Indemnizaţia de şomaj la 1.000 lei / lunar
“Recomandăm mărirea cuantumului indemnizaţiei de şomaj la 1.000 lei pe lună, ca măsură excepţională pentru o perioadă de 3-6 luni, cu posibilitatea prelungirii în funcţie de evoluţia epidemiologică şi/sau socio-economică. Formula de calcul din lege prin raportarea la ISR (indicatorul social de referinţă) să fie suspendată în această perioadă. Precizăm că nivelul de 1.000 de lei lunar este apropiat de pragul de 75% din salariul minim net”, se arată în document.
Există două motive pentru care recomandă ca indemnizaţia de şomaj să fie de 1.000 lei:
• formula actuală de calcul, prin care maximul indemnizaţiei de şomaj este sub 480 lei, adică mai puţin de 100 euro lunar; menţinerea unei asemenea formule, bazată pe politicile de austeritate din 2010-2012 şi pe nivelul veniturilor populaţiei din urmă cu 10 ani reprezintă un risc social major, în eventualitatea unui şomaj masiv provocat de recesiune;
• raportarea indemnizaţiei de şomaj la 75% din salariul minim a funcţionat foarte bine timp de circa 20 de ani, chiar şi în perioadele în care România înregistra peste un milion de şomeri.
De asemenea, recomandă extinderea accesului la indemnizaţia de şomaj şi pentru şomerii pe termen lung, care sunt înregistraţi, dar care nu mai beneficiază de indemnizaţie de şomaj.
(Re)introducerea contribuţiei sociale de şomaj
Contribuţia de asigurări sociale de şomaj a fost eliminată la 1 ianuarie 2018 prin controversata „revoluţie fiscală” din 2017. Până la acea dată, salariaţii contribuiau la fondul de şomaj cu 0,5% din salariul brut, iar angajatorii contribuiau cu echivalentul a 0,5% din salariul brut al angajatului. De la 1 ianuarie 2018, contribuţia de şomaj din partea angajatului a fost anulată, iar cea din partea angajatorului a fost contopită în noua contribuţie asiguratorie pentru muncă.
În condiţiile unui şomaj de ordinul a sute de mii de persoane, fondul de şomaj nu va face faţă plăţilor. În plus faţă de transferurile de la buget, recomandăm reintroducerea contribuţiei de şomaj. Ar fi o formă de solidaritate socială şi de revenire la situaţia normală în care asiguratul contribuie direct la asigurările de şomaj.
Universalizarea accesului la sistemul public de asigurări de sănătate
Recomandăm universalizarea accesului populaţiei la sistemul public de sănătate. Actualmente, persoanele neasigurate nu pot beneficia decât de asistenţă medicală de urgenţă. Restrângerea accesului populaţiei la îngrijire sanitară reprezintă un regres faţă de perioada comunistă şi faţă de anii ’90, când România avea un sistem universalist cvasi-gratuit, finanţat de la bugetul public, cu plată pentru anumite servicii la cerere şi cu participare contributorie obligatorie pentru persoanele ce realizează venituri, în principal din muncă.
Recomandăm reintroducerea plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate de către pensionarii cu venituri (din pensie şi orice alte surse) mai mari de 3.200 lei net lunar, valoarea salariului mediu net din februarie 2020.
Abrogarea sau prorogarea creșterii punctului de pensie cu 40%
Conform ICCV, starea finanţelor publice sub impactul crizei coronavirus va pune în discuţie sustenabilitatea indexării cu 40% a punctului de pensie şi a recalculării pensiilor din 2021. Faţă de starea de încordare a bugetului general consolidat recomandăm:
• abrogarea sau prorogarea legii pensiilor adoptate în 2019 şi indexarea punctului de pensie cu valoarea inflaţiei;
• în cazul legii salarizării unitare, creşterea de salarii doar pentru a compensa rata inflaţiei;
• încetarea acordării indemnizaţiei de hrană la finele anului 2020, conform legislaţiei în vigoare;
• reintroducerea unei grile naţionale unitare de salarizare pentru administraţia publică locală; reamintim că, până la legea salarizării unitare din 2017, salariile din administraţia publică locală nu erau stabilite de conducătorii administraţiei publice locale.
Ce categorii sunt afectate de regulile de izolare
“Restrângerea activităţii economice şi sociale – ca urmare a regulilor de izolare şi distanţare fizică şi socială pentru a combate răspândirea virusului – are drept efect şi scăderea veniturilor populaţiei”, informează ICCV.
Cei mai afectaţi sunt:
• cei care şi-au pierdut locurile de muncă: circa un sfert de milion de persoane au fost disponibilizate;
• salariaţii care au intrat în şomaj tehnic: peste un milion de persoane au avut contractul de muncă suspendat;
• persoanele în ocupare informală (adesea şi precară), subocupare şi/sau agricultura de subzistenţă, al căror număr precis rămâne necunoscut;
• persoanele care s-au întors recent din străinătate şi care nu au venituri, şi numărul precis al acestora nefiind cunoscut.
În lipsa alternativelor precum şomajul tehnic, adresate doar celor de pe piaţa formală a muncii, riscul social, chiar de supravieţuire, este şi mai ridicat pentru ultimele două categorii.
“O categorie expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială e constituită din persoanele încă aflate în şomaj tehnic care, în cazul încetării contractului de muncă, nu vor fi eligibile pentru şomaj, deoarece sunt angajate de mai puţin de 12 luni. În acest caz, singura măsură de protecţie socială disponibilă pentru o parte dintre aceste persoane ar fi ajutorul social pentru venitul minim garantat”, spune Institutul.
• Totodată, în ipoteza iminentă a contracţiei economiei, vor rămâne neacoperiţi de măsuri de protecţie socială şi cei încă în şomaj tehnic, dar care nu sunt eligibili pentru venitul minim garantat şi care nu vor reuşi să îşi găsească un loc de muncă. Anticipăm adăugarea unor noi categorii de lucrători vulnerabili precum cei din întreprinderile care se vor restructura sau chiar desfiinţa.
• Recomandăm un control al persoanelor juridice care au solicitat scheme de ajutor prin şomaj tehnic plătit de stat în vederea combaterii şi descurajării practicilor abuzive prin care persoanele în şomaj tehnic (cu contract de muncă suspendat) sunt chemate la serviciu de către angajatori.
Citește întregul raport realizat de ICCV cu privire la recomandarile masurilor in contextul pademiei
