Reporter: De ce Parlamentul European doreşte să recunoască oficial astăzi, prin vot, că sclavia și comerțul cu sclavi sunt crime împotriva umanității?
Younous Omarjee: Ne aflăm într-un moment important în istoria luptelor împotriva discriminării rasiale. Paradoxal, cele opt minute în care, la Minneapolis, Georges Floyd a spus de mai multe ori că nu poate respira în timp ce era sufocat de un polițist alb le-a dat un nou suflu celor care, în întreaga lume, luptă împotriva rasismului și a discriminărilor, dar și afro-descendenților în general. Ca și cum ei s-au recunoscut în această suferință, nu mai doresc să fie sufocați și vor să-și facă vocea auzită. Într-un astfel de moment, actele și gesturile simbolice au o importanță deosebită, iar Parlamentul European nu poate și nu trebuie să rămână în afara acestei dezbateri. Nu este prima dată când a fost solicitat pe acest subiect. Roselyne Bachelot propusese o rezoluție scrisă și după ea, Paul Vergès. Dar nu a existat niciun vot. Astăzi, această propunere este inclusă într-o rezoluție comună pentru a fi votată. Ar fi prima dată când o organizație internațională ar recunoaște sclavia și comerţul de sclavi ca fiind crime împotriva umanității, însă doar ar urma exemplul Franței, cu legea Taubira din 2001. Am propus și eu ca 2 decembrie, data păstrată de ONU pentru lupta împotriva sclaviei tuturor ființelor umane, să fie data europeană de comemorare sau amintire pentru crimele sclaviei, o zi așa cum există în Franța pe 10 mai.
Reporter: Care este interesul Europei?
Younous Omarjee: Sclavia și mai ales rasismul de ieri și de astăzi aparțin realității europene. Aici s-au născut teoriile „științifice” ale ierarhiei rasiale care au servit pentru a justifica sclavia, dar și colonizarea și Holocaustul etc. Într-un moment al istoriei sale în care tot mai mulți admiratori ai fascismului își fac auzită vocea, Parlamentul trebuie să profite de această oportunitate istorică pentru a-și îndeplini datoria de memorie și pentru a reafirma valorile civilizației care au fondat Europa. Toți europenii sunt vizaţi, nu doar afro-descendenții.
Reporter: Europenii au practicat comerțul cu sclavi timp de secole, e adevărat, dar l-au declarat ilegal de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Și ei sunt cei care au promulgat Declarația Drepturilor Omului și a Cetățeanului. Nu cumva cultul memorial este un handicap pentru a merge mai departe și a-ți construi propriul destin?
Younous Omarjee: Nu este vorba de a bloca oamenii într-o atitudine de victimă. Eu sunt din Reunion. În această insulă multiculturală, oamenii se simt pe deplin francezi, dar problema sclaviei și a exploatării lucrătorilor indieni nu este un tabu. A fost, este adevărat, o bătălie îndelungată. Deşi sclavia a fost abolită în 1848, a trebuit să se aştepte până în 1981 când socialiștii au ajuns la putere, apoi a lui Jospin în 1997, pentru a revendica o egalitatea real. Și astăzi, în Mayotte, egalitatea nu este completă. Nu trebuie să aruncăm un voal asupra acestor perioade ale istoriei care stau la baza inegalităților și discriminărilor actuale. Trebuie să putem recunoaște toate greșelile comise. Să privim lucrurile în față, împreună, şi să marcăm atașamentul nostru față de valorile Franței, dar și faţă de unitatea europeană. Acest lucru trebuie făcut în diversitate. Și nu este ceva separatist să le revendicăm, contrar celor afirmate de președintele Macron. Pe de altă parte, a refuza să ascultăm revendicăriule înseamnă a risca să ne îndreptăm spre confruntare.
Reporter: Un astfel de vot poate avea consecințe legale, în special în ceea ce privește reparațiile?
Younous Omarjee: Această recunoaștere nu poate fi decât simbolică. Reparatii materiale? Cum să fie calculate? Cred mai mult în soluții precum anularea datoriilor pentru țările africane.
Reporter: Peste tot în lume, americanii atacă fantomele trecutului, distrugând sau demolând statui ale unor personalităţi care au jucat un rol în colonii sau în comerțul cu sclavi. Ce credeţi despre acest lucru?
Younous Omarjee: Este vorba tot despre ceva simbolic. Statuile, numele străzilor sunt elemente ale istoriei naționale. Au fost onoraţi oameni care au transformat alți oameni în lucruri. Părea ceva normal în secolul al XIX- lea. Dar este acceptabil astăzi? Repet, a recunoaște greșelile comise este şi o modalitate de a reda vitalitatea valorilor Republicii și Europei.
