Primele zile de după decretarea stării de alertă au adus cu ele ample controverse și chiar dispute încinse privind legalitatea dispozițiilor referitoare măsurarea obligatorie a temperaturii, scrie avocatul Adrian Amuza, ]ntr-un material transmis HotNews.ro. O parte consideră că această obligație este impusă abuziv de autorități, deoarece încalcă dispozițiile ce vizează prelucrarea datelor cu caracter personal, aduce atingere gravă dreptului la viață privată și supune persoanele unor proceduri medicale, fără a exista un consimțământ expres exprimat din partea acestora. Sunt semnalate și alte ipotetice neconformități, dar cele enumerate sunt apreciate ca fiind cele mai relevante. Cealaltă parte susține contrariul, adică perfecta legalitate a măsurilor dispuse.
În cadrul disciplinei ”teoria generală a dreptului”, aflăm încă din anul întâi de studiu că ”dreptul este matematica științelor sociale”. Prin urmare, evident că nu este posibil ca ambele grupuri să aibă dreptate, în condițiile în care au ajuns la concluzii diametral opuse.
Cineva greșește.
Reglementările criticate sunt prevăzute în principal de câteva acte normative: Legea nr. 55/2020, Ordinul 3577/2020 al Ministrului Muncii și Protecției Sociale și Hotărârea nr. 24/2020 a Comitetului Național pentru Situații de Urgență și Ordinul nr. 1731/832/2020 emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri și Ministerul Sănătății.
1. Legea nr. 55/2020
Art. 13 lit. b)–Pe durata stării de alertă se poate institui obligativitatea organizării activității instituțiilor și autorităților publice, operatorilor economici și profesioniștilor, astfel încât să se asigure la intrarea în sediu, în mod obligatoriu, a triajului epidemiologic și dezinfectarea obligatorie a mâinilor, atât pentru personalul propriu, cât și pentru vizitatori.
Pentru personalul propriu triajul epidemiologic constă în măsurarea temperaturii prin termometru noncontact, iar pentru vizitatori triajul se realizează prin măsurarea temperaturii.
2. Ordin nr. 3577/2020 MMPS
Art. 1 (1) lit. q) și t) Pe durata stării de alertă, pentru prevenirea răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2, … , toți angajatorii din sectorul public și din privat implementează următoarele măsuri:
q) desemnează un responsabil pentru verificarea temperaturii tuturor persoanelor care intră în unitate/instituţie;
t) interzic accesul în unitate al persoanelor care prezintă simptome de infectare cu coronavirusul SARS CoV-2.
3. Hotărârea nr. 24/2020 CNSU
Art. 2 – Măsurile de prevenire și control al infecțiilor, aplicabile pe timpul stării de alertă, sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Anexa
Pct. 20 – Instituțiile și autoritățile publice, precum și operatorii economici publici și privați au obligația organizării activității, astfel încât munca să se desfășoare de la domiciliul angajaților, iar dacă activitatea desfășurată nu permite acest lucru, să ia măsuri pentru:
a) asigurarea triajului epidemiologic constând în controlul temperaturii personalului propriu și vizitatorilor, la punctele de control-acces în incinte.
4. Ordinul nr. 1731/832/2020 MEEMA și MS
ART. 1 Se aprobă Regulile de organizare și desfășurare a activităților de îngrijire personală în spațiile special destinate, prevăzute în anexa nr. 1
Anexa nr. 1, pct. 3 – La efectuarea programării, clientul va fi informat supra faptului că accesul în interiorul incintei se va realiza doar după verificarea temperaturii, care nu trebuie să depășească 37,3 grade C și sub rezerva absenței simptomelor virozelor respiratorii.
Ceea ce este comun normelor citate este faptul că sunt niște măsuri de prevenție, temporare, adică au o aplicabilitate limitată în timp, și au un caracter excepțional, cauzat de dinamica evoluției situației epidemiologice naționale, dar și internaționale, determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2.
Potrivit art. 53 din Constituția României, autoritățile statului pot limita exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru(printre altele) apărarea sănătăţii publice.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Mai mult decât atât, potrivit art. 34 din Constituția României, Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și sănătății publice, dat fiind faptul că potrivit aceluiași text din legea fundamentală, dreptul la ocrotirea sănătății este garantat pentru toți.
Așadar, în discuție nu trebuie adus doar dreptul celor care se opun măsurării temperaturii, în scop de triaj epidemiologic și prevenție, ci și dreptul celorlalte persoane, creditori ai obligației statului de a le garanta sănătatea prin toate mijloacele, inclusiv cele de ordin legislativ în situații de criză epidemiologică.
S-a pus problema că măsurarea temperaturii încalcă normele GDPR, privind înregistrarea și prelucrarea datelor cu caracter personal. La prima vedere, măsurarea temperaturii poate fi încadrată drept o prelucrare de date cu caracter personal, pentru că au ca obiect date referitoare la starea de sănătate. La o a doua privire însă, constatăm că simpla termoscanare, fără o stocare a datelor obținute, nu mai reprezintă o prelucrare de date în sensul normelor GDPR.
De altfel, chiar în condițiile în care simpla măsurare, termoscanare, ș.a. ar fi ”prelucrare de date cu caracter personal”, art. 6 (1) lit. d) GDPR dispune că este posibilă prelucrarea datelor atunci când este necesară pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane fizice. Considerentul 46 din reglementările GDPR detaliază: Prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui, de asemenea, considerată legală atunci când este necesară protecția unui interes esențial pentru viața persoanei vizate sau a unei alte persoane fizice”.
