Cei cinci hoţi au fost prinşi. Bani şi alte legături urmau să ducă de la ei la alţii, inclusiv la Liddy, fost agent FBI, şi la Casa Albă.
Richard Nixon (1913 – 1994) a demisionat în 1974 în faţa unei inevitabile puneri sub acuzare şi condamnări.
Liddy a fost condamnat pentru conspiraţie, jaf şi interceptare de convorbiri în 1973 şi condamnat la 20 de ani de închisoare.
Ani mai târziu, el a declarat: „Aş face-o din nou pentru preşedintele meu”.
Preşedintele Jimmy Carter i-a comutat pedeapsa, în 1977, la opt ani. El a spus că este în interesul echităţii, fapt care l-a făcut pe Liddy să fie eligibil pentru eliberarea condiţionată în anul respectiv.
Liddy a rămas fără remuşcări. În 1980, el a publicat autobiografia „Will”, care a stat la baza unul film de televiziune, şi a devenit o figură radio controversată, ca gazdă a „The G. Gordon Liddy Show”.
„Sunt mândru de faptul că sunt cel care nu a vorbit”, a spus el la un moment dat.
Liddy şi un alt bărbat, E. Howard Hunt, au menţinut legătura cu hoţii de la Watergate prin radio dintr-o cameră din hotelul de lângă clădirea de birouri. Douăzeci şi cinci de oameni au fost trimişi la închisoare ca rezultat al spargerii eşuate, inclusiv Hunt, fost ofiţer CIA care a murit în 2007.
Nixon a fost reales cu o majoritate importantă în 1972, la câteva luni după jaful de la Watergate, dar scandalul i-a măcinat preşedinţia, iar în 1973 Senatul a stabilit un comitet şi au fost organizate audieri televizate.
În timpul acelor audieri a fost dezvăluită existenţa unui sistem automat de înregistrare. Curtea Supremă a decis în 1974 să se renunţe la casete, ceea ce a fost considerat o dovadă de muşamalizare.
Liddy a refuzat să depună mărturie în faţa comitetului Senatului şi nu a pledat vinovat în procesul penal, dar a fost condamnat.
În timpul detenţiei, el a petrecut mai mult de 100 de zile în izolare.
În 1971, înainte de Watergate, Liddy era parte dintr-un grup clandestin al Casei Albe cunoscut ca „instalatorii”. Scopul acestuia era să oprească scurgerile de informaţii din administraţia Nixon. În acelaşi an, el a fost parte dintr-o spargere care l-a vizat pe psihiatrul Daniel Ellsberg, analistul care a divulgat Pentagon Papers, cu scopul de a-l discredita. Liddy a fost şi în acest caz condamnat pentru conspiraţie.
Pe lângă autobiografie, el a scris mai multe cărţi şi a apărut, ca actor, în câteva show-uri, inclusiv în „Miami Vice”, în anii 1980.
G. Gordon Liddy s-a născut în Brooklyn, în noiembrie 1930, a efectuat serviciul militar şi a absolvit facultatea de Drept de la Fordham University înainte de a ajunge la FBI.
Soţia lui, Frances Purcell Liddy, a murit în 2010. Ei au avut cinci copii.
Thomas Liddy, fiu al său, a spus marţi noapte că familia s-a simţit foarte recunoscătoare că G. Gordon Liddy a avut o viaţă lungă şi interesantă, inclusiv ocazia de a-şi servi ţara.
