Bogdan Drugă este cercetător la Institutul de Cercetări Biologice din Cluj și conduce un proiect major finanțat de guvernul Norvegiei, în special. Proiectul va arăta care ar putea să fie impactul schimbărilor climatice (temperatura ridicată + concentrații crescute de dioxid de carbon) asupra a două dintre cele mai abundente specii de alge marine, prezente în aproape toate mările și oceanele lumii (deci și în Marea Neagră). Cercetătorii vor să afle dacă cele două specii de alge studiate se vor putea adapta la condițiile prevăzute pentru următoarele 2-3 decenii și până la finalul secolului 21 și ce se va întâmplă dacă nu se vor adapta, spune Bogdan Drugă.
Rep: Conduceti un proiect de cercetare axat pe biologia marină, finanțat in mare parte de guvernul Norvegiei, și studiați modul în care algele marine sunt afectate de schimbările climatice. Povestiți-ne vă rog despre ce presupune un astfel de studiu, cât durează și ce sperați să obțineți în urma lui?
Bogdan Drugă: Acest proiect ne va spune care ar putea să fie impactul schimbărilor climatice (temperatura ridicată + concentrațîi crescute de dioxid de carbon) asupra a două dintre cele mai abundente specii de alge marine, prezente în aproape toate mările și oceanele lumii (deci și în Marea Neagră). Aceste alge, pe lângă faptul că produc concentrații enorme de oxigen pe care îl eliberează în atmosfera, reprezintă și sursă primară de hrană pentru organismele nevertebrate acvatice (incluzându-le aici și pe așa-numitele “fructe de mare”) și pentru pești. În contextul în care multe state își bazează economia, în bună parte, pe industria piscicolă (peștele fiind o componentă extrem de importantă a dietei umane), este important să anticipăm cum anume ar putea această ramură a economiei să fie afectată de schimbările climatice.
Prin proiectul ADVANCE urmărim să anticipăm dacă cele două specii de alge studiate se vor putea adapta la condițiile prevăzute pentru următoarele 2-3 decenii, și până la finalul secolului 21. Ce se va întâmplă dacă nu se vor adapta? Vor migra spre nord (sau spre sud, în cazul emisferei sudice)? Cine le va lua locul? Este posibil (de exemplu) să fie înlocuite de alte alge (unele cianobacterii marine) care pot fi toxice, și reprezintă o hrană de slabă calitate pentru zooplancton (următoarea veriga a lanțului trofic, după fitoplancton). Mai mult, există posibilitatea apariției așa-numitelor „zone moarte” în care viață acvatică este în mare măsură compromisă. Toate aceste aspecte sunt importante pentru societatea umană, iar prin acest proiect vom încerca să răspundem, măcar parțial, la aceste întrebări.
Așadar, urmărim să obținem rezultate relevante pentru companiile piscicole, care vor să știe cum le-ar putea fi afectate afacerile în următorii ani (mai multe companii din Norvegia și-au exprimat deja interesul în proiectul ADVANCE). De asemenea, rezultatele noastre ar putea fi importante pentru factorii de decizie responsabili cu politicile de mediu, prin faptul că îi vom putea informa, cu mai multă acuratețe decât până în prezent, despre aspectele care ar trebui modificate în legislația existentă.
Adaptăm timp de cel puțin de 200 de generații algele pe care le studiem, în condiții de laborator mai întâi, după care facem experimente în natură
Rep: Ce aduce în plus studiul echipei dumneavoastră față de alte cercetări similare?
Bogdan Drugă: Marea majoritate a acestor studii despre alegele marine sau de apă dulce s-au făcut pe termene scurte, o săptămână, două sau o lună în care ele au fost verificate, testate cum se comportă și s-au tras niște concluzii.
Noi, înainte de trage niște concluzii, adaptăm timp de cel puțin de 200 de generații algele pe care le studiem, în condiții de laborator mai întâi, după care facem experimente în natură pentru a vedea cum vor răspunde ele schimbărilor climatice.
200 de generații sună mult, la oameni ar fi echivalentul a 7.000 de oameni, dar la alge înseamnă doar un an de zile. Studiul acesta întins pe sute de generații este ceea ce facem noi mai mult decât s-a făcut pînă acum, iar concluziile vor fi mult mai aproape de adevăr.
Rep: Acidificarea oceanului este cauzată de absorbția de dioxid de carbon din atmosferă, adică combustibilili fosili pe care noi continuăm să-i ardem. În cuvinte simple, cât de mare e răul pe care l-am făcut până acum? Ce am putea face?
