Susținătorii Brexitului se tem că acordul de retragere, care prevede un protocol menit să împiedice revenirea la o frontieră dură în Irlanda de Nord, ar face imposibilă suveranitatea reală a Regatului Unit, din cauză că Londra este legată de Bruxelles prin domenii importante, precum ajutorul de stat și politica vamală. Părând să sporească tensiunile dintre cele două părți, David Frost, negociatorul-șef din partea Regatului Unit, a promis la sfârșitul săptămânii trecute că Regatul Unit nu va deveni un ‘stat-client’ al UE convenind un acord comercial care ar include niște așa-zise ‘clauze-marjă’ de acțiune care să stabilească niște reglementări și niște standarde valabile pentru ambele părți, citează Rador.
Care sunt obiecțiile guvernului Regatului Unit?
Este vorba despre două aspecte-cheie ale protocolului revizuit cu privire la Irlanda de Nord pe care, anul trecut, Johnson le-a convenit cu liderii UE. Primul este Articolul 10, care prevede că legea UE cu privire la ajutorul de stat se va aplica în Regatul Unit produselor comerciale din Irlanda de Nord. Asta înseamnă că guvernul britanic este obligat să anunțe Bruxelles-ul cu privire la orice decizie de stat care ar putea afecta afacerile din regiune – o eventuală obligație cu grave urmări, despre care susținătorii Brexitului afirmă că este incompatibilă cu o deplină suveranitate.
Al doilea punct este legat de condiția ca firmele nord-irlandeze să trebuiască să completeze niște declarații de export atunci când ar trimite mărfuri în Marea Britanie; susținătorii Brexitului afirmă că acest lucru este incompatibil cu angajamentul potrivit căruia Irlanda de Nord ar avea un ‚acces fără resticții’ pe piața internă a Regatului Unit.
De ce este atât de problematic protocolul pe tema Irlandei de Nord?
Din cauză cî Johnson a promis ca acordul său de divorț pe tema Brexitului va permite Regatului Unit să părăsească Uniunea Europeană ‘absolut total’, chiar dacă Irlanda de Nord va continua să respecte reglementările vamale ale UE, TVA-ul, ajutorul de stat și standardele pe tema produselor.
Protocolul a creat un acord special pentru Irlanda de Nord ca pe un mijloc de a soluționa problemele legate de prevenirea unei ‘frontiere economice dure’ pe Insula Irlandei, dar, în ultimele luni, prelungirea acestor obligații a devenit tot mai dură.
Cum Lordul Frost pleda pentru un acord de liber schimb tot mai consistent, prăpastia dintre viitoarele relații comerciale ale Marii Britanii și ale Irlandei de Nord cu UE se adâncea, ajutorul de la stat și reglemenetările cu privire la export fiind două dintre cele mai concludente exemple.
Negociatori din partea ambelor părți cred că aceste diferende pot fi soluționate prin negocieri, dar șansele unui acord au scăzut în această vară și par să se fi pierdut în fața celor de la Whitehall (zona londoneză în care se află instituțiile guvernului britanic, n. red.)
Cum încearcă guvernul să ocolească protocolul?
Persoane la curent cu planurile afirmă că legea cu privire la piața internă a Regatului Unit ar contraveni ambelor obligații stipulate în tratatul de retragere. În privința ajutoarelor de la stat, legea ar urma să includă niște clauze care definesc foarte strict obligația de a informa Bruxelles-ul în privința subvențiilor acordate, numai ministrul comerțului putând decide dacă UE poate fi notificată sau nu. Într-un mod similar, este de așteptat să se specifice că, în cazul ‘nerespectării’ obligațiilor din acordul de retragere, companiile nord-irlandeze nu vor fi obligate să completeze declarații de export atunci când trimit produse în Marea Britanie. Potrivit declarațiilor a două persoane la curent cu subiectul, clauzele din acordul de finanțare din toamnă, folosite pentru ca ministrul de finanțe să poată legifera bugetul național, vor avea un efect aproape similar și asupra unor eventuale obligații de a colecta impozitul pe produsele care intră în Irlanda de Nord din Marea Britanie.
James Webber, partener al firmei de avocatură Shearman & Sterling, care a contribuit la recentul raport al Centrului pentrun politica Brexitului prin care se cerea respingerea acordului de retragere, a declarat noua lege a Regatului Unit va înlocui protocolul pe tema Irlandei de Nord. “Practic, guvernul va trebui să retragă două prevederi din acordul de ieșire și să spună că, deocamdată, cel puțin din punctul de vedere al legislației din Regatul Unit, instanțele trebuie să respecte prevederile Regatului Unit cu privire la piața internă, și nu acordul de retragere“, a spus el.
Care ar fi eventualele consecințe?
Impactul legislației ar avea cosecințe grave, care ar putea chiar să depășească limitele Brexitului. Bruxelles-ul a repetat cât se poate de clar că aplicarea deplină a acorului de retragere este o precondiție a oricăror viitoare relații și că, pentru UE, nimic nu este mai delicat decât dificilul protocol pe tema Irlandei de Nord.
Fruntașii politicii UE sunt unanimi: incapcitatea Regatului Unit de a aplica oricare dintre aspectele protocolului va prejudicia tratativele comerciale dintre cele două părți. Din punct de vedere politic, organizația nu va putea accepta un acord cu un guvern care încearcă să se sustragă unui tratat internațional pe care l-a negociat cu mai puțin de un an în urmă.
David McAllister, președintele grupului de coordonare a relațiilor Regatului Unit cu Parlamentul European, a declarat că “încrederea reciprocă este deosbit de importantă“ pentru viitoarele relații. El a refuzat să comenteze planurile Regatului Unit, dar a spus că Parlamentul European,care are un cuvânt greu de spus în privința tratatelor comerciale, “se așteaptă ca toate angajamentele pe tema Irlandei de Nord să fie respectate“.
Impactul asupra reputației Regatului Unit pe plan internațional ar putea fi și mai larg. Sunt rare cazurile în care guvernele democratice ale unor țări caută să încalce unilateral niște acorduri deja semnate.
NIște oficiali britanici mai îngrijorați se gândesc deja să vadă dacă Marea Britanie își mai poate păstra autoritatea morală în privința unor probleme cum ar fi condamnarea Chinei pentru intervențiile din Hong Kong drept o încălcare a tratatelor internaționale, în cazul în care guvernul ar încerca să eludeze niște aspecte mai neplăcute din acordul cu UE.
