Mărul de pe pervazul ferestrei mai pare proaspăt, pe cele două paturi se mai văd așternuturile. „Până de curând locuiau cam 13 muncitori subcontractori în casa asta”, spune Inge Bultschnieder, care se luptă de ani de zile pentru ameliorarea condițiilor de muncă ale lucrătorilor care vin în Germania prin firme de intermediere, majoritatea români, bulgari, polonezi sau macedoneni. Femeia în vârstă de 48 de ani arată cu degetul spre colțurile camerelor: peste tot se vede mucegai. Pute îngrozitor, cu toate că ușa e deschisă.
Clădirea aflată într-o stare avansată de degradare e la doar 10 minute cu mașina de centrul localității Rheda-Wiedenbrück din Renania de Nord-Vestfalia. În spate, într-un container, a mai rămas un frigider vechi, în care se mai află niște resturi de mâncare. „Carne de la Tönnies, care putrezește acolo”, spune Inge Bultschnieder, ținându-se de nas.
În urmă cu mai mulți ani, femeia a organizat demonstrații în fața acestei clădiri și a altora asemănătoare pentru a atrage atenția asupra condițiilor precare de trai ale lucrătorilor est-europeni. „Dar asta n-a interesat pe nimeni, nici de la firma Tönnies, nici din partea autorităților orașului,” povestește Inge Bultschnieder indignată. Cel puțin aceste lucruri s-au schimbat: în aceste zile vezi peste tot la Rheda-Wiedenbrück polițiști, reprezentanți ai autorităților sanitare și chiar soldați din Bundeswehr. Toți angajații concernului Tönnies și, mai nou, și cei care lucrează la câțiva dintre furnizorii companiei sunt testați. Până acum au fost depistate mai mult de 1500 de infecții.
Condiții precare de muncă și de trai
Antreprenoarea Inge Bultschnieder a început să fie preocupată de soarta muncitorilor din est după ce a stat la spital în același salon cu o femeie din Bulgaria în 2012, care lucra la Tönnies. Pacienta bulgară i-a povestit despre orele suplimentare nenumărate și condițiile mizere de cazare ale muncitorilor din estul Europei. După externare, Inge Bultschnieder a înființat o inițiativă civică pentru a atrage atenția asupra acestor nedreptăți. Dar la Tönnies, unde majoritatea muncitorilor esteuropeni sunt angajați, cel puțin oficial, de obicei prin subcontractori, nu s-au schimbat prea multe.
Din punct de vedere juridic, concernul nu poate fi tras la răspundere în mod direct pentru condițiile mizere de cazare ale muncitorilor, dacă aceștia nu sunt, oficial, angajații acestuia, ci au semnat contracte cu firmele de intermediere.
„Toată lumea știa cum era situația lucrătorilor est-europeni”, ne spune o femeie în centrul localității Rheda-Wiedenbrück. „Iar dacă știau localnicii, cum să nu fi știut și funcționarii orașului, politicienii locali și regionali, cât și responsabilii de la Tönnies.” Alți localnici dau din cap afirmativ și îi dau dreptate femeii. Acum se tem că virusul periculos ar putea să se răspândească în întregul oraș, chiar dacă viteza nu ar fi, probabil, la fel de mare. La Tönnies, noul coronavirus s-a putut răspândi atât de rapid și din cauza condițiilor de cazare, a traiului în locuințe înghesuite, probabil și în urma condițiilor de lucru în fabrica de prelucrare a cărnii, unde muncitorii stau foarte aproape unii de alții și aerul rece circulă permanent.
Criza Corona a atras atenția asupra unor probleme mai vechi
„La Rheda-Wiedenbrück există mulți oameni dispuși să ajute, de pildă, mulți le-au oferit sprijin refugiaților în 2015”, e de părere Gudrun Bauer, membră a consiliului local din partea social-democraților (SPD) din 1999. Din păcate, în prezent se observă și o creștere a xenofobiei.
Citește restul reportajului pe dw.com/ro