Bogdan Drugă: Oceanele lumii absorb cam o treime din dioxidul de carbon produs prin activitățile umane. Așadar, fără dizolvarea CO2 în apă concentrația în atmosfera a acestui gaz cu efect de seră ar fi fost deja mult mai mare. Cu toate acestea, pe măsură ce oceanele absorb mai mult dioxid de carbon, capacitate de a-l absorbi în viitor scade tot mai mult. Așadar, „ajutorul” pe care-l primim de la oceane scade în timp. În plus, dizolvarea CO2 în apă produce fenomenul de „acidifiere a apei”, mai exact scăderea pH-ului apelor marine, fenomen cu consecințe majore asupra ecosistemelor oceanice, în special asupra microorganismelor (deci și a microalgelor).
Concentrația CO2 în atmosfera a crescut în ultimul secol și jumătate (perioada pre-industrială) de la 0.02% până la puțîn peste 0.04% în prezent. Toate modelele arată că până spre finalul acestui secol, concentrația CO2 în aer va ajunge la 0.1%! Asta dacă nu se schimbă dramatic modul în care societatea umană alege să își folosească resursele.
Rep: 105 academii științifice au emis o declarație privind acidificarea oceanelor, recomandând ca până în 2050, emisiile globale de CO2 să fie reduse cu cel puțin 50% comparativ cu nivelul din 1990. Cât de realist este acest obiectiv?
Bogdan Drugă: Cred că este o țintă realizabilă, altfel nu ar fi fost propus. Cu siguranță însă nu va fi ușor, în special având în vedere că o mare parte din dioxidul de carbon emis provine de la doar câteva state (China, SUA, India sau Brazilia). Având în vedere interesele, ambițiile, și în unele cazuri conducătorii (ex. SUA-Trump sau Brazilia-Bolsonaro) acestor țări, concluzionăm că până la urmă este vorba nu doar de sugestiile oamenilor de știință, de legi/reglementări internaționale, ci și de educarea publicului larg cu privire la această problema (până la urmă conducătorii sunt aleși de oameni).
Cred că soluția constă în continuarea eforturilor de perfecționare a soluțiilor de producere a energiei prin mijloace regenerabile (electric/solar, eolian, hidrogen) la costuri cât mai reduse. Cu siguranță că noi tehnologii vor continuă să apară, țînând cont de investițiile tot mai mari în aceste domenii. Însă, cum am mai spus, este și o problema de educație a populației în spiritul folosirii eficiente a energiei. Ține de diecare dintre noi să închidem TV-ul atunci când nu ne mai uităm, să folosim becuri economice, să reciclăm selectiv etc. Cu alte cuvinte, nu trebuie să așteptăm că autoritățile să facă totul, ci trebuie că toți să ne implicăm.
Charlotte Briddon
Educație de calitate și investiții în noi tehnologii
Rep: Sunt mulți cei care contesta că schimbările climatice sunt produsul activității umane și contesta pașii rapizi făcuți către energia verde și o activitate industrială mai sustenabilă. Cum pot fi convinși?
Bogdan Drugă: Majoritatea nu pot fi convinși. Există mai multe categorii de sceptici în privința schimbărilor climatice: unii (în general companii) care își desfășoară activitatea în industria petrolieră/a gazelor naturale, și care astfel au diverse interese financiare; unii care, din cauza educației precare (care de multe ori merge mâna în mâna cu ignoranța) consideră pur și simplu că totul e o mare manipulare menită să îi îmbogățească și mai mult pe unii care oricum conduc lumea din umbră; alții care, deși (poate) educați simt nevoia (și aleg) să se considere parte a unor comunități restrânse care dețin adevărul absolut, spre deosebire de majoritatea „orbilor” care sunt manipulați cu teorii precum schimbările climatice; alții care pur și simplu nu știu ce să creadă, nu au o părere conturată. Dintre toți, doar ultimii ar putea fi convinși, și oricum doar aceia care sunt cu adevărat dispuși să caute informații pertinente. Acelora trebuie să li se adreseze cei care vor să facă cu adevărat o schimbare. Restul nu pot fi convinși, deoarece ei nu acceptă informațiile științifice verificate, îndreaptându-se în mod activ, înainte de orice, spre acele surse de informații despre care ei știu că le vor spune ce vor să audă (canalele care raspaudesc diverse teorii ale conspirației, fake-news etc.). Ei nu funcționează pe principiul: „oare care e adevărul despre subiectul schimbărilor climatice”, ci mai degrabă pe modelul „ia să găsesc un website care să îmi susțină punctul de vedere sceptic cu privire la schimbările climatice”.
Rep: Daca ar fi să cereți câteva măsuri urgente ministerului Cercetării, care ar fi ele?
Bogdan Drugă: Presupun că vorbim de măsuri ipotetice, nu neapărat ușor realizabile, așa că propun câteva soluții:
- Educație de calitate. Totul pleacă de aici: cu cât un oraș, o regiune, o țară este mai educată, cu atât o duce mai bine – oamenii sunt mai conștienți de realitatea înconjurătoare, sunt mai responsabili etc. Deci dacă s-ar putea, aș ridica nivelul educației în școli, peste tot.
- Investiții „maxime” în noi tehnologii. Știați că, de exemplu, nici în zilele noastre nu se cunoaște mecanismul complet al fotosintezei? Panourile fotovoltaice pot să convertească, din câte știu, maxim 40-45% din energia solară în energie electrică. Algele și plantele sunt mult mai eficiente, și totuși încă nu s-a elucidat mecanismul. Închipui-ți-va ce revoluție tehnologică ar fi aceea în care acest mecanism ar fi descifrat. Sunt probabil multe exemple și din alte domenii. Totul e să perseverăm să le dăm de cap, să le dezvoltăm. Un lucru este clar ca lumina zilei: folosirea, pe termen mediu și lung a combustibililor fosili nu este o soluție viabilă, din două motive: 1) vor continua să ne otrăvească planeta (poluare); 2) sunt produși finiti, care la un moment dat se vor termina, și atunci ce vom face?
- Punerea accentului pe economia circulară, un concept care a primit prioritate în ultimul deceniu în unele țări (știu concret exemplu Germaniei). Este vorba de un ansamblu de tehnologii în care produsul rezidual al uneia să reprezinte materia prima a alteia, ceea ce scade mult costurile. Un exemplu din domeniul meu: efluentul de la stațiile de epurare a apei (care „curată” apele menajere ale unui oraș), și care în final este deversat în natură, nu este în totalilate curat, conținând în continuare cantități ridicate de substanțe chimice, bogate în special în azot (N) și fosfor (P). Acest efluent ar putea fi folosit ca și mediu de creștere pentru unele alge cu potențial bio-tehnologic (alge care produc bio-combustibili, pigmenți, proteine etc). În felul acesta, efluentul ar fi „curățit” și mai mult de resturile poluante, fiind deversat în natură într-o formă mai curată, și în acest proces ar fi produse cantități importante de alge cu valoare economică. Există multe alte exemple, inclusiv cu alge. Important e să se vrea.
Principalele probleme ale Cercetării din România, văzute de Bogdan Drugă:
1. clasica subfinanțare de către toate guvernele
2. obiceiul cercetătorilor români de a face și prinde rădăcini în același institut/universitate pe viață (licență, master, doctorat, postdoctorat, apoi cercetător/profesor… toate într-un singur loc)
3. obiceiul (aproape regulă) institutelor de a nu lua în calcul angajarea de oameni noi (să nu mai zicem din străinătate), și care merge mâna în mâna cu problema de mai sus, cu rădăcinile adânc înfipte într-un singur loc;
4. Punerea accentului, atunci când sunt bani, pe cumpărarea de aparatură (chiar dacă nimeni nu știe să folosească acele aparate), în loc de oameni buni/noi, fără să se ia în calcul faptul că resursa umană este mult mai importantă.
5. Lipsa (din câte știu) unor programe menite să îi pună pe liceeni în temă cu cercetarea științifică, cu posibilitățile pe care le-ar putea avea în zona lor.
6. Reticență cercetătorilor români de a disemina rezultatele cercetării lor spre publicul larg/factori de decizie. La noi totul se distribuie în continuare pe canalele clasice: conferințe științifice, jurnale științifice specializate.
Marian Nicoară-RealTimePCR
Notă: Acest proiect este finantat prin programul RO-NO 2014-2021, parte a unui mecanism financiar numit „Granturile SEE și Norvegiene”, prin care Norvegia, Islanda si Liechtenstein finanteaza cercetarea intr-o serie de state europene. Scopul acestui mecanism financiar consta in consolidarea relațiilor bilaterale, scaderea diferentelor economice intre state, si cresterea calitatii cercetarii stiintifice in tarile respective. Proiectul ADVANCE este finantat in proportie de 85% de catre Norvegia, si 15% de catre Statul Roman. Fondurile sunt coordonate de catre UEFISCDI (Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării), care este o instituție publică aflată în subordinea Ministerului Educației Naționale. UEFISCDI are rol de Operator de Program. Institutul de Cercetari Biologice (ICB) Cluj este coordonatorul proiectului, iar partenerul norvegian este Institutul Norvegian pentru Cercetari Acvatice (NIVA).
Bogdan Drugă
