Un mit antic despre Stonehenge, înregistrat pentru prima dată în urmă cu 900 de ani, relatează că vrăjitorul Merlin a condus o echipă de bărbați în Irlanda pentru a captura un cerc de pietre magic numit „Dansul Uriașilor” și că l-a reconstruit în Anglia drept monument dedicat morților.
Povestea lui Geoffrey din Monmouth a fost respinsă, în parte fiindcă s-a înșelat în privința altor evenimente istorice deși pietrele albastre ale Stonehenge provin dintr-o regiune a Țării Galilor care a fost considerată teritoriu irlandez în vremea sa.
Însă acum un cerc vast de pietre creat de locuitorii din neolitic ai Marii Britanii a fost descoperit în Țara Galilor, trăsăturile acestuia sugerând că legenda din secolul XII s-ar putea să nu fie în întregime fictivă.
Diametrul său de 110 metri este identic cu șanțul care înconjoară Stonehenge și acesta este aliniat cu răsăritul solstițiul de vară, exact ca monumentul din Wiltshire (n.r. locația Stonehenge).
Arheologii britanici au descoperit de asemenea o serie de gropi pentru pietre ale căror formă poate fi legată de megaliții din piatră albastră de la Stonehenge.
Una dintre gropi are o urmă la baza sa care se potrivește „ca o cheie în lacăt” cu una dintre pietrele albastre de la Stonehenge, potrivit arheologilor.
Mike Parker Pearson, un profesor specializat în preistoria britanică târzie de la University College din Londra, a declarat pentru The Guardian că:
„Cercetez Stonehenge de 20 de ani și acesta este cu adevărat cel mai palpitant lucru pe care l-am descoperit vreodată”.
Descoperirea susține teoria potrivit căreia cel mai faimos monument preistoric din Marea Britanie a fost construit în Țara Galilor unde a fost venerat timp de sute de ani înainte să fie dezmembrat și transportat la Wiltshire, unde a fost ridicat din nou ca un monument „second-hand”.
Geoffrey din Monmouth a scris despre „pietre de o vastă amploare” în cronica sa „Istoria Regilor Britaniei” care a popularizat legenda regelui Arthur dar care este considerată la fel de mult bazată pe mituri pe cât este pe fapte istorice.
Profesorul Parker Pearson afirmă însă că s-ar putea să existe „un sâmbure minuscul de adevăr” în relatarea cronicarului:
„Pe cuvântul meu, este tentant să o crezi…Se poate foarte bine să fi găsit ceea ce Geoffrey a numit Dansul Uriașilor”.
Descoperirea va fi publicată în Antiquity, o revistă evaluată inter pares (peer reviewed) din lumea arheologiei.
Citește și:
