Vaccinul va deschide calea redresării, care în unele cazuri poate fi chiar mai puternică decât în perioada pre-Covid. Cu toate acestea, unele transformări, de la telemuncă la creșterea automatizării, sunt destinate să dureze în timp. Inegalitățile, exacerbate de pandemie, vor deveni mai evidente pe termen lung. În plus, există riscul ca politica monetară expansivă, esențială pentru a depăși criza, să favorizeze supraviețuirea companiilor zombie. „Trebuie să sprijinim lucrătorii, însă nu se pot susţine toate anteprizele – spune Elena Carletti, profesor titular de finanțe la Universitatea Bocconi – Va trebui făcută o schimbare epocală de natură antreprenorială”.
Explozia datoriilor publice
La sfârșitul anului 2020, datoria globală a crescut, ajungând la 281 trilioane de dolari (aproximativ 235 trilioane de euro), sau echivalentul a 355% din PIB-ul mondial. Pentru a face față pandemiei, guvernele, anteprizele și familiile au acumulat datorii de 24 de miliarde de dolari, potrivit estimărilor Institute of International Finance (IIF) din Washington.
Datoria publică a Italiei a crescut de la 134,6% din PIB în 2019, la 157,5% în 2020 și acum se deplasează cu valori apropiate de 160%. După terminarea situației de urgență, achizițiile BCE vor trebui să se reducă. În acel moment, pentru a face datoria durabilă, economia va trebui să înceapă din nou să crească.
«Problema durabilității datoriei publice persistă, dar lumea s-a schimbat. Ne cinfruntăm cu o criză complet diferită de cea anterioară. Există mult mai multă disponibilitate din partea BCE și a Comisiei de a ajuta țările îndatorate și acesta este un semnal important pentru piețe „, subliniază profesorul Carletti. „În plus, ratele dobânzilor continuă să fie foarte mici. Dar dacă ar crește din nou, problema s-ar propune într-o manieră mai preponderentă ».
Datoriile corporative și moratoriile
De asemenea, pandemia a determinat creșterea exponențială a datoriilor corporative. Resursele mobilizate de guvernele și băncile centrale din întreaga lume au contribuit la menținerea situației sub control. «Cu toate acestea, situația companiilor trebuie monitorizată, în special în Italia – spune profesorul Carletti – deoarece companiile sunt chemate să facă schimbări, atât din cauza situației pe care o trăim, cât și pentru că le impune Planul de redresare. Pentru a le face, însă, e nevoie de bani pentru a investi ”.
Faptul liniștitor, subliniază profesorul de finanțe de la Bocconi, este că în țări precum Germania, nu a existat o creștere majoră a insolvenței. Trebuie să vedem însă ce se va întâmpla în Italia și Franța, o altă țară puternic îndatorată la nivelul companiilor.
Prelungirea excesivă a moratoriilor ar putea încuraja un comportament oportunist din partea debitorilor, sau ar putea crește riscul unui efect de avalanşă atunci când nu va mai exista. Numai că o retragere prematură ar fi riscantă. „Aș fi mai puțin îngrijorată de sprijinirea în continuare a companiilor decât de retragerea prea curând a măsurilor de sprijin, deoarece companiile încă mai au nevoie de ele, mai ales în țări precum Italia, ale căror economii se bazează pe sectoare, precum turismul, grav afectate de criză »,spune profesorul Carletti.
Asimetriile dintre sectoare
Covid-19 a perturbat economia, dar nu toată lumea a fost afectată în același mod. „Această criză a fost un șoc sectorial, spre deosebire de cele precedente. Astfel, unele sectoare, cum ar fi turismul, au fost afectate indiferent de productivitatea afacerilor ”, explică profesorul Galasso. „Acest lucru este extrem de problematic din punctul de vedere al ajutoarelor sectoriale și, prin urmare, nu ne permite să facem o distincție între companiile care erau deja în pragul falimentului și cele care se descurcau bine”.
Serviciile esențiale sau cele disponibile online au suferit mai puțin din cauza crizei; pe de altă parte sectoarele neesențiale, cum ar fi hotelurile, divertismentul în masă sau turismul, şi-au văzut scăzând veniturile. Vânzările cu amănuntul sau industria confecțiilor au fost şi ele puternic penalizate.
„În această vară ne-am întors la turismul anilor 70 și va fi așa o vreme. Însă această situaţie va trece mai devreme sau mai târziu. Există și alte lucruri care s-ar putea schimba structural – continuă Galasso -. De exemplu, obiceiul de a merge să vizităm un client din cealaltă parte a lumii, sau de a călători timp de două zile pentru o întâlnire, luând zboruri internaționale ».
„În sectoare precum turismul, nu știu dacă putem imagina transformări radicale în comparație cu situaţia pre-Covid – adaugă profesorul Carletti -. Conversiile sunt limitate în unele domenii. Dacă vrem să menținem în viață anumite sectoare, nu putem risca să le lipsim prea curând de sprijinul public ».
Două scenarii posibile
Un studiu al Biroului Statisticilor Muncii din SUA, preluat de Lavoce.info, a încercat să identifice care sunt sectoarele care vor trebui să facă față schimbărilor pe termen lung, dacă nu chiar permanente. Potrivit analizei, într-un scenariu „moderat”, în care creșterea telemuncii este forța motrice a schimbării, nevoia spațiilor pentru birouri ar scădea, provocând prăbușirea cererii pentru construcții nerezidențiale. Călătoriile ar diminua şi ele și, odată cu asta şi costurile de navetă, cele ale călătoriilor de afaceri și cheltuielile la restaurante în pauzele de prânz.
În același timp, însă, creșterea telelemuncii ar conduce la cererea de tehnologii informaționale și la ocupațiile asociate acestora. Şi ar creşte cererea pentru o mai mare prevenire a bolilor infecțioase.
Dacă șocul ar fi mai puternic și mai durabil, aceste schimbări ar fi însoțite de o contracție suplimentară a cererii pentru restaurante, călătorii și cazare și, în general, pentru sectoarele care depind de adunări mari, precum evenimente sportive și spectacole live.
Mai multă automatizare
Un alt efect al pandemiei este creșterea digitalizării, atât în ceea ce privește telemunca și învățarea la distanță, cât și în ceea ce privește cumpărăturile. „Ceea ce se întâmplă ne va conduce către o mai mare automatizare, deoarece cu toţii am început să folosim mai mult digitalul », observă profesorul Galasso. „Cu toate acestea, automatizarea a devenit o sursă de mari inegalități. Riscă să distrugă locuri de muncă fără a recrea multe altele, dar mai ales fără a crea locuri de muncă bune”.
Există riscul să se întărească cpolarizarea dintre cei care au locuri de muncă bine plătite și cei care au locuri de muncă mai puțin plătite și mai grele. După cum a relevat un studiu realizat în 2020 de profesorul de economie politică de la Bocconi, împreună cu Martial Foucault, de la Sciences Po (Paris), în timpul lockdown-ului, secţiunile mai puțin educate ale pieței muncii au plătit un preț mult mai mare . „Diviziunea dintre absolvenți și non-absolvenți – explică Galasso – a crescut foarte mult în timpul pandemiei, în toate țările luate în considerare de studiul nostru”.
Smart working
Coronavirusul a constrâns majoritatea companiilor și lucrătorilor să se confrunte cu telemunca. Pentru mulți lucrători, aceasta este o soluție temporară și foarte probabil, odată ce urgența se va încheia, se vor întoarce la birou. Cu toate acestea, unele companii încep să vadă munca agilă ca o schimbare structurală, cel puțin pentru unii dintre angajații lor.
Într-o perspectivă viitoare, acest lucru ar putea extinde piața locurilor de muncă, deoarece în acel moment nu va mai fi esențial să angajezi o persoană care locuiește în acelaşi loc unde se află sediul companiei, sau în imediata vecinătate”, subliniază Vincenzo Galasso. Marile companii IT fac deja acest lucru și, în timp, această practică s-ar putea răspândi și la alte tipuri de muncă.
Avantajul ar putea fi acela de a putea controla așa-numitul exod al creierelor.
Dualizarea pieței muncii
Pe piața muncii, pandemia a acutizat ruptura dintre insideri și outssideri. «În telemuncă au beneficiat cei care aveau deja o rețea bine definită. Dacă sunt un tânăr care nu are prea multe contacte, sau un start-up care încearcă să dezvolte o idee, e clar că sunt în afara jocului”, explică profesorul Galasso.
În această polarizare, outsiderii tind să corespundă persoanelor tinere, femeilor și celor cu contracte de muncă atipice, în timp ce insiderii sunt în cele mai multe cazuri bărbați, adulți și persoane cu situații contractuale stabile. „Cei care au intrat pe piața muncii în timpul pandemiei vor suferi și în viitor din lipsa acestor contacte, iar acest lucru se aplică și în cazul afacerilor non născute. În acest sens, tinerii au fost puternic penalizați».