Datele statistice oficiale care contabilizează numărul îmbolnăvirilor și pe cel al deceselor la nivel național și internațional sunt un argument mai mult decât suficient în favoarea măsurilor dispuse de autorități, pentru că au în prim plan protejarea unui interes esențial pentru sănătatea și viața tuturor persoanelor.
O altă critică ce s-a vehiculat trimite la ingerințele ce sunt aduse vieții private de actele normative ce dispun obligativitatea măsurării temperaturii. Dreptul la viață privată și de familie este consacrat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu toate acestea, alineatul doi al textului citat conține o excepție: nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura acesta este prevăzut de lege și constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru, … , protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și libertăților altora.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând acest drept în multiple contexte, a dezvoltat o jurispudență extrem de amplă al cărei corolar este că nu suntem în prezența unei ingerințe aduse dreptului la viață privată dacă limitările sunt conforme cu legea, au un caracter rezonabil și sunt necesare în lumina excepțiilor menționate. Trebuie subliniat încă o dată că măsurile analizate au caracter general, nediscriminatoriu, sunt precis individualizate și limitate ca durată. Pentru a nu exista confuzii, discriminarea ar fi prezentă dacă măsurile s-ar aplica diferit, în funcție de rasă, sex, religie, ș.a., ceea ce nu este cazul.
Se susține că măsurarea temperaturii la intrarea în diverse obiective constituie un act medical efectuat fără consimțământul persoanei vizate.
Legea nr. 46/2003, privind drepturile pacientului, definește intervenția medicală drept orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare.
O simplă lecturare a normei dezvăluie că termoscanarea sau altă modalitate de măsurare a temperaturii la accesul în sediul instituțiilor publice sau private nu este un act medical. Legea leagă indisolubil actul medical de furnizorii de servicii medicale, adică medici, asistente sau orice altă persoană autorizată de stat sau altă organizație profesională pentru a efectua acte medicale.
Măsurarea temperaturii de către un personal anume desemnat de fiecare instituție în parte pentru supravegherea accesului și aplicarea dispozițiilor instituite nu poate fi catalogată sub nicio formă ca act medical, tratament sau examinare pentru stabilirea unui diagnostic.În absența unui act medical propriu-zis, consecința este că nu mai este necesară exprimarea consimțământului în înțelesul Legii nr. 46/2003. Dacă măsurarea temperaturii se realizează automatizat, prin intermediul termoscannerelor șifără participarea unui agent cred că este cu atât mai evident că nu suntem în prezența unui act medical.
Măsurarea propriu zisă a temperaturii nu are ca scop stabilirea unui diagnostic, fiind doar o măsură de prevenție pentru protejarea dreptului celorlalte persoane la sănătate și la viață. De altfel, chiar în eventualitatea în care temperatura corporală ar fi măsurată de un cadru medical, această operațiune nu este suficientă pentru stabilirea diagnosticului care ne interesează, fiind necesară o testare suplimentară specifică. La acest moment deja este de notorietate că temperatura corporală crescută este doar unul dintre simptomurile întâlnite în cazul infectării cu noul coronavirus, dar fără a semnala obligatoriu existența bolii.
Pe de altă parte, temperatura corporală ridicată este asociată de fiecare dată infectării cu noul coronavirus, astfel că, în contextul pandemic actual, acest indiciu naște prezumția rezonabilă că o anumită persoană prezintă un grad ridicat de risc în ce privește posibilitatea de răspândire.
Exact obligația pozitivă a statului de a garanta dreptul la sănătate al populației impune ca persoana depistată să fie informată că prezintă simptomul respectiv, iar agenții desemnați din cadrul instituțiilor publice sau private să dea eficiență măsurilor de distanțare socială adecvate.
În concluzie, măsurarea temperaturii nu încalcă dreptul la viață privată, nu este un act medical și nu reprezintă o ingerință din perspectiva normelor referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal.
Pentru o mai bună edificare, se poate face o paralelă, chiar dacă oarecum forțată, cu măsurarea alcoolemiei cu aparatul etilotest de către agenții de poliție rutieră. Măsurarea alcoolemiei, deși nu se realizează pe teren de cadre medicale, din perspectivă legală nu este un act medical, nu încalcă protecția datelor cu caracter personal și nici nu aduce atingere dreptului la viață privată, ci are un vădit caracter preventiv, pentru evitarea evenimentelor rutiere produse de conducătorii auto în stare de ebrietate.
Desigur, afișarea unui anumit grad de alcoolemie de către aparatul etilotest nu înseamnă obligatoriu că șoferul respectiv a consumat alcool sau este în stare de ebrietate, știut fiind că ingerarea anumitor alimente sau medicamente are un astfel de rezultat.
Situația este similară în cazul temperaturii corporale, depășirea pragului de 37,3 grade nu înseamnă obligatoriu că persoana este infectată cu noul coronavirus. Nu trebuie negat nicio clipă faptul că temperatura corporală crescută poate avea și alte cauze, dar acestea sunt situații particulare, or legea dispune cu caracter general.
Dacă în astfel de cazuri punctuale ar fi fost bine ca legea să conțină excepții sau reglementări specifice este o altă discuție, ideea principală fiind că măsurile dispuse de autorității au rolul de a proteja sănătatea publică, adică dreptul fiecăruia dintre noi, astfel că ele trebuie privite și analizate prin prisma scopului urmărit prin aceste norme.
N.red: Amuza Adrian este avocat dreptul familiei și expert răpiri internaționale – 19 ani experiență în drept și primul avocat care a reușit să câștige un caz la CEDO, împotriva României, pentru violență domestică asupra minorilor
