roadelor oferite de ”arborele integrării europene”, afirmă ea. “Acum, după ce am putut culege roadele acelor elemente, ne întrebăm dacă mai avem nevoie de arbore sau dacă doar trebuie să îl udăm. Dacă politicienii olandezi nu explică îndeajuns de mult ce beneficii au olandezii de pe urma pieței unice, va fi foarte greu de explicat de ce ar trebui olandezii să plătească pentru piața unică… Asta îmi reamintește foarte mult de discuțiile britanicilor“.
Olandezii nu sunt deloc singurii care privesc cu ochi de vultur cheltuielile UE. Împreună cu Austria, Danemarca și Suedia, olandezii formează “grupul celor patru avari“, cel care, în luna februarie, a ajutat la căderea unui acord pe tema viitorului buget al UE. Dar niciun alt lider nu pare să provoace atâta iritare ca Rutte, care a sosit la reuniune cu biografia lui Frédéric Chopin ca să-şi petreacă noaptea citind-o, pentru că “ce altceva mai bun ar fi avut de făcut“. Se spune că Angela Merkel, cancelarul Germaniei, ar fi fost iritată de comportamentul “copilăresc“ al lui Rutte, după cum relatează cotidianul olandez Volkskrant.
Rem Korteweg, cercetător principal la Institutul Clingedael de la Haga, consideră că vina pentru certurile dintre olandezi și UE se datorează “mesajului confuz“ transmis de puternicul Minister olandez de Finanțe și unei “slabe diplomații “. Principalul exemplu este cel al ministrului olandez de finanțe, Wopke Hoekstra, care s-a arătat contrariat de faptul că, după ce a întrebat de ce unele țări nu dispun de pârghiile financiare de protecție necesare pentru a face față crizei coronavirusului, reacțiile au fost furioase.
Korteweg crede totodată că olandezii nu au văzut nici spre ce soluții ar înclina germanii în recentele dezbateri pe tema planurilor de salvare, ceea ce a făcut ca ei să rămână izolați la recenta reuniune a miniștrilor de finanțe din Zona Euro. “În privința problemelor economice și financiare, Olandei îi place mereu să joace rolul lui Robin în fața germanului Batman“ (Robin și Batman – personaje din lumea benzilor desenate, eroi ai unor filme americane de mare succes, n. red.), spune el. Dar, mai adaugă el, “Germaniei îi convine totodată ca Olanda să joace rolul băiatului rău. Avându-i pe olandezi în flancul categoric al dreptei, Germania își poate astfel permite să aibă o poziție mai de centru și rolul de mediator“.
Un scriitor olandez, Joris Luyendijk, atrage atenția asupra jocurilor politice dinaintea alegerilor de anul viitor. “Un motiv pentru care olandezii se arată atât de gălăgioși se datorează și faptului că Hoekstra ar putea deveni succesorul lui Rutte în funcția de premier olandez or, din această cauză, el trebuie să se arate dur. Este ceva foarte britanic în acest aspect, și anume, să faci politică internă la Bruxelles“.
Într-un interviu acordat ziarului Financial Times, președintele francez Emmanuel Macron punea efectiv responsabilitatea soartei UE pe umerii Germaniei și Olandei care ar trebui să se înțeleagă în privința “transferurilor financiare și în privința solidarității“. Potrivit argumentelor președintelui francez, “orice altceva nu ar face decât să alimenteze populismul din Italia, Spania și, poate, din Franța“.
